Reacţia de răspuns la evenimentele vietii

Category: Dezvoltare spirituala Comments: 

vadim zeland

Una dintre cele mai interesante teorii despre felul în care ne creăm realitatea îmi pare a fi ”teoria pendulilor” a unui rus, pe care îl cunosc doar ca autor de cărţi, Vadim Zeland. ”Spaţiul Variantelor”(Ed Dharana), una dintre cele cinci cărţi în care Zeland, explică teoria, vorbeşte despre ”structuri energetice informaţionale” subtile, create de gândirea omenească. Mai multe minţi care gândesc la fel(în aceeaşi direcţie) creează penduli extrem de puternici şi, adesea, distructivi, care se hrănesc cu energia negativă a oamenilor sau, să-i spunem într-un limbaj mai apropiat de ceea ce acceptă toată lumea ca fiind real, cu gândurile negative, cu nemulţumirea, vinovăţia, frica, neliniştea şi obiceiul nostru de a reacţiona negativ la situaţii de viaţă provocatoare. ”Reacţia de răspuns la un eveniment negativ induce transferul pe liniile negative ale vieţii. (…) Nu lăsaţi să pătrundă în stratul lumii dumneavoastră nici o informaţie negativă. A nu lăsa nu înseamnă a evita, ci a ignora intenţionat, a nu te interesa”, spune Vadim Zeland.

Cu alte cuvinte, obiceiul nostru de a reacţiona negativ la o situaţie de viaţă neplăcută, provocatoare nu doar că hrăneşte ”un pendul”, dar atrage după sine alte situaţii de viaţă negative, ne mută din zonele de întâmplări plăcute, fericite, mulţumitoare sau măcar obişnuite pe ”linii de viaţă” în care suntem continuu provocaţi să ripostăm, să ne enervăm, să ne supărăm, să ne simţim deranjaţi, să învinovăţim, să ne fie frică de ceva şi să avem mereu numai probleme. ”Reacţia” la evenimentele de viaţă este prezentată de către Zeland la fiind cheia coborârii noastre în Iadul întâmplărilor nefericite sau, dimpotrivă, cheia urcării pe fluxul fascinant, fantastic al valurilor unei vieţi pline de graţie, care ne aduce în cale ceea ce avem nevoie, dar şi ceea ce ne dorim. Micile noastre supărări merită să fie scoase din uz, micile nemulţumiri şi importanţa exagerată pe care le-o dăm unor întâmplări mărunte trebuie anihilate pentru ca lumea noastră să fie şi lumea în care ne place să trăim. Dacă ”după rău urmează şi mai rău”, cum spunea şi celebrul Murphy, se întmplă doar pentru că ”noi reacţionăm rău”. Noi ne pierdem în nemulţumiri, frustrări, noi învinovăţim, nouă ne este frică, noi nu mai contenim să vorbim cu întreaga populaţie despre fiecare măruntă provocare de viaţă, despre ceea ce ne nemulţumeşte sau ne displace şi, prin aceste gânduri, mintea ne este atrasă în capcană, iar evenimentele vieţii îi urmează.

Pentru ca nouă să ni se întâmple şi lucruri bune sau mai mult bune decât ”nebune”, mai mult frumoase decât cele ce ne fac să ne începem ziua cu expresia ”nu am bani” în locul rugăciunii de dimineaţă, cum spune cu umor Zeland, avem nevoie să devenim conştienţi în fiecare moment în care ”suntem provocaţi” să ne dăm de-a dura pe derdeluşul Iadului. Răspunsul nostru la întâmplări supărătoare le perpetuează, aşa că, să reacţionăm diferit, să ignorăm intenţionat provocările ar fi, iată, soluţia pentru o existenţă care curge mai plăcut. Principiul iniţiatic ”trece şi asta” poate fi de ajutor în clipa în care alegem reacţia la un eveniment de viaţă neplăcut. Toate trec, dar dacă mintea noastră nu le lasă, se focalizează asupra problemelor, le întoarce pe toate feţele şi le hrăneşte cu gânduri toxice, problemele sunt reţinute în câmpul atenţiei, sunt energizate şi perpetuate. ”Nu te supăra frate” e o expresie pe care am putea de asemenea să o reţinem ca filozofie de viaţă în cazul în care absenţa supărării ne ajută să ne bucurăm de viaţă mai mult decât să ne luptăm cu cele pe care ni le aduce ea.

Tags:  

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>