Despre idealism si deriva fiintei umane

Idealismul este benefic… însă doar în măsura în care cei ce o promovează sunt conștienți de efectul consecințelor pe care le generează, și-și asumă responsabilitatea față de ele (în cunoștință de cauza), înainte de a fi generate. Din păcate, la nivelul instinctual de manifestare al unei părți din rasa umană, acest deziderat rămâne încă o utopie, până ce ființele umane vor fi capabile la nivel individual și în majoritatea lor, sa se trezească la conștientizare și rațiune, pentru a atinge o masă critică de manifestare, capabilă să schimbe polul negativ actual, generat de nemulțumiri, ură, și suferințe prin manifestarea și percepția minții colective).

Evoluția conștiinței umane poate fi realizată doar prin trezirea ei urmată de evoluție spirituală, prin detașarea de insuficiențele și lăcomiile generate de nevoile materiale și trupești ale ființei, hrănite de vanitățile și orgoliile propriului ego, pentru a atinge prin cumpătare, armonie și pace sufletească, desăvârșirea sinelui său superior.

Fără credință în valori morale și etice de comportament, fără iubire, empatie și valori de caracter dublate de o conștiință adormită, omul nu va face altceva decât să se amăgească prin iluziile propriei rațiuni și a propriilor sale convingeri și proiecții mentale (ce-l determină să alerge după himere, într-o goană stupidă după succes și prosperitate materială). Astfel, el va continua doar să-și decimeze sufletul și să se auto-distrugă, amăgindu-se (în cel mai bun caz), prin iluzia propriei sale prosperități materiale…, continuând să-și distrugă viața și habitatul.

În acest moment al evoluției sale, doar teama și durerea îl mai feresc pe pe om, de auto-distrugere… și asta pentru că, rațiunea sa insuficient dezvoltată, este dominată de programele mentale cu care este setat, menite să-l controleze, inducându-i nevoile și dominându-i gândurile, alegerile, atitudinea, acțiunile și ființa (prin teama de insecuritate și insuficiență fizică și materială). Cumpătarea, înțelegerea și claritatea, sunt atribute exclusiv ale ființelor cu adevarat raționale, trezite prin credință și iubire la conștiință (atingând prin echilibru și armonie cu întregul de care aparține, starea de mulțumire, împăcare și pace sufletească), ca efect al evoluției spirituale și al detașării, de temeri insuficiențe, lăcomii sau ură.

A evolua spiritual, înseamnă a înțelege că: – fără cumpătare; – fără a trăi în armonie cu oamenii, cu mediul și habitatul care ne hrănește și ne dă viață; – fără a ne dezvolta agilitatea de a ne adapta mediului pe care singuri îl dereglăm; – fără a conștientiza nevoia de schimbare a propriilor gânduri, emoții, atitudini și cauze prin care generăm consecințe ce ne nemulțumesc; precum și – fără a ne forma obiceiuri și abilități noi, la nivelul împlinirii nevoilor, insuficiențele și nemulțumirile pe care le hrănim și ni le inducem mental (ca efect al carențelor noastre emoționale și spirituale), vom continua doar, să hrănim un ego temător, orgolios și vanitos.

Fără a conștientiza și înțelege prin trezirea conștiinței, faptul că prin percepțiile, temerile și stările noastre negativiste (induse la nivel mental și emoțional de programele mentale cu care suntem setați), ne sunt controlate și manipulate convingerile, preconcepțiile si credințele (cu scopul de a ne fi controlate, gândurile, emoțiile, atitudinea, alegerile, acțiunile și rezultatele), – nu vom înțelege nici mecanismele subliminale și subtile de influențare, persuasiune și manipulare emoțională, prin care suntem în mod sistematic dezbinați, controlați, constrânși în alegeri și împiedicați să acționăm în mod curajos, și – nici faptul că suntem împiedicați în mod sistematic prin lipsa de repere, modele și exemple și valori pozitive, să ne descoperim, dezvoltăm și pune în valoare în mod unitar și solidar, valori pozitive, vocațiile, pasiunea, entuziasmu și iubirea, în detrimentul nostru și al celorlalți.

Pentru a evita deriva vieții, este esențial să ne lăsăm călăuziți de către sinele nostru superior, în mod curajos, prin credință și iubire, ascultând vocea măiestriei inimii și a sufletului nostru, rămânând autentici, morali și etici (prin tot ceea ce suntem, simțim, gândim, prețuim și facem), călătorind dincolo de rușine, temeri, acuze, și atașamente față de rănile noastre sufletești, înspre profunzimile iertării de sine și misterele frumuseții din inimile noastre, capabilă să dea măsura luminii vieții și a frumuseții din inimile oamenilor și ale Lumii.

Autor: Sandor Kasza

Recomandam urmatoarele articole:
– DESPRE FRICA
– Nutriția – dobândirea unei cunoașteri vii
– Fascinaţia miraculosului
– DESPRE TREZIREA CONȘTIINȚEI și criza identității umane
– Legatura intre gandirea pozitiva si vindecarea naturala