NEVOIA DE A AVEA DREPTATE

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

nevoia de a avea drepate

Bună dimineața
și o săptămână plină de fericire, trăită în magia beatitudinii și a grației luminii divine, izvorâte din adevărul inimii, din conștiință iubirii și din cugetul liber, eliberat prin spirit, de neîmpăcările, fricile, nevoile, lăcomiile, suferințele și atașamentele egocentrice ale minții!
Vă doresc ca ziua azi să devină pentru noi toți, prilej de sărbătoare și bucurii – trăită în armonie cu sinele nostru divin și cu Adevărul inimii, ce-și are cadența în iubirea ce sălășluiește dincolo de limitările prejudecăților și convingerilor noastre, bazate pe nemulțumiri, neîmpăcări și frici.

Calea eliberării noastre de atașamente, așteptări, nemulțumiri, negativitate, ostilitate și frici sau de nevoia sa de a ne impune dreptatea, sălășluiește în puterea de a iubii și a ne ierta de nevoia de a suferi.

Doar un nivel superior de rațiune și conștientizare decât cel prin care ne inducem suferințele și neîmpăcarea, ne poate da claritatea înțelegerii faptului că, abundența de iubire și valori, este deja în inimile noastre – așteptând doar să ne trezim din somnul rațiunii, pentru a le elibera, și a nu le mai cere, aștepta sau pretinde (ca atenție, afectivitate sau hrană energetică), de la cei din jur.

Atunci când, în mod firesc, tânjim după iubire, după bucuria unei îmbrățișări, în loc să fim noi cei ce învățăm să iubim pentru a bucura sau a oferi îmbrățișări prin energia ei – nu facem altceva decât să luptăm cu viața împiedicându-ne să luăm acele decizii prin care să ne putem detașa de condiționări și atașamentele mentale pe care ni le țesem inconștienți, încercând să ne hrănim ego-ul și orgoliile sau să-i mulțumim pe cei din jur.
Atunci când printr-un nivel superior de conștientizare, rațiune și manifestare emoțională, vom avea curajul de a fi autentici și a iubi, redobândindu-ne dreptul de a ne simți vii și eliberați de constrângeri, dogme, prejudecăți, eschive, neasumări și frici.

Pentru a ne începe evoluția în plan spiritual, și a fi prosperi în fiecare plan al vieții, este important să ne asumăm experiențele și consecințele vieți, căci, doar ele ne pot arăta calea luminii, a credinței și a iubirii, prin lecțiile de viață pe care ni le aduc.

Când prin frici, nemulțumiri, insuficiențe sau ne-prețuirea a ceea ce avem și primim – trăim adesea într-o viață anostă sau mediocră din punct de vedere emoțional – experiențele vieții ne aduc iar și iar în mijlocul unor suferințe și decepții emoționale sau în vâltoarea crucificării și al vinovățiilor auto-induse, ca efect al lecțiilor noastre neînvățate.

Deși suferim adesea din vanitatea minții, doar pentru că am avut îndrăzneala sau curajul de a visa frumos și a crede că merităm îmbrățișarea iubirii – ceea ce nu ne lasă mintea să înțelegem ascultând de convingeri și ”dreptatea” ei, este faptul că, suferim din ignoranța de a nega
Adevărul inimii și strâmtoarea ei caldă și plăcută în îmbrățișarea suavă dragostei și a ”iubirilor interzise” ne relevă realitatea, dincolo de iluziile cu care ne îmbătăm. Șoaptele inimii, au rolul de a ne readuce în lumină și, a ne reaminti de fiecare dată când uităm, lecțiile neînvățate și ignoranța de a vedea ansamblul și întregul adevăr, dincolo de așteptări și îmbrățișările după care tânjim.

Mai apoi, când din vâltoarea șuvoiului încercărilor vieții, ne trezim istoviți și ”șifonați” de doruri deșarte și năzuințe neîmplinite – ”realitate” iluziilor ce ne-au indus suferințele, dezamăgirile și fricile ne îndeamnă să ne lingem rănile și să reînchidem în ”colivia aurită a minții”, ascultând din nou de ”dreptatea sa”. Și astfel renunțăm treptat la bucuriile vieți, la experiența bucuriei și a durerii, crezând că nu merităm să fim fericiți.

Dând curs ”plăcerilor” minții de a ne chinui sufletul prin suferințe, învinuiri sau vinovății auto-induse nu înțelegem că e firesc să avem și năzuințe și așteptări…și că nu întotdeauna primim și recompense pentru ceea ce dăruim.

Recompensa darurile noastre, suntem chiar noi, prin modul în care ne vindecăm rănile și continuăm să ne prețuim, nelăsându-ne copleșiți de dureri și vinovății. Suferințele noastre sunt doar dovezi ale iubirii pe care nu știm să ne-o acordăm, și de aceea adesea le așteptăm de la cei dragi de lângă noi.
În realitate însă, atunci când ”aripile noastre” se ard în relația dăruirii de iubire, în care uităm să ne iubim chiar pe noi, trăim experiența imposibilei iubiri, imaturi emoțional în eroarea așteptări neîmplinite. VINA însă, cu care ne ”gratulăm” în plină suferință – nu e a nimănui!
Suferințele și decepțiile noastre sunt parte a procesului nostru de maturizare emoțională și de trezire a conștiinței – dobândite prin iertarea noastră de suferințe și vinovății. E un proces firesc de învățare în care trebuie să înțelegem că, iubirea ține exclusiv de spirit iar nevoia și dorința, țin mereu de trup.
Iubirea prin spirit – este singura energie ca vibrație a conștiinței pure a luminii sufletești, care nu se supune regulilor lumești și nici legilor inimii, deși e sălășluită de Adevăr.

Adevărul inimii însă, nu e nici al trupului și nici al minții… ci e doar adevărul divin al luminii menit să aducă claritatea acolo unde întunericul și așteptările minții, distorsionează reala valoare și menire a iubirii.
Frecvența nevoilor emoționale și a iubirii dobândite prin drăgosteală și atracție fizică, diferă de ceea a iubirii prin spirit. Cele două nu sunt compatibile.

De aceea, diferența între IUBIRE manifestată în mod necondiționat ca o energie vie de polaritate pozitivă [+], care curge dinspre suflet înspre afară ca o abundență energetică – DRĂGOSTEALA exprimă deficitul emoțional [-] și lipsa energiei pozitive a iubirii, ca hrană sufletească de lumină.
Neîmpăcările minții, atașamentele sale emoționale și durerile noastre sufletești provocate de neîmpliniri și erori ale așteptărilor noastre – fac ca trupul nostru să fie neîmpăcat, iar mintea, să ne inducă sentimentul de vinovăție și frică.

Când vom înțelege că singura cale în a ne înfrânge fricile și neîmpăcările induse de convingerile noastre și falsa ”dreptate” a minții – lipsită de reperele adevărului inimii induse prin spirit – vom fi pregătiți să ne asumăm slăbiciunile firești, induse de carențele noastre emoționale.
Cât timp ne vom refuza evoluția în plan spiritual, vom pierde percepția realității din perspectiva perspectivei spirituale ale trăirilor și experiențelor noastre lumești din planul trăirilor fizice, reliefate în lumina ADEVĂRULUI inimii și a abundenței iubirii.
O astfel de perspectivă a pragmatismului conștient, depășește limitările DREPTĂȚII minții, bazate pe repere înguste sau pe cunoașteri dogmatice induse în sufletul nostru prin prejudecăți și convingeri.

Prin efectul limitărilor ”dreptății” minții, prin ignorarea sau respingerea adevărului inimii și prin setul de constrângeri și convingeri prin care ne inducem suferințele și negativitatea ca efect al lor și al negativității fricilor și vinovățiilor auto-induse – ne trezim în vâltoarea suferințelor și al nedreptățirii inimii.
Până când nu vom ieși din zona convingerilor limitative, a constrângerilor inimii și a nevoi de a ne impune dreptate minți ne vom exprima viața în mod fals, iar efectul va fi de fiecare dată suferința.

De aceea, este esențial să înțelegem că, indiferent care plan al vieții am alege să-l experimentăm: – fie cel fizic și mental, – fie cel spiritual și conștient – prin excluderea uneia sau alteia din perspective, vom distorsiona realitatea percepțiilor și a trăirilor noastre.
Pentru a experimenta viața și a o accepta și prețui așa cum vine energia lor spre noi, și a recrea armonia vieții în fiecare plan al vieții, este esențial – să suprapunem peste trăirile și nevoile noaste din plan fizic, psihic, mental și emoțional – abundența energiei iubirii dobândite în plan spiritual.

Când ne vom detașa de atașamentele față de dreptatea minții, ne vom reechilibra energetic în mod conștient , de fiecare dată când vom înțelege că sursa negativități și a nefericirii noastre suntem noi, căci dăm mereu ascultare minții, care spune că ceva, nu e îndeajuns.
Când vom dobândi liniștea inimii și pacea sufletului în plan fizic prin acceptarea, prețuirea și asumarea a ceea ce este, suntem și experimentăm, ca un dar divin – vom înțelege că fără abundența dobândită întâi în plan spiritual – nu vom dobândi abundența nici în plan mental, nici în plan emoțional, și nici în cel pragmatic, ”evaluate” prin ”dreptatea” minții și de așteptările inimii, ce tânjește după o îmbrățișare firească din afară.
Când vom învăța singuri experiența bucuriei îmbrățișării inimii, prin iubirea luminii sufletești cu care ne cuprindem durerile, ne-iertările, greșelile și vinovățiile – vom înțelege îmbrățișările pe care le primim și în acest moment, doar că nu le știm recunoaște și desluși pentru a ne manifesta bucuria și recunoștința pentru energia și lumina lor.
Când inima și sufletul cunosc abundența îmbrățișărilor noastre, durerile și fricile din noi vor dispărea, pentru a aduce abundența iubirii în inimile noastre. Atunci, îmbrățișările celor din jur ne vor cuprinde și mintea, și inima, și sufletul și trupul.
De vom avea înțelepciunea să ne păstrăm inimile deschise și neîntinate de nemulțumiri și așteptări, și vom alege să trăim fără teama de a fi răniți – vom experimenta viața și trăirile prin care trecem, în lumina beatitudini iubirii ce intră în noi pentru a sălășlui definitiv în sufletele noastre.

Odată ce prin trezirea conștiinței, viața noastră vor fi atinsă de beatitudinea și grația divină a luminii iubirii necondiționate, ne vom activa procesul de vindecare a trupului, a sufletului și a minții, eliberându-ne de suferințe, negativitate, ostilitate și frici.
Odată pătrunși de lumina grației divine, vom păstră de-a pururi în noi puterea iubirii, a toleranței, a cumpătării și a iertării, chiar dacă ocazional, ne vom mai rănii sufletele prin rezidurile nemulțumirilor sau orgoliile prin care apărăm sau justificăm dreptatea minții, în detrimentul adevărului ce-l purtăm în inimi.

Cât timp iubirea va sălășlui în inimile noastre, indiferent de câte ori orgoliile, fricile, prejudecățile sau ego-ul, v-or încerca să ne închidă dragostea în colivia minții, energia luminii ei, va răzbate și va îmbrățișa cu frumusețe, fiecare cotlon întunecat al sufletului, pentru a ne reda pacea, grația, bucuria, abundența și armonia vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
DREPTATEA MINȚII
A NU DA ALTORA DREPTATE
DREPTATE SI NEDREPTATE
Chiar vrei sa ai dreptate?
Nevoia de a avea dreptate

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>