O NOUA PARADIGMA A RELATIEI

Bună dimineața
și o duminică plină de iubire și prețuire pentru viață!
Vă doresc să aveți parte de beneficiile vindecătoare ale iubirii, pentru a vă redobândi capacitatea de a vă prețui și iubi, păstrându-vă integritatea și frumusețea sufletească. Doar astfel iubirea voastră va deveni autentică și plină de frumusețe, oglindindu-vă grația și măreția divină în lume și în sufletele celor pe care alegeți să-i iubiți, prin lumina inimi și pacea voastră sufletească.

Niciun dar nu poate fi autentic atunci când el ”obligă” sau îl condiționează pe cel ce îl primește, la a plăti sub o formă sau alta pentru el. Ceea ce mintea ascunde prin gândurile, nevoile, nemulțumirile sau așteptările noastre, neverbalizate în cuvinte – nu ferește nici darul și nici persoana ce o primește, de vibrația energiei gândurilor noastre negative. Ele doar lipsesc darul de vibrația benefică a energiei iubirii.

Pentru a deveni integri din punct de vedere emoțional, este esențial să dăruim doar ceea ce în mod autentic deținem ca valoare, fără a exagera sau a accentua prin false mesaje în percepția celorlalți, punctele noastre forte și fără a trece cu vederea propriile slăbiciuni sau carențe.

Ignoranța, negativitatea, fricile, nemulțumirile, lăcomiile, insuficiențele, ostilitate, non-valoarea, și falsitatea gândurilor sau a mesajelor exprimate prin gânduri, cuvinte, emoții, alegeri, atitudine și fapte – generează atașamente mentale, obiceiuri, nesănătoase și convingeri potrivnice și negative, potrivnice atât binelui nostru cât și celorlalți.

Risipindu-ne energia prin: a ne susține falsitatea și, a ne induce nemulțumirile și negativitatea – devenim la nivel mental, victime captive ale suferințelor noastre auto-induse prin propria ignoranțe, inconștiențe și necugetări, prin hrănirea viciilor, obiceiurilor nesănătoase și a convingerilor noastre negative.

În loc să ne slujim binele propriu, iubirea și încrederea de sine, autenticitatea, năzuințele, interesele, frumusețea sufletească, moralitatea, cumpătarea și valorile de caracter – ne risipim energia pentru a atrage și a susține materializarea în realitatea noastră fizică – situații, conjuncturi, consecințe, rezultate, persoane, relații, realități, așteptări și stări de fapte, ce ne sunt sau ne devin potrivnice, dăunătoare și ostile.

Fricile, nemulțumirile și așteptările noastre (adesea neverbalizate), sunt în același registru al falsității, neautenticității, ne iubirii, non-valorilor, ignoranței și necugetării noastre – prin care ne răspândim negativitatea, supărările, neîmpăcările, vinovățiile judecățile, lăcomiile sau victimizarea.

Prin negativitatea și nemulțumirile noastre, nu facem altceva decât să sădim în sufletele noastre și ale celor din jur, propria ne iubire, ostilitate și neautenticitate a valorilor sufletești… și toate din dorința subconștientă de a ne pedepsi și a suferi, din nevoia de a retrăi traumele noastre neiertate și nevindecate.

Ura noastră subconștientă va naște ură până în momentul în care vom ști să sădim, să slăvim și să eliberăm energia iubirii ce o purtăm în suflete și va exprima mereu adevărul inimii, respins și oprimat de falsa rațiune și dreptate a minții ego.

Prin a emite gânduri și sentimente negative și a face lucruri ce vizează interesele noastre egocentrice sau a ne propune să ajutăm sau să dăruim – fără a fi autentici (în raport cu ceea ce gândim, spunem, simțim și facem), și fără a dobândi experimenta și lecția suficienței, cumpătării, abundenței, mulțumirii, împlinirii și împăcării cu ceea ce suntem, avem și facem (în fiecare plan al vieții) – nu facem decât să ne trădăm autenticitatea, să ne hrănim decepțiile și nemulțumirile viitoare, și astfel, să ne pierdem părți din suflet, încrederea de sine și capacitatea de a iubii și a dărui.

A experimenta lipsa iubirii, și a aștepta să o primim, ne reflectă incapacitatea de a iubii în mod autentic. Nimic din ceea ce așteptăm, condiționăm sau constrângem, nu ne este favorabil.

Prin orice tip de negare, împotrivire, respingere sau eschivă de la conștientizare și asumarea propriilor carențe și acțiuni eronate – nu facem decât să ne înstrăinăm de iubire, de valoare și de darurile noastre. Astfel, prin negativitatea și nemulțumirile noastre, doar ne viciem viața de ceea ce cândva am iubit, ajungând să pierdem din ea tot ceea ce mai e în ea de valoare.

Doar prin iubire, conștiință de sine și o atitudine ecologică și non-invazivă la adresa celorlați – vom deveni capabili să intuim și să evita, efectul dăunător și impactul negativ pe care îl poate avea o atitudine ostilă, potrivnică sau negativă a gândurilor, cuvintelor, alegerilor sau a faptelor noastre – asupra celorlalți, și asupra binelui și a calitatea vieții noastre.

Iubirea necondiționată manifestată față de noi și oglindită în viața celorlalți prin deschiderea spre binele comun, devine marele egalizator al armoniei, echilibrului și abundenței vieții noastre și a celorlalți, aici pe Pământ și prin conștiința Sinelui conectat la Cer.

Durerea este și ea un mare egalizator. Ea ne așează pe toți în genunchi și ne face mai umili, mai toleranți, mai iertători și mai sensibili la nevoile celorlalți. În aceeași măsură, ea ne poate condamna la disperare, atunci când ne negăm iubirea, sufletul și credința în Dumnezeu.

Dacă știm să ne ascultăm suferințele, nemulțumirile și durerea, ele devin cel mai mare învățător pentru noi. De vom rămâne lacomi, egoiști, imorali, nepăsători, fățarnici, lipsiți de suflet, de scrupule, de caracter, de toleranță, de iubire, iertare, empatie și cuget liber prin credință și spirit – și de ”tupeul egotic” ne va facem să să fim sfidători atunci când ar fi cazul să ne asumăm erorile și greșelile, devenind smeriți.

Soarta ne va înfrânge și ne va da lecții copleșitoare și dureroase, luându-ne harul de a iubi, a ne bucura și a ne împlini și, tot ceea ce la rândul nostru am luat din lăcomie, necuvenit sau nemeritat de la viață, generând în jur suferință și durere – de fiecare dată când vom sădi în jur vinovății, suferință, ostilitate, conflicte și ne iubire.

Când durerea ne va copleși, subminând orice ierarhie, privilegii, statut social sau averi – singura cale spre mântuire va fi aceea de a ne așeza în genunchi pentru a conștientiza și accepta că sufletul nostru (risipit, sfărâmat sau amanetat, forțelor întunecate), are nevoie de vindecare.

A înțelege că singura cale viabilă pentru reîntoarcerea Acasă și în adevărul inimii – este calea vindecării și a reînvăța atitudinea credinței, smereniei și iubirii – înseamnă a-l reprimii pe Dumnezeu în sufletul și viața noastră, spre a ne călăuzi și învăța.

Când ne vom conștientiza și recunoaște durerea și ne vom asuma partea de vină ca sursă a generării ei – vom fi pregătiți să trece dincolo de toate prefăcătoriile din relațiile noastre și de raportarea semenilor noștri la așteptările, convingerile, prejudecățile și șabloanele noastre mentale, prin modul în care se pliază pe ele sau răspund năzuințelor pe care le avem.

Atunci când prin iertare și iubire autentică de sine și de oameni, ne vom elibera sufletul de ne-iertări, traume, suferințe, insuficiențe, dezamăgiri, nemulțumiri, dureri și griji – vom începe procesul de vindecare.

Pe măsura vindecării noastre sufletești, vom lăsa lumina divină din inima noastră să ne cuprindă sufletul și să se reverse în tot trupul nostru, în fiecare organ și în fiecare celulă, retrezindu-ne la viață și la bucuria de a fi și a trăi în lumina grației divine, acceptându-l pe Dumnezeu ca parte firească a chintesenței existenței noastre pe acest Pământ și în această dimensiune materială.

Când vom dobândi curajul recunoașterii și asumării durerilor, ne-iertărilor, erorilor, greșelilor și carențelor noastre – în inima și sufletul nostru se deschide un coridor sacru, ce duce la trezirea conștiinței noastre și la manifestarea grației și măreției Sinelui nostru spiritual și a e-ului nostru autentic. Inima închisă se deschide, trupul începe să respire, iar energia blocată la nivel de chakre prin nemulțumiri, este eliberată. Aceasta este primul pas în procesul nostru de vindecare (trupească, mentală și emoțională) și de metamorfoză spirituală.

Călătoria sacră a spiritului nostru, începe în momentul recunoașterii durerii și acceptării ei prin credință, când ne eliberăm de poverile ei, prin asumare și iertare. Când ne privim durerea în față, ne simțim egalii semenilor noștri.

Când îi judecăm, învinovățim sau îi condamnăm pentru durerile noastre, doar îi agresăm și ne separăm de ei. Ori fără armonie cu ceilalți, nu poate exista armonie nici în inima, viața și sufletul nostru. Când ne recunoaștem durerile, învață să spună adevărul despre experiențele noastre și nu ne mai comportăm ostili față de ceilalți.

Atunci când ne eliberăm sufletul de poveri, lăcomii, insuficiențe, nemulțumiri, negativitate, vinovății, ostilitate și griji – lăsând abundența iubirii să ne îmbrățișeze și să ne umple de frumusețe și miracole, viața, în fiecare plan al ei se va revărsa frumusețea, mulțumirea și împlinirea.

Când așteptările și nevoile noastre se vor trtansforma prin iubire în abundență – putem începe în mod autentic lucrarea lui Dumnezeu, pe Pământ – împărtășindu-ne darurile și harul și susținând prin ele, frumusețea și armonia lumii în care trăim și, abundența habitatul ce ne hrănește, ne sălășluiește și ne menține prin energia sa, viața.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– O RELATIE SANATOASA CU FRICA NOASTRA
– MANTUIREA ESTE ACUM
– RELAȚIA CU VIAȚA
– FRICA
– Prezența interioară – a ființelor iubite contează mai mult ca prezența lor fizică