DESPRE SPERANȚE

Se spune că “speranța moare ultima…”. În esență însă, speranța reprezintă iluzia unui șir răzleț de gânduri, apărute aleator, menite cel mult să ne îmbete simțurile și așteptările. Cu toate astea, speranța este singurul canal energetic care poate menține vie conexiunea energetică a ființei noastre cu o realitate imaginară, după care tânjim și pe care o visăm uneori cu ochii deschiși. Dar pentru că nu știm să materializăm conținutul ei în viața noastră fizică și nu știm să o hrănim cu energia pasiunii și a iubirii noastre, o risipim, o lăsăm să moară, să se dematerializeze și să piară în ignoranța noastră…la fel cum lăsăm să piară, acele lucruri și stări sau persoane dragi din viața noastră… pe care cândva am știut să le iubim.

”Focul vlăguit de energie, care nu este întreținut și hrănit cu combustibil se stinge” Însă el nu se stinge nici brusc (de pe o zi la alta), și nici din cauza vreo unor factori externi străini nouă, ci se stinge în timp, și din cauze interne și intime lumi noastre mentale și emoționale. Speranța moare în final, prin renunțarea noastră, prin pierderea credinței și din cauza îndoielilor, nemulțumirilor și fricilor noastre pe care le lăsăm să se cuibărească în mintea, inima și în sufletul nostru, hrănindu-le cu vanități, judecăți, învinuiri și orgolii. Speranțele și gândurile care le compun și prin care putem materializa conținutul lor în plan fizic (hrănindu-le cu energia credinței, a iubirii, a pasiunii și a entuziasmului nostru)…dispar de lăsăm îndoiala, teama și neîncrederea noastră să ne copleșească mintea și sufletul.

De nu suntem dispuși în mod conștient, să întreprindem acele acțiuni curajoase, aparent nesemnificative, dar care în final, la nivel energetic determină în planul fizic al vieții și existenței noastre, materializarea intențiilor noastre prin rezultate benefice și de anvergură, ne vom condamna prin destin, la tristețe, deșertăciune sufletească, neîmpliniri, eșecuri perene, resemnări și regrete. Tot ceea ce ne înconjoară, tot ceea ce suntem, tot ceea ce avem în viață și tot ceea ce facem sunt consecințe… ce ne aparțin. Nu există ”bine” sau ”rău”, nu există ”benefic” sau ”potrivnic” la fel cum energiile care materializează lucruri sau prin care materializăm consecințe în viața noastră, nu sunt nici ”bune” și nici ”rele”.

Energiile există pur și simplu în noi și în tot ceea ce ne înconjoară, așa cum există și consecințele lor în plan fizic, prin materializarea energiilor din iluzia gândurilor, în percepția materiala a minții. Dincolo de el, noi suntem cei care dăm sens, rost și valoare percepțiilor și lucrurilor, evenimentelor și persoanelor din viața noastră, prin valorile morale și etice care ne definesc prin caracter ființa sau sinele (în funcție de lumea noastră mentală și emoțională, transformată în trăiri, emoții, experiențe, repere, convingeri, crezuri, adevăruri, dreptăți, prin programele mentale care le susțin.

Prin energia gândurilor și emoțiilor noastre hrănim și materializăm la nivel energetic și în plan fizic, lucruri, evenimente și trăiri benefice sau potrivnice, dându-le sens și valoare pozitivă sau negativă: – MATERIALIZÂNDU-LE prin energia emoțiilor pozitive (credință, iubire, pasiune, entuziasm, cumpătare, altruism, iertare, acceptare, bunătate etc… care determina și ne susțin acțiunile prin implicarea noastră fizică)… sau DEMATERIALIZÂNDU-LE prin energia gândurilor negative (temeri, lipsa iubirii și a credinței, îndoială, neîncredere, insuficiențe, nepăsare, ignoranță, neimplicare, eschivare, obiecții, învinuiri, critici, nemulțumiri, etc – care ne împiedică acțiunile).

Astfel, orice lucru din viața noastră, are nevoie energie și de de un canal energetic (speranța) prin care să poată fi hrănit cu energie pozitivă a gandurilor, alegerilor și acțiunilor noastre, pentru a se materializa… În aceeași măsură, orice blocaj sau obturare energetică ce duce la pierderea speranței (prin temeri, îndoieli, neîncredere, judecăți, egoism, critici, obiecții, ură, orgolii, lipsa iubirii etc), sau orice risipă a energiei care determină ne prețuirea ei ( manifestat prin, neimplicare, indisponibilitate, nepăsare, eschivă, canalizarea greșită a energiei, condiționările, așteptările, lipsa pasiunii și a empatiei, etc), vor duce la dematerializarea de conținut a gândurilor, visurilor, lucrurilor sau persoanelor din viața noastră, ducând la pierderea lor (temporală sau definitivă).

Așa cum viața unui organism viu, este limitat de mediul în care trăiește și de propria sa abilitate de a se adapta, la fel, și viața lucrurile artificiale din viața noastră sunt limitate. Dematerializate sau lipsite de energie, ele vor pierii din planul fizic al percepției noastre, transformându-și forma și starea. Astfel, așa cum speranța poate piere… și focul iubirii noastre, nehrănit cu energia luminii emoțiilor și sentimentelor noastre benefice, se va răci, apoi se va stinge și va pierii în mod ireversibil din sufletul, inima și viața noastră.

Pentru a evita pierderea speranței și a luminii spiritului nostru, e suficient să înlocuim din sufletul și inima noastră frica, temerile și îndoielile, pentru a face loc credinței și iubirii, topindu-i sloiul de gheață, și devenind astfel… mai umani.

Autor: Sandor Kasza