SCANTEIA

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

scanteia

Bună seara și bine v-am regăsit!
Să aveți o seară a prețuirii luminii divine din voi, în care – fricile, supărările, nemulțumirile și negativitatea să-și piardă puterea în îmbrățișarea divină a căldurii voastre sufletești, dobândite prin acceptare, asumare, iubire, iertare, prețuire, moralitate și crez.

Atunci când ne eliberăm sufletul de nevoia judecății izvorâte din frici și neacceptare, mentalitatea lipsei dispare, și nu vom mai considera că suntem nevrednici de iubire. Cât timp ne vom simți nevrednici și nemulțumiți, vom proiecta în afara noastră starea de lipsă.

Negând prin nemulțumiri și negativitate, abundența darurilor divine – oglindim către Dumnezeu, lipsa prețuirii noastre pentru experiențele și trăirile noastre, și pentru ceea ce suntem, facem și avem. astfel, lucrurile, situațiile benefice prezente sau viitoare și persoanele despre care ne exprimăm nemulțumirea sau le învinuim – începem să le pierdem, vlăguindu-le prezența în viața noastră, prin lipsirea lor de energia iubirii noastre.

Manifestându-ne supărările și nemulțumirile față de experiențele și deciziile persoanelor de lângă noi, – judecându-i, – inducându-le starea de vinovăție, – contestându-le alegerile și calea, – îngrădindu-le dreptul de a învăța și a-și experimenta viața așa cum ei doresc (chiar și de avem capacitatea de a înțelege risipa lor de energie și consecințele dureroase la care se expun, și vrem să-i ferim) – intrăm în situații conflictuale și antagonice cu ei.

Prin inducerea și menținerea stărilor conflictuale (ca efect al confruntările de idei, principii, valori, interese, nevoi, etc sau prin impunerea voinței, intereselor, convingerilor sau a dreptăți noastre). – vom genera suferință, durere și traume emoționale, fizice sau psihice, atât în detrimentul nostru cât și a celor din jur.

Orice gând negativ la adresa cuiva și orice suferință pe care i-o inducem direct sau indirect, cu sau fără știința acestuia – înseamnă a o ataca energetic și a-i scădea vibrația, intoxicând-o cu vibrația negativității și ostilității noastre (cauzate de frici, de percepțiile și experiențele noastre negative, de traume sufletești nevindecate și de supărări încă neiertate.

Pesimismul, supărările, nemulțumirile, ostilitatea și negativitatea – auto-induse prin stările emoționale negative (pe care alegem să le hrănim, să le exprimăm și să le manifestăm prin gânduri, vorbe și fapte negative), au la bază convingeri și experiențe negative – induse prin frici, intoleranță, neacceptare, neasumare, neîncredere, intoleranță și lipsă de iubire și prețuire a experienței personale și a celorlalți.

Lipsa iubirii și a valorilor pozitive a măsurii noastre de caracter, face ca majoritatea percepțiilor, simțurilor, alegerilor, experiențelor, consecințelor și trăirilor vieții noastre să decurgă în registrul negativ al lipsa luminii noastre sufletești.

Prin trezirea conștiinței superioare, și prin detașarea prin iubire de negativitate și traumele noastre sufletești induse de frica ce se manifestă în ”întuneric”, vom dobândi înțelegerea specifică clarității manifestate în prezența luminii.

Când știm că suntem vrednici de iubire și de dăruirea ei, avem tendința de a interpreta cuvintele și faptele altora în mod iubitor. Întunericul nostru sufletesc și frica ce ne induce lăcomiile, nemulțumirile, negativitatea, ostilitate și insuficiențele se estompează și dispar în timp, rămânând fără sens sau rost, în lumina vibrației energiei luminii, dobândite prin iubire și credință.

Când manifestăm în inima noastră lumina iubirii și sufletul ne este împăcat (prin credință, iubire, toleranță și acceptare), cu ceea ce este – suntem greu de ofensat.

Când cineva e nepoliticos cu noi, considerăm posibilitatea că a avut o zi proastă sau că manifestarea lui izvorăște din traumele sale sufletești suferite din lipsă de iubire. Atunci nu ne vom mai simțim nici frustrați, nici nedreptățiți, provocați, nici insultați și nici deprimați. Nu vom simții nici nevoia de a ne victimiza sau a adopta ca reacție vreo atitudine negativă.

Când vom înțelege că modul nostru de a percepe, a vedea sau a înțelege viața, depinde de modul în care alegem să ne simțim – demni de a fi iubiți sau nu, – a ne simți vrednici sau nevrednici sau – a trăii în abundența luminii sau prin lipsa ei în nemulțumiri, decepții, suferințe și întuneric sufletesc.

Nevoile și lipsurile noastre sunt cauzate de faptul că trăim în trecut. Astfel energia transferată prin gândurile noastre în trecut, va hrănii suferința și frica repetării experienței lor, manifestându-le în prezent, prin complicitatea noastră inconștientă și prin imaturitatea noastră emoțională de a ne prețuii resursele, timpul, energia și viața, valorizându-le în mod benefic, aici și acum, în prezent.

Pentru a trăi experiența fericirii și frumuseți, va trebui în final să acceptăm și să înțelegem că frica lipsei și a insuficiențelor izvorâte din lăcomii sau nevoi – sunt pur și simplu amintiri ale unor răni vechi. Prin inconștiența cu care ne manifestăm nemulțumirile și negativitatea, proiectăm din păcate, cu prea mare ușurință, rănile nevindecate, supărările neiertate și lipsurile noastre, în viitor.

Pentru a stopa manifestarea lipsei și a fricii ei, trebuie să ne iertăm trecutul – închizând toate canalele energetice ale gândurilor deschise spre ele (renunțând la a hrăni vini, judecăți, suferințe și traume trecute). Doar astfel vom evita să rămânem în întuneric și să ne scurgem inutil și inconștient energia vitală a luminii, vlăguindu-ne prezentul, viitorul și viața de ea.

Oricum a fost ieri și va fi fost trecutul, prezentul lor a trecut în neant. Înțelepciunea de a înțelege asta și a ne elibera de trecut prin iertare, înseamnă a-i lua puterea și efectul asupra noastră și a trăirilor de azi. Dacă vom continua să ne simțim nedreptățiți sau nemulțumiți, vom proiecta lipsa dreptății și lipsa mulțumirii în viața noastră de azi, lăsându-ne copleșiți de ele și mâine.

Hrănirea gândurilor și a emoțiilor care exprimă convingerea nedreptății, va face ca ea să aibă putere asupra noastră prin prezența nedreptății în realitatea curentă a fiecărui azi. Pentru a pune capăt mentalității lipsei, va trebui să începem să conștientizăm că noi decidem să ne simțim nedreptățiți. Va trebui să ne dăm seama că ceea ce simțim provine din sentimentul nostru profund al credinței în nevrednicia noastră.

Pentru a ne vindeca sufletul de crezul nevredniciei și a neputințelor noastre -va trebui să ne aducem aminte că suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și prin scânteia sa divină ce ne sălășluiește prin conștiință în suflet și Spirit.

Va trebui să ne readucem aminte că vrednicia noastră stă în a ne deschide ochii, pentru a ne privi lumea, semenii și viața, în mod curajos și demn – prin asumarea Sinelui nostru autentic, – prin darurile noastre și – prin ceea ce învățăm să iubim și să prețuim prin credința și măreția noastră.

Nu e nevoie să ne respingem gândurile sau să ne reprimăm simțurile, ci pur și simplu să le lăsăm să se manifeste, conștientizându-le în permanență.

Rămânând conștienți la cât de mult ni se strânge sau ne este încordată inima de frici și sentimentul nesiguranței și al lipsei, la modul în care ne închidem emoțional și ne opunem acceptării sau asumării informațiilor sau experiențelor noi, netrăite încă (diferite de cele ale suferințelor noastre auto-induse mental prin negare, eschivă, respingere sau resemnare) – ne îngăduim să înțelegem dacă ne simțim mai ocrotiți acum decât înainte de a conștientiza că suntem sursa deciziilor și alegerilor noastre.

Atunci când ne parvine o informație și avem de ales între a o vedea ca fiind negativă sau pozitivă, în fața noastră stau două experiențe diferite, și doar uneia dintre ele le dăm curs prin emoția pe care alegem să o hrănim.

Dacă am ale să vedem partea goală a paharului, sau am ales să fim o victimă, este în ordine. Nu trebuie să ne rușinăm, nici să ne încordăm prea tare și nici să ne auto-flagelăm.

E suficient să fim doar conștienți de ceea ce am ales și de cum ne simțim datorită acestei alegeri. Apoi după ce am contemplat starea, ne putem detașa de ea, pentru a o lăsa să plece, înțelegând că alegerea pe care am luat-o ne-a făcut să ne simțim nefericiți.

Lăsând să plece din prezentul nostru orice stare de nefericire sau nemulțumire, facem loc altei alegeri, privind de data asta partea plină a paharului. A proceda astfel, înseamnă a ne îngăduim să extragem lecțiile experiențelor pe care le alegem și implicit prin ele, a consecințelor ce ne aparțin – astfel, întrerupem șirul cauzal al alegerilor care duc la repetarea și amplificarea experiențelor noastre traumatizante și dureroase.

Am trecut de suficiente ori prin experiența durerii și ne-am victimizat de prea multe ori pentru a putea spune că am exersat din greu trauma suferinței, pentru a ne fi însușit și desăvârșit rolul. Nu mai avem nevoie să-l repetăm căci îl știm deja prea bine.

E timpul să ne detașăm de el, îndreptându-ne spre un alt decor, unul mai frumos, mai vesel și mai promițător. E timpul să înțelegem că nimic nu poate fi dobândit fără repetare, exersare și învățare.

Fiecare lucru, fiecare nouă experiență pe care o primim în viața noastră are un preț, dar niciunul nu poate fi comparat cu prețul durerii ignoranței și a nepăsării.

Pentru a ne vindeca trupul, mintea, inima și sufletul de traumele durerii, este suficient să ne contemplăm alegerile prin prisma efectului lor, să înțelegem efectul continuării manifestării victimizării, și să înțelegem alternativa detașării de a o mai susține ca stare și a o mai hrăni prin prin energia emoțiilor și a gândurilor noastre temătoare. Asta va fi suficient.

Exprimarea mentalității abundenței, prin gând, emoție, atitudine și faptă, înseamnă a ne simții vrednici și valoroși, chiar acum, în clipa asta. A fi nemulțumiți, înseamnă a ne manifesta deficitul fricile și lipsa. Simplul fapt că recunoaștem mentalitatea lipsei și a fricii, înseamnă un pas mare pentru transformarea ei.

După ce vom înțelege că onestitatea emoțională este esențială pentru creștere spirituală, nu vom mai fi nevoiți să ne forțăm să gândim pozitiv. Pentru a ne redobândi armonia inimii și pacea sufletească, va fi suficient să ne recunoaștem negativitatea. Asta presupune un act de iubire, ce converge spre iertare și vindecare.

Iertarea este singura cale a eliberării noastre din mentalitatea lipsei, ce ne conduce prin învățare și conștientizarea modurilor în care resimțim întunericul sufletesc și ne afectează durerea – să vedem darurile noastre, dincolo de ambalaj, prețuind valoarea prin conținut.

Și dacă încă nu putem înțelege semnificația lor, e suficient să avem răbdare, învățând să ne iubim – observând în ce mod ne respingem iubirea și o refuzăm și altora.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
SCANTEIA LUMINII DIVINE
A FACE CEEA CE ESTE CORECT
A NU STI
ESENTA DIVINA
NU EXISTA NICI O HARTA

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>