A-L GASI PE DUMNEZEU

Category: Dezvoltare spirituala Comments: 

a-l gasi pe dumnezeu

Bine v-am regăsit!
Să aveți în continuare o zi binecuvântată, în care sufletul să vă fie cuprins de miracolul iubirii ce naște din energia pură a scânteii divine din voi, Iar mintea și inima, să vă ajute în a vă cuprinde viața și casa cu bucuria și pacea voastră sufletească.

Când pacea inimii vă cuprinde, abundența energiei iubirea vi se revarsă pe preaplinul sufletului și astfel vă puteți îmbrățișa sufletu și viața cu căldura luminii voastre lăuntrice.

Chiar dacă, cei alături de care trăiți sau cei pe care alegeți să-i îmbrățișați cu lumina voastră, încă nu vă pot înțelege și aprecia așa cum sunteți și nu recunosc energia pe care le-o dăruiți, important este să rămâneți vii și plini de iubire, ne risipindu-vă lumina prin supărări, nemulțumiri, judecăți sau neîmpăcare.

Acceptați că totul se întâmplă cu un anumit scop și așa cum trebuie să se întâmple, pentru a vă aduce lecțiile de viață care aveți nevoie, pe calea desăvârșirii conștiinței voastre și al sinelui vostru spiritual. Este esențial să înțelegeți că, nimic nu este greșit din ceea ce faceți, indiferent dacă este sau nu în acord cu adevărul inimii voastre sau cu așteptările celor din jur.

Când veți înțelege că, sentimentul vinovăției și a a nemulțumirii, precum și, nevoia de a-i judeca și a-i învinui pe cei din jur pentru alegerile și experiențele lor – sunt simple reflexe comportamentale induse de programele menta, care v-au fost implementate prin educație – vă veți putea elibera de frica pedepsei și de nevoia de a vă simți vinovați când nu împliniți nevoile și așteptările celorlați

Nu e nevoie să reinventăm roata pentru a aduce în viața noastră abundența iubirii. E suficient să nu ne temem de greșelile inerente procesului de învățare și să ne asumăm experiențele și lecțiile pe care ni le aduc, chiar dacă cei din jur, sau dogmele sociale le condamnă.

Cât timp experiențele noastre converg prin puterea conștiinței noastre și a atitudinii binelui către dobândirea abundenței energiei iubirii, cât timp nu produce în mod direct sau voit suferință celor din jur, nimic și nimeni nu ne poate vicia de frumusețea noastră sufletească și de bucuria de a iubi și a trăi.

Când efectul gândurilor, sentimentelor, alegerilor și a acțiunilor noastre – ne aduce pacea lăuntrică, mulțumirea și împăcarea, tot ceea ce vom oglindi în afară va fi vibrația luminii ce izvorăște din bucuria și entuziasmul din sufletul nostru.

Când ne aflăm în propria abundență și dobândim conștiința iubirii, tot ceea ce suntem, simțim, facem și dăruim, este în vibrația abundenței noastre sufletești. Atunci, prin orice gest de dăruire semănăm semințele iubirii, aducând o contribuție semnificativă vieții noastre și celor din jur, chiar și atunci când ei nu ne pot înțelege darurile și deschiderea sufletească.

Dincolo de așteptările, nemulțumirile, constrângerile sau supărările celorlalți, este important să nu intrăm în capcana judecății sau a nemulțumirii lor, păstrându-ne sufletul integru.

Nu este responsabilitatea noastră, nici să le modelăm experiențele celorlalți și, nici să suferim pentru alegerea lor de a suferi, doar pentru că încă nu doresc sau nu sunt pregătiți să se maturizeze emoțional, renunțând să ne condamne pentru nefericirea lor.

Prin a continua să ne hrăni inconștienți dezamăgirile, vinovăție supărările, fricile, negativitatea și suferințele – nu vom face altceva decât să ne perpetuăm așteptările și atașamentele mentale, ca surse ale nemulțumirilor, neîmpăcării și nefericirii noastre, atunci când ele nu vor fi împlinite din afară.

Atunci când gândurile și mecanismele noastre mentale, emoționale și sufletești sunt reglate pe a dărui, și nu pe a cere, a aștepta, a constrânge sau a pretinde să primim – situațiile în care suntem nemulțumiți vor deveni extrem de rare. uneori e firesc să nu putem să acordăm o atenție deosebită și mecanismelor noastre de auto-apărare, prin care să ne ferim de dezamăgiri.

Date fiind constrângerile naturii, ale factorilor de mediu, ale societății, cele izvorâte din costurile vieții, precum și cele induse de așteptările celor din jur și a partenerilor noștri de viață – este firesc ca să devenim din ce în ce mai epuizați fizic, psihic și energetic. De aceea este important să renunțăm total la a ne mai risipi la nivel emoțional energia prin nemulțumiri și supărări.

Ca să ne putem adapta situațiilor care ne copleșesc, avem nevoie de fiecare fărâmă de energie. Pentru asta este important să învățăm să ne prețuim resursele, timpul, energia și banii ca rod al vânzării lor… pentru a nu le risipi necugetat și neinspirat, pe lucruri și stări mentale care ne aduc deservicii în plan fizic, psihic, energetic, emoțional și mental.

Când vom înțelege că stările noastre emoționale caracterizate prin negativitate, opoziție, neacceptare, nemulțumire, supărare și ostilitate, ne distorsionează judecata limpede și ne aduc deservicii în plan emoțional, energetic și spiritual, vom înțelege și faptul că, singuri ne înăsprim viața.

Hrănindu-ne resentimentele, nu doar că ne agresăm pe noi înșine, dar îi agresăm și pe cei din jur pe care-i învinuim pentru propriile risipe energetice produse prin incapacitatea noastră de a ne adapta situației sau propriilor noastre consecințe de viață, învățând să ne gestionăm emoțiile pentru a ne controla atitudinea și a ne înfrâna agresivitatea prin energia iubirii noastre lăuntrice.

Pentru a nu ne mai agresa în procesul de conștientizare, asumare, învățare, acumulare, transformare și înțelegere – este firesc ca uneori, energia iubirii noastre lăuntrice, dobândită prin trezirea conștiinței sinelui nostru spiritual, să nu poată suplini sau compensa pe deplin necesitățile sau nevoile noastre energetice, exprimate la nivel emoțional prin negativitate. De aceea, mintea noastră va căuta să o obțină de la cei ce dețin deja abundența iubirii.

În procesul de conștientizare a sinelui nostru Spiritual (energetic), a evoluției și a desăvârșirii noastre spirituale – momentele de ”dezamăgire” ale minții noastre (avide după energia iubirii), n-ar trebui să devină prilej lăsat ego-ului, de a-și exprima orgoliile, supărările sau furia, în fața unor situații neprevăzute sau opuse așteptărilor hranei noastre energetice de la cei din jur.

Prin resentimentele și stările noastre negative, nu facem altceva decât să ne ”dizolvăm” și mai mult iubirea, înstrăinându-ne de adevărul inimii. Dezbinând armonia și echilibrul energetic dintre trup, minte, inimă și suflet, nu facem altceva decât să ne risipim energia iubirii, condamnându-ne la suferință.

Un ”orgoliu rănit”, va fi doar prilej pentru minte, de a răni copilul din noi, și de a ne risipi energia vitală, ”trântindu-ne” în stări de melancolie, frustrare, depresie sau de agonii emoționale. Aceste stări de joasă vibrație energetică, ne aduc în afara păcii și a armoniei noastre sufletești. Fără a căuta prin vibrația iubirii să ne reechilibrăm energetic, sinele nostru spiritual, este împiedicat de mental în învățare, conștientizare și evoluție.

Când alegem calea dezvoltării și desăvârșirii spirituale, e posibil ca, pe măsură ce sporește în noi lumina divina a iubirii și cunoașterii spirituale, să constatăm câte stricăciuni și răni ne-am provocat prin orgolii și vanități, în vremea necunoașterii.

Descătușarea de suferințe, ne fac adesea ca în calitate de ”discipoli” sau de ”căutători” de sensuri și învățături spirituale, să descoperim în noi prin impactul cu eșecul neîmplinirilor nevoilor ”lumești” – ”păcatele” propriilor vini izvorâte din așteptări noastre neîmplinite, care nevindecate, pot degenera în auto-crucificare sau victimizare.

Este important ca în astfel de momente, să ne întoarcem cu ”picioarele pe pământ” și să ne hrănim și nevoile emoționale ale trupului, căci doar astfel ne putem menține echilibrul și sănătatea ”vehiculului” nostru Planetar trupul ce e gazda spiritului nostru. Fără vindecare trupească și sufletească – nu poate există nici evoluție spirituală.

Nemulțumirile, decepțiile sau supărările sunt barometrul nostru sufletesc privind starea energetică a corpului nostru spiritual (energetic). Ele ne indică dezechilibrul energetic și carențele emoționale și spirituale (oglindite ca scăderi ale vibrației noastre energetice induse prin stări de nemulțumiri și negativitate).

Orice emoție negativă sau dezamăgire sufletească, ne semnalizează nivelul energetic scăzut al ”corpului energetic” (spiritual), sau faptul că ne-am îndepărtat de Sursa noastră de energie vitală (Lumina divină) și de drumul ce-l avem de parcurs, prin conștiință trează. La fel se întâmplă și în cazul ”corpului material” când durerile trupești ne copleșesc.

Până când conștiința inimii nu ne este trează, minții îi va fi greu să conștientizeze și să accepte că – suferințele și nemulțumirile induse prin frici, ne semnalizează dezechilibrul chimic, energetic și micro-biologic survenit la nivelul corpului nostru fizic, respectiv a celui energetic (spiritual). Cele două corpuri fiind interdependente vor prelua și transmite una către celălalt suferințele și carențele energetice.

Experiența vieții trăită prin spiritul întrupat în corp material, aici în dimensiunea materială aici pe Pământ – desăvârșirii noastre spirituale, evoluția prin trup și spirit, poate avea loc doar atunci când trupul și mintea re-intră în armonie cu inima și sufletul, pentru a ne trezi conștiința și pentru a reda identitatea divină sufletului nostru.

Spiritualitatea devine o cale de conștientizare superioară a sensului vieți și a rostului experiențelor, trăirilor și provocărilor vieții, atunci când conștiința ne devine trează și ne putem detașa de subiectivismul egotic al minții, indus de convingerile și prejudecățile noastre programate mental. prin educație și formare.

În general, suferințele au rolul de a ne ajuta să ne vedem carențele, nevoile, lipsurile și neîmplinirile, să le înțelegem cauzele și să le mediem cu valorile, interesele, nevoile noastre intrinseci.

În măsura în care evoluăm pe treptele desăvârșirii spirituale, pentru a ne creștem vibrația energetică și a ”elimina” cauzele care ne împiedică, în exprimarea, manifestarea și dăruirea asumată a energiei noastre lăuntrice, în beneficiul bucuriei vieții – exista riscul de a ignora propriile nevoile sufletești.

Fără a iubi și a ne iubi, și fără a ne desăvârși în plan spiritual frumusețea noastră sufletească și a fericirii date prin iubire, iertare, acceptare, asumare, prețuire și cumpătare – nevoile trupești ale inimii și minții nu ne vor putea fi împlinite în plan fizic din interior.

Până nu ne găsim împlinirea în plan mental și sufletesc, suferințele noastre vor continua să se manifeste prin consecințele noastre trăite în planurile fizice ale vieții. de împlinirea nevoilor trupului, a inimii și a minții.

În momentele de declin ale identității noastre spiritale, pe lângă ”spinul păcatelor” noastre sufletești, vom găsi și vom recunoaște în ceilalți, toate păcatele noastre, neconștientizate și neacceptate de mintea noastră.

Prin tot ceea ce ne deranjează la ceilalți și le reproșăm prin gânduri, frici, nemulțumire sau neîmpăcare vom exprima doar, propriile carențe și incapacități de a ne adapta factorilor de mediu și de a ne procura singuri energia, prin deschiderea inimii.

Prin orice nemulțumire, frică, supărare sau nevoie pe care o exprimăm la nivel emoțional ca o dorință sau o așteptare – Dumnezeu nu va face altceva, decât să ne răspundă prin mesageri sau consecințe, pe aceeași frecvență ca și cea pe care o trăim la nivel emoțional.

Tot ceea ce dobândim în viață și experimentăm, se va reflecta în oglinda Adevărului inimii: – fie ca o carență, o lipsă, un deficit sau o pierdere, – fie ca o abundență energetică în plan sufletesc. Adevărului divin ce ne sălășluiește în suflet când mintea ne este în armonie cu inima – devine chintesența fericirii și a împăcării noastre lăuntrice, dată de echilibrului și a armoniei dintre Universul nostru interior și cel exterior.

Aceste două măsuri pe care Dumnezeu ni le aduce în suflet atunci când Î-L primim în inima noastră: ceea a dreptății și a nevoilor minții, și – ceea a abundenței de iubire și a fericirii exprimate prin adevărul inimii – nu vor face altceva decât să ne elibereze de căutări și confirmări așteptate din afară.

Când vom renunța să căutăm sau să așteptăm din afară fericirea, bunăstarea sau mântuirea sufletului nostru – adevărul inimii ne va elibera de suferințe, pentru a ne conduce prin trezirea conștiinței sinelui nostru spiritual: – fie la o mare dragoste și un intens sentiment al iubirii, – fie la un adânc sentiment de smerenie prilejuit de o puternică îngăduință și acceptare față de ceea ce este, și față de experiențele și alegerile celor de lângă noi.

Prin stările de grație trăite prin trezirea în noi a conștiinței iubirii, vom înțelege că, nimeni și nimic nu poate înlocui lipsa iubirii din noi, însă prezența și abundența ei, poate disipa prin energia Luminii sale, orice lipsă, orice nevoie de victimizare, de răzbunare sau de agresivitate, și orice întunecime sufletească!

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
Dumnezeu – Îl putem cunoaște numai contopindu-ne în El
Religia solară – va realiza Împărăția lui Dumnezeu
Dumnezeu – se află și mai departe de ideea pe care lumina ne-o poate da despre El
Rugăciunea – ne proiectează lângă Dumnezeu și îngerii săi
Dumnezeu – Îl vom găsi, căutându-L în noi

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>