Tacerea

Se spune ca “tacerea e de aur”. Dar prea rar se gaseste o explicatie.
Pe parcursul cautarilor mele spirituale am gasit la un moment dat “Decalogul Tacerii”. L-am luat acasa si am incercat sa aplic toate punctele deodata. In timp mi-am dat seama ca trebuie luate sistematic, ca orice alta munca de cunoastere si de invatare. Asadar, va invit la “munca”.

1. TACI, daca nu ai de spus ceva valoros. Si daca vorbesti, ce se intampla? Teoretic, nimic. Practic, participi la o discutie fara valoare, in care fiecare participant isi exprima punctele de vedere si, cel mai adesea, incearca sa se impuna. La nivel energetic, consumi energie din propria ta rezerva si cuvintele si ideile isi pierd valoarea, devin fara substanta. Si incepi sa resimti asta prin oboseala si dorinta de a fugi din locul respectiv. Ai sentimentul „ciudat” ca ai pierdut ceva si devii trist.

2. TACI, atunci cand ai vorbit destul. Ti-ai spus punctul de vedere, ti-ai expus ideile si, uneori, chiar si dorintele. Urmarea „fireasca” este sa te justifici, sa dai explicatii si eventual sa te si impui. Si cazi in capcana primului punct, in care incepi sa consumi energie, fara a simti ca ai castigat ceva. Aici intervine ceva important, si anume: dreptul celorlalti de a vorbi, de a se exprima. In plus, sunt detalii care nu intotdeauna fac bine sa fie exprimate, mai ales cand nu sunt limpezi sau de calitate.

3. TACI, pana cand iti vine randul sa vorbesti. La acest punct am invatat ca importante sunt respectul, daruirea si compasiunea. Cand astepti sa iti vina randul la cuvant, ai posibilitatea unica de a asculta si a intelege ce iti spune cel din fata ta. Poate iti ofera o idee la care nu te-ai gandit. Poate iti ofera o informatie care, pusa in contextul cunoasterii tale, da o imagine de ansamblu si poate intregi ceea ce stiai deja. Sau poate, pur si simplu, ceea ce ai tu de spus trebuie sa astepte momentul propice, astfel incat sa fie bine intelese si receptionate de cei cu care te afli in conversatie.

4. TACI, atunci cand esti provocat. E celebra zicala „nu raspund la provocari!”. Si nu intamplator. Cand esti provocat, instinctual, incerci sa te aperi, sa iti aperi parerile, personalitatea, ideile, cunostintele, egoul. Dar daca nu raspunzi la provocari, stai linistit si taci, cel din fata ta se calmeaza, si in momentul urmator poate incepe o conversatie linistitoare si lamuritoare. Sau daca nu cunosti persoana si esti provocat, eviti un conflict care nu iti poate aduce nimic bun.

5. TACI, atunci cand esti nervos si iritat. Pentru ca, cel mai adesea, vei regreta ceea ce spui la nervi si la suparare. Nervii si supararea nu te lasa sa gandesti limpede. Mintea ta nu este in pace, ci este preocupata de starea in care te afli. Si atunci se cauta o solutie de salvare. Si cea mai la indemana este sa” improsti cu noroi verbal si spiritual” tot ce te inconjoara. Reparatiile insa sunt extrem de costisitoare energetic si spiritual. Mai bine stai deoparte pana iti trece. Si apoi iti va fi mai simplu sa iti formulezi ideile, sa nu jignesti, sa vorbesti din iubire si compasiune si chiar sa intelegi cum s-a ajuns in situatia de enervare si suparare.

Citeste articolul integral aici

Recomandam urmatoarele articole:
– Eckhart Tolle – Sfaturi #09
– J. Donald Walters – Meditaţia pentru începători
– Bashar – Nu ştiu ce se întâmplă, iar asta e ok.
– Omraam Mikhael Aivanhov – Rugăciunea
– Partea XXI – Charles Haanel – Cheia Universala