A NU DA ALTORA DREPTATE

Category: Dezvoltare spirituala Comments: 

a nu da altora dreptate

Bine v-am regăsit!
Vă doresc să aveți parte de o zi în care dreptatea minții și loialitate față de adevărul inimii să vă permită să vă exprimați în mod armonios iubirea și valorile sufletești – pentru a le manifesta în existența, trăirile și experiențele voastre, și prin tot ceea ce sunteți, simțiți și alegeți să faceți.

Când suntem loiali față de trăirile și binele nostru sufletesc – devenim loiali atât față de viața și sufletul nostru, cât și față de binele ce-l sădim în mod necondiționat, în viața și sufletele celor din jur.

Se întâmplă adesea copleșiți și constrânși de condiționările vieții și de inadaptabilitatea noastră la schimbare – să ajungem copleșiți de frici, nemulțumiri și griji, devenind nefericiți. De prea puține ori însă, admitem propria nefericire sau putem conștientiza cauza și sursa ei.
Permițând minții să respingă realitatea și adevărul agresiuni față de noi înșine – nu vom înțelege cum devenim sursa propriilor nefericirii și singurii responsabili de ignoranța și atitudinea negativă și ostilă pe care o adoptăm din frustrare, egoism și inconștiență, față de noi, față de lume, față de semeni și față de propria viață.

Neconștientizarea și neasumarea propriilor atitudini ostile față de semeni, și neconștientizarea faptului că negând adevărul inimii – prin tot ceea ce impunem celorlalți prin dreptatea minții și așteptările pe care le avem de la ei – vom exprima doar neputința noastră de a înțelege că îi agresăm pe cei din jur.

Ne conștientizând faptul că, orice agresiune, supărare sau judecat a celorlalți se repercutează împotriva noastră, ne împiedică să conștientizăm, să înțelegem și să eliminăm cauzele prin care ne hrănim nemulțumirile – ce într-un final se transformă în resemnare și nefericire..
Dincolo însă de nefericirea noastră sau de masca afișată a falsei noastre fericirii, uităm că fericirea înseamnă abundența iubirii și că a o manifesta, înseamnă a ne deschidem inima și sufletul spre adevăr pentru a-l manifesta prin dăruirea fără frica de a fi răniți – a frumuseții, abundenței și a iubirii noastre.

Nevoia de iubire și de afectivitate o resimțim atunci când noi nu mai suntem capabili de a ieși din iluzia frici și a nemulțumirilor minții, pentru a scăpa de instinctul de a ne minții. Lăsându-ne mintea și ego-ul să ne împotrivească inimii sau să ne ascundă adevărul ei – ajungem să credem că nefericirea sau traumele și poverile vieții ne sunt predestinate.

În realitate, nimic din ceea ce experimentăm și trăim nu este aleator sau întâmplător. Toate trăirile și experiențele noastre sunt consecințe ale alegerilor, convingerilor și a modului în care ne raportăm la nivel emoțional nevoile și așteptările, la ceea ce primim sau dobândim ca valori, rezultate sau daruri.

De fapt, nevoia victimizării sau a auto-amăgirii – manifestate în conștientul și subconștientul nostru printr-o falsă percepție a fericirii – este efectul unui mecanism mental de apărare sau a ”spiritului de conservare”. În baza lor conștientul, încearcă să ne protejeze de repetarea experienței dezamăgirii și durerii, iar mintea își conservă resursele și energia, împiedicându-ne să acționăm în afara rutinei convingerilor noastre și a programelor pe care le rulează.

Din păcate, adesea, nefericirea noastră se va propaga pe mai departe în viața noastră și va continua să contamina și sufletele celor cu care intrăm în contact – până când nivelul nostru de conștientizare și negare, rămân la nivelul manifestărilor și reacțiilor instinctuale, în raport cu provocările vieți.

Până când nu vom înțelege că în spatele fiecărei nevoi sau nemulțumiri se află frica indusă prin iluzii, programe și proiecții mentale în subconștientul nostru, nu vom înțelege că – antidotul ei este curajul și atitudinea iubirii.
Nefericirea, la fel ca și iluzia fericirii – vor trăda falsitatea minții și a convingerilor noastre, arătându-ne de fiecare dată adevărul, prin nemulțumirile care ne copleșesc gândurile, emoțiile și trăirile, ca efect a atitudinii noastre negative sau ostile, față de semeni și față de propria viața.

Trăirile pe care le avem în plan emoțional și spiritual, dar și consecințele alegerilor pe care le facem – ne vor oglindi timid sau puternic, adevărul. Astfel în confruntarea dreptății minții cu adevărul inimii sau, cu dreptatea minții celorlalți – mai devreme sau mai târziu, iluziile minții, falsele convingeri și nefericirea – vor ieși mereu la suprafață prin consecințele vieții, copleșindu-ne prin neîmpăcări, neliniști, frici și suferințe.

Durerile ne vor aminti în mod constant și continuu cu precizia unui metronom elvețian – ne iertările și neîmpăcările noastre, și lecțiile de care avem nevoie pentru a ne vindeca de trauma durerii și de povara repetării și retrăirii lor.

Suferințele ne vor oglindi lipsa iubirii, a credinței, a prețuirii și a recunoștinței – până când în lumina adevărului inimii și a energiei iubirii – ne vom trezi conștiința, pentru a ne detașa de sursa suferințelor, a falsități, a neîmpăcărilor și a nefericirilor noastre.
Atunci când prin iertare ne vom îngădui vindecarea sufletească, vom putea recunoaște iubirea și astfel ne vom îngădui să reînvăța din nou s-o prețuim, să o sădim și să o multiplicăm, atât în propria viață cât și în sufletele celor pe care alegem să îi iubim.

Atunci când vom ști să ne prețuim pentru tot ceea ce suntem, experimentăm, simțim, trăim, avem și facem – vom ști să iubim și să ne dăruim frumusețea prin energia iuirii, a vocației, a experiențelor favorabile și a pasiunii noastre.

Când vom prețui în egală măsură atât ceea ce e frumos în noi, cât și ceea ce dorim ca prin iubirea noastră să atragem în viața noastră sau să transformă în frumusețe – vom ști să ne arătăm de fiecare dată recunoștința atunci când primim iubirea prin atenția și darurile celor din jur.
Atunci când vom înceta a ne mai risipi energia prin a hrăni situați și stări emoționale negative ca și consecință a ocupării minții și atenția cu ceea ce nu putem sau nu dorim să iubim – ne vom elibera sufletul și viața de corvoada neîmpăcării și a nemulțumirilor minți, pentru a redeveni împăcați și fericiți.

Pentru a experimenta fericirea și a o asuma ca mod de viață și atitudine firească a vieți – este necesar să dobândim starea de împăcare sufletească și conștiență – prin acceptarea și asumare a tot ceea ce atragem în viața noastră ca și consecințe firești a ceea ce gândim, exprimăm, alegem și facem.

Atunci când vom înțelege că, pentru a experimenta consecințe favorabile vieții și binelui nostru, este nevoie să exprimăm gânduri, atitudini și stări emoționale diferite ca polaritate energetică, a sentimentelor și atitudinii prin care am atras consecințele nefavorabile vieții – vom renunța la a mai exprima nemulțumiri, judecăți sau învinuiri, înlocuindu-le cu a exprima doar ceea ce ne place și alegem să iubim.

Împăcându-ne cu ceea ce suntem, avem, experimentăm și alegem să facem vom elimina sursa nemulțumirilor și a nefericirii noastre. Când o vom face asta, vom putea vorbi în mod autentic și deschis despre propria experiență și cale a fericirii, materializând ceea ce gândim și creăm mental, în armonie cu ceea ce exprimăm și alegem să facem pentru a dobândi.

Pentru a trăii în mod autentic experiența propriei fericiri, este nevoie să trecem în prealabil prin experiența nefericirii și apoi să alegem în mod conștient să ne vindecăm pe deplin de ea.

Cu certitudine, dacă ne vom limita doar la a ne declara fericirea, însă, și de vom fi preocupați în continuare cu a ne satisface orgoliile și ego-ul minții, rămânând cramponați în problemele celorlalți, în neîmpăcările noastre sau în injustețea, rătăcirea sau nefericirea lumii – nu vom fi capabili să ne vedem propria nefericire.

Printre-o atitudine a mulțumirii, acceptării, asumării și a toleranței – vom permite Sinelui nostru Spiritual să înțelegem adevărul inimii, ori de câte ori mintea încearcă să ne abată atenția de la propriile carențe, erori și greșeli, etc, prin iluzii și gânduri temătoare pline pline de negativitate – căutând să ne inducă nevoia de a scoate în evidență carențele, greșelile și slăbiciunile celorlalți.

Ignorând adevărul inimii în favoarea ”dreptății” minții și a convingerilor noastre subiective, bazate pe experiența erorilor și pe neîmplinirile noastre – nu vor face altceva decât să ne exprimăm în fața lumii și a lui Dumnezeu, propria nefericire, necredință, neîncredere în sine și neputința de a iubi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
DREPTATE SI NEDREPTATE
Chiar vrei sa ai dreptate?
Nevoia de a avea dreptate
Dreptate şi nedreptate
DANSUL CU TRECUTUL

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>