NU EXISTA NICI O HARTA

Bună dimineața
și o săptămână senină și plină de viață, împliniri și bucurii!
Vă doresc să aveți puterea să pășiți dincolo de griji, de căutări, de neajunsuri, de stres, de nemulțumiri, de încrâncenări, de neîncredere în voi și de frici.

Vă doresc puterea seninătății sufletești și a asumării: – pentru a vă trăi clipa, – pentru a vă reîntoarce cu mintea în inimile și sufletele voastre, – pentru a vă dobândi liniștea și pacea lăuntrică și, – pentru a vă bucura de frumusețea lumii, a naturii și a celor din jur, neîngrădiți de frici.

Liniștea este esența inimii noastre. Nu putem fi prezenți în ea, de rămânem captivi în fricile minții, copleșiți de nemulțumiri, supărări, furii, neîmpliniri sau ne-iertare. A ne ierta pe noi înșine și a-i ierta pe cei ce ne-au greșit sau nu pot împlinii așteptările noastre – înseamnă a ne întoarce în adevărul inimii și a ne elibera de frici , de vinovății și de nevoia de a ne chinui sufletele și a ne răni.

Cât timp prin gândurile și emoțiile asociate lor, starea minții noastre își are rădăcinile în trecut sau în viitor, sau ne canalizăm energia cerebrala spre a ne concentra pe ce fac alții, pe ce defecte au, pe ce ne deranjează la ei, pe cum să facem să ne adaptăm acestora sau cum să ne ferim de faptele lor – ne risipim doar energia și ridicăm ziduri în jurul inimii și ne izolăm pe noi înșine și pe ceilalți, de frumusețea și energia iubirii sale.

Nu putem ierta și nu-i putem privi pe ceilalți cu compasiune, cât timp sufletele ne sunt neîmpăcate și vitregite de iubire, și mintea de golește inima de dragoste umplându-ne gândurile cu prejudecățile și fricile care ne iau curajul de a crede, a prețui, a ne bucura și a asuma.

Pentru a-i privi pe ceilalți cu toleranță, îngăduință, empatie și acceptare, și pentru a renunța la a-i mai judecăm pentru ceea ce sunt, trăiesc, aleg, simt, experimentează, gândesc și fac și pentru modul în care răspund așteptărilor sau intereselor noastre – este nevoie să ne întoarcem în inima noastră și să renunțăm la orgoliile și vanitățile minții ego, ce prin frici, nemulțumiri, negativitate, supărări, furii și ne iubire – ne distorsionează simțurile, gândurile, percepțiile, convingerile și realitatea.

Când ne întoarcem în inima noastră, revenim în starea noastră de grație și intrăm în liniștea din care izvorăsc toate sunetele în armonia frumuseții și a Luminii. Energia din noi și din jurul nostru unduiește în armonie cu bătaia inimii noastre.

Ca o barcă pe ocean, simțim valurile ce unduiesc pe dedesubtul nostru, conștienți că deși ne mișcăm împreună cu valul, nu suntem una cu ele și nici valul. Suntem doar atenți la ele, la ce se întâmplă în jur și, la noi. Deși gândurile vin și pleacă, știm că nu suntem gândul, ci cei ce îl crează.

Când suntem în liniștea inimii aflate în armonia păcii noastre sufletești, dedesubtul minții care gândește se află conștiința Sinelui nostru, care nu judecă, nu are pretenții, nu simte nevoi și se împotrivește. Doar simțind și observându-ne trăirile, emoțiile și gândurile, și lăsând energiile care vin și pleacă, intră și ies prin gândurile și sufletele noastre, pentru a-și urma menirea și cursul firesc – vom putea intra în armonie cu noi și cu sufletele noastră, și cu echilibrul Lumii.

Ființa în armonie cu Sinele său Spiritual, rămâne în cadrul fluxului și refluxului energiilor sale. Le simte contracția și expansiunea când intră și ies, prin gândurile sale. Simte neliniștea lor și le readuce prin grația iubirii, la pace.

De îndată ce descoperim această conștiință, intrăm în mod autentic și cu desăvârșire, în profunzimea ancestrală a inimii noastre prin scânteia divină ce sălășluiește în ea. Devenim una cu sursa ei, și cu abundența sa energetică, dătătoare de splendoare și viață.

Când devenim una cu Sursa divinului a Scânteii din noi și experimentăm la nivel energetic și în planul fizic al vieții noastre abundența Luminii sale – dispare nevoia de a judeca sau a respinge, și o dată cu ea – dispar și iluziile minții, care hrănesc și ne mențin fricile, nevoile, insuficiențele, geloziile, orgoliile, posesivitatea, negativitatea, lăcomiile, traumele și rănile sufletești.

Rănile și traumele provocate de ele se estompează și treptat încetează să mai existe. Atunci, a dărui și a primii devin lucruri firești și naturale, ce nu necesită din partea noastră, efort.

Putem ajunge la această realitate în mod firesc pe cale scurtă, pas cu pas, – prin atitudine pozitivă și iubire manifestate față de semeni, față de noi, față de lume și față de viață, fără așteptări sau interese ascunse.

Putem alege și calea lungă a risipei de energie, prin hrănirea fricilor, a insuficiențelor, a nemulțumirilor, a neîmplinirilor, a furiilor și a dezamăgirilor noastre, prin manifestarea atitudinii negativă și ostilă a minții sau prin revolta împotriva lumii și a lui Dumnezeu – însă nu ne vom putea ascunde de Adevăr.

Cu cât ne vom eschiva mai mult în fața asumării responsabile a realităților și consecințelor noastre (ce se dovedesc potrivnice în raport cu alegerile noastre bazate pe propriile convingeri , cu cât vom fi mai încrâncenați în a susține și opune dreptatea minții, realității noastre fizice, și cu cât ne vom slei inima mai mult în încrâncenarea de a reuși mintea ego ne va îndepărta de valorile inimi și de iubirea din ea.

Refuzul de a vedea că drumul pe care ne aflăm, duce inevitabil spre eșec – ne va îndepărta tot mai mult de de Adevărul inimii și de Sursa energetică a iubirii divine ce prin credință, sălășluiește în ea. Îndepărtându-ne de sursa luminii, durerile și bezna lăsată de frici și ne iubire în inimile și suflete noastre, ne va copleși.

Pentru a ne elibera, va trebui să ne debarasăm de de vinovății de neasumare și de tot ce e negativ în noi, pentru a ne trezi la viață, în lumina emoțiilor pozitive și a energiei iubirii.

Suferințele și eșecurile vieții, ne sunt date să învățăm din lecțiile lor, adevărul despre noi, și realitatea noastră sufletească, oglindită de cei pe care-i judecăm sau îi învinuim pentru neîmplinirile noastre.

Mai devreme sau mai târziu, când durerile ne vor copleși sau de vom avea înțelepciunea de a renunța la a mai ignora mesajele și semnificația consecințelor noastre și a mesajelor primite de cei de lângă noi, vom dobândi claritatea prin conștiința pura.

Atunci când ochii sufletului ni se vor deschide dobândind înțelegerea și claritatea și, ne vom da răgazul să vedem frumosul nostru și al lumii – liniștea inimii și pacea sufletului înflorite prin conștiință pură – ne vor susține fericirea și bucuria pentru viață, prețuind și manifestând mulțumirea pentru ceea ce DEJA SUNTEM.

Atunci când ne vom înțelege calea, direcția, darurile, resursele și menirea, și ne vom găsi împlinirea prin ceea ce suntem facem și avem – vom fi pregătiți să ne dăruim iubirea și să slujim binele celorlalți, prin binele, și valorile și darurile noastre, dobândite prin experimentare și asumarea consecințelor ei.

Atunci când vom trăi, vom gândi, vom simți și vom privi viața conectați la sursa divină a dragostei din noi – vom dobândi abundența iubirii și pacea cu noi. Atunci, îi vom putea susține pe cei ce ne cer ajutorul sau rătăcesc de drum, dăruindu-ne lor prin energia noastră, prin încurajare, și printr-un sfat și o vorbă bună – oferite în măsura în care ne-o cer și pot prețui darurile nostre, și atunci când poate, nu susțin în mod direct așteptările lor.

Pentru a nu ne lăsa copleșiți, nemulțumiți și dezamăgiri, atunci când ne dăruim prin iubire, și cei ce ne primesc ajutorul și darurile – devin nemulțumiți de ceea ce le dăruim – va trebui să ne înarmăm cu toleranță și răbdare.

Pentru a nu ne hrăni resentimentele și nemulțumirile când constatăm că darurile noastre sunt risipite și ne prețuite – trebuie să înțelegem și să acceptăm faptul că, adesea, cei copleșiți de nemulțumiri, traume neiertate, poveri, frici și griji – nu pot recunoaște încă iubirea și valoarea unui gest sau a unei mâini întinse.

Suferințele, separările, fricile, neasumarea, înstrăinarea și lipsa recunoștinței noastre și a celor din jur, pentru darurile pe care le primim – izvorăsc tocmai din lipsa iubirii și a valorilor pe care le-au pierdut, și ne-au creat golul sufletesc și suferințele – tocmai prin ne-prețuire și ne iubire.

Indiferent de care parte a ”baricadei vieții” ne-am situa sau ne-am afla vremelnic în experiențele vieții, prin virtutea încercărilor prin care trecem și prin consecințele alegerilor pe care le facem, va trebui să nu înțelegem că – pentru a ne dobândi fericirea nu primim de la nimeni o hartă.

Pentru noi (fie experimentăm abundența fie trăim în nevoi), nu există ”o hartă vieții”, o ”instrucțiune de folosire” sau vreo ”soluție miraculoasă” venită din afară, prin care să putem substituii nevoia noastră de a învăța, pentru a ne adapta lumii și nevoilor noastre, și a evolua.

E nevoie să trecem prin procesul de asumare, experimentare și învățare, pentru a găsi calea spre vindecare și iubire eliberându-ne singuri, prin iertare, de traume, neîmpăcări, neajunsuri și frici. Pentru asta este necesar să înțelegem că, doar prin asumarea experiențelor și prin învățare continuu, ne vom putea adapta schimbării lumii și ne vom putea împlini nevoile și așteptările, schimbându-ne valorile sufletești, în armonie cu ea și cu echilibrul ei.

Nici o experiență, nici-o înțelepciune și nici o înțelegere, dobândită de alții (în baza încercărilor, cunoașterii și trăirii lor) – nu va putea suplini și înlocui propriile convingeri, credințe, cunoașteri, gânduri, sentimente, alegeri, fapte, trăiri și vieți (nici când suntem de acord cu ele și nici când ne opunem lor).

Mai devreme sau mai târziu, durerile ce ne copleșesc trupul, inima, sufletul și viața – ne vor trezi, de vom ști să intrăm în lumină, prin iertare, credință, rugăciune, acceptare, asumare și iubire.

Pentru a ne elibera de povara suferințelor, a neajunsurilor, a vinovățiilor și a fricilor noastre – va trebui să găsim propria cale a iertării și a iubirii, ghidându-ne doar de experiențele pozitive și valorile celorlalți, acolo unde ele se întrepătrund cu nevoile, acceptul și valorile noastre, și le putem prețui și iubi.

Cu sau fără ”hartă”, ceea ce primim sau dăruim – va fi util și de folos nouă și celorlalți, doar în măsura în care le vom prețui ca daruri valoroase.

A da și a primii, a fi ucenici sau învățători, nu ne face nici să fim mai prejos, și nici mai presus decât seamănul, fratele, sora noastră, sau orice viețuiește pe acest Pământ.

Legea spirituală a Iubirii și a Egalității, este una și aceeași pentru toți, indiferent de gradul de evoluție, instinctualitate, exprimare, înțelegere, cunoaștere, credință, conștientizare, moralitate și conștiință, pe care l-am avea și le manifestăm.

Dintre toate trăirile, sentimentele și vibrațiile pe care mintea le poate cunoaste și spiritul le poate manifesta, iubirea este singura vibrație care ne vindecă inima, trupul și viața, redandu-ne libertatea de a fi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Omraam Mikhael Aivanhov – Izvorul
– Libertatea – Curajul de a fi tu insuti
– ȘTIRILE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII
– Dr. David R. Hawkins – Transcenderea nivelurilor constiintei – Scara spre Iluminare
– Dr. David R. Hawkins – Putere versus Forta