Category Maestri si invatatori spirituali

Gândul zilei de duminica 3 august 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

“Noi ne primim viața de la Dumnezeu, dar nu putem beneficia din plin de bogățiile ei dacă nu învățăm să ne întoarcem spre El care îi este izvorul. Iar când eu spun Dumnezeu, trebuie să înțelegem înălțimea ființei noastre. Să ne orientăm energiile spre înalt pentru ca ele să alimenteze celulele creierului necesită o mare cunoaștere și dacă există un domeniu în care o cunoaștere este necesară, el este cel al sexualității.
Toate instrucțiunile date de Inițiații în privința stăpânirii forței sexuale nu au ca scop să îi păcălească pe oameni, lipsindu-i de plăcerile pe care, evident, ei au dreptul să le guste. Când îi învață că energiile sexuale pot fi sublimate, este pentru că ei știu că există alte posibilități decât a le lăsa să se manifeste doar în planul de jos. Aceste energii, bine înțelese, bine folosite pot trezi în bărbați și femei facultăți superioare ce le vor permite să realizeze lucrări spirituale de mare importanță, și atunci ei vor gusta adevărata bucurie.”

Omraam Mikhael Aivanhov

Read More

[Colectie de autor] Eckhart Tolle

Category: Colectii de autorEckhart Tolle Comments: 3 comments

Eckhart Tolle

Eckhart Tolle a avut o viaţă uluitoare. S-a născut în Germania, a trăit în Spania, a studiat în Anglia, a fost cercetător ştiinţific la Universitatea Cambridge. De la obsesia sinuciderii, depresie şi angoasă, a ajuns la iluminarea spirituală. A venit un moment când a rămas fără relaţii sociale, fără casă, fără loc de muncă. A renunţat senin la tot. A trăit doi ani ca om al străzii. Dormea noaptea pe băncile din parc, îşi petrecea zilele în beţia celei mai intense fericiri. Oamenii au dorit să ştie cum a atins pacea deplină. Aşa a devenit Eckhart Tolle unul dintre cei mai cunoscuţi învăţători spirituali, care îşi poartă prin lume mesajul. Un profet al vremurilor noastre. Învăţătura lui are puterea adevărului, puterea prezentului.

E-books in limba romana:
Eckhart Tolle – Puterea lui ACUM – traducere Dan Mirahorian.pdf
Eckhart Tolle – Puterea Prezentului – editura Curtea Veche.pdf
Eckhart Tolle – Un Pamant Nou.pdf
Eckhart Tolle – Puterea prezentului – Ghid practic.pdf
Eckhart Tolle – Linistea vorbeste.pdf
Eckhart Tolle – Secretul lui Milton.pdf

Articole, interviuri, comentarii, alte texte:
De ce Eckhart Tolle nu spune nimic despre capacitatile uriase ale inconstientului fiintei umane.pdf
Eckhart Tolle – Cum este sa fii in relatie de cuplu cu o fiinta care are stari de iluminare spirituala.pdf
Eckhart Tolle – Despre Materializare – Schimbarea este un act de creatie.pdf
Eckhart Tolle – Despre rugaciune.pdf
Eckhart Tolle – Economia actuala.pdf
Eckhart Tolle – Esenta unei relatii este spatiul din ea.pdf
Eckhart Tolle – Izvorul frumusetii.pdf
Eckhart Tolle – Sfaturi.pdf
Eckhart Tolle – Sinteze.pdf
Eckhart Tolle – Trezirea.pdf

E-books in limba engleza:
Eckhart Tolle – An Excerpt of an Interview John W Parker.pdf
Eckhart Tolle – And the Christian Tradition Richard Rohr.pdf
Eckhart Tolle – Awakening to Your Life’s Purpose By Kathy Juline.pdf
Eckhart Tolle – Best Quotes.pdf
Eckhart Tolle – Bridge to EFT.pdf
Eckhart Tolle – Enlightenment, What is That.pdf
Eckhart Tolle – Frequency Holders.pdf
Eckhart Tolle – Inspirational Quotes.pdf
Eckhart Tolle – Practicing the Power of Now.pdf
Eckhart Tolle – Ripples on the Surface of Being – interview with Andrew Cohen.pdf
Eckhart Tolle – Some QUOTES from his books.pdf
Eckhart Tolle – Spiritual Practices.pdf
Eckhart Tolle – the AmAre Way.pdf
Eckhart Tolle – The Awakening of Eckhart Tolle by Paula Coppel.pdf
Eckhart Tolle – The One Thing.pdf
Eckhart Tolle – The Power of Now and the End of Suffering.pdf
Eckhart Tolle – Touching the eternal – Addiction to suffering (RO).pdf
Eckhart Tolle – True Love and the Transcendence of Duality By Kim Eng.pdf
Eckhart Tolle – Unconditioned Consciousness – Article with Mary O’Malley.pdf
Eckhart Tolle and Joseph Goldstein – What Does It Mean to Transcend the World – interview with Andrew Cohen.pdf
Issue114 Oprah Winfrey Promotes Pantheist Eckhart Tolle.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 01.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 02.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 03.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 04.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 05.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 06.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 07.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 08.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 09.pdf
Oprah Talks with Eckhart Tolle 10.pdf

Read More

Omraam Mickhael Aivanhov – Munca discipolului în timpul somnului

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: One comment

Omraam Mikhael Aivanhov

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Munca discipolului în timpul somnului

Conferinţa din 02.04.1983

Lectura meditaţiei zilei

Dimineaţa sculându-vă, trebuie să priviţi în cutia de scrisori interioară, căutând mesajele primite. În timpul somnului, de fapt, sufletul se desprinde de corp, pleacă în lumea invizibilă, călătorind, studiind, practicând tot felul de munci. El vede şi învaţă astfel, multe, multe lucruri şi, atunci când revine, această ştiinţă se imprimă în creierul care doarme, şi care, la trezire îşi aminteşte unele experienţe avute, unele avertismente sau sfaturi primite, arătândui-se conduita ce trebuie să o aibă în timpul zilei care vine. Veţi spune: “Se poate, dar eu nu-mi aduc aminte de nimic”. Asta fiindcă creierul vostru nu este organizat, încă, pentru a primi amprentele, imaginile, amintirile, pe care sufletul le aduce din călătoriile sale din lumea invizibilă. Numai printr-o viaţă armonioasă, plină de iubire şi puritate, putem adăuga o viaţă simţită, vă puteţi pregăti creierul vostru pentru a cunoaşte ceea ce sufletul a trăit, extraordinar, în timpul somnului.

Iată, încă un subiect care nu a fost într-adevăr bine explicat, bine cunoscut. A se culca, a visa, sunt lucruri obişnuite, pe care toată lumea le trăieşte, fără a se opri asupra lor, cu excepţia acelora care au insomnii! Cum să vindecăm aceste insomnii?
În Africa, există vrăjitori care povestesc lucruri nemaipomenite. De exemplu – ceea ce îi convinge până şi pe doctorii neîncrezători – ei vă conving să beţi apă din cazanul unei locomotive cu aburi (pentru aceia care nu se pot mişca) şi apoi să înghiţiţi bucăţi de cărbune, făcut pulbere, şi iată vindecarea! Doctorii europeni s-au mirat mult. Dar, această apă, şi pulberea care a acţionat, mai înseamnă şi credinţă, da, fiindcă ei cred. Acum, dacă m-aţi întreba ce sfat să vă dau pentru a dormi mai bine, suntem aici şi unii care au insomnii, nu aş putea spune, dar cred că dacă nu ar exista răsăritul soarelui, ei ar dormi 24 de ore din 24, ca mine! Ah, acest sfânt răsărit de soare, care mă împiedică să dorm o zi întreagă, mie, care îmi place să dorm, da, toată viaţa mea am dormit…

Read More

Omraam Mickhael Aivanhov – Toate motivaţiile se găsesc în planul cauzal

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Toate motivaţiile se găsesc în planul cauzal

Conferinţa din 05.04.1983

Lectura meditaţiei zilei

Pentru a produce schimbări în lume, trebuie să urcaţi pe munte, iar acest munte este propriul vostru corp cauzal. Aici, în aceste regiuni înalte ale planului cauzal, trebuie să urcaţi pentru a formula dorinţe, rugăciuni, binecuvântări, deoarece, aici, ele se vor impregna de forţa necesară pentru a se realiza şi lucra în lumea întreagă. Dacă, în Cabală, Dumnezeu este numit Cel prea Înalt, se datoreşte faptului că puterea este inseparabilă de ideea de înălţime, de culme. Chiar şi într-un război, este mai uşor să învingi un duşman, aflându-te deasupra lui, căci dedesupt eşti mai vulnerabil. Priviţi animalele, fiarele, care atacă o pradă, ele încearcă să se afle mereu deasupra ei, pentru a o muşca, a o gâtui. Deci, în toate cazurile, după cum vedeţi, dacă rămânem dedesupt, vom fi pierduţi. Iar când meditaţi, dacă nu cunoaşteţi această lege, veţi munci ani în şir fără rezultate. Pentru a medita, primul lucru de făcut este să vă scuturaţi de corpurile voastre inferioare, să vă degajaţi de ceaţa, zgomotul, pasiunile voastre, şi să urcaţi. Şi, în sfârşit, când vă veţi simţi gândul că merge foarte sus, în regiunile cereşti, în acel moment, faceţi-vă munca, căci ea va da rezultate.

Cum vedeţi, dragii mei, mai sus sunt rezumate atâtea lucruri, aproape o ştiinţă întreagă. Şi cum se face că oamenii, ei bine, nu gândesc aşa, rămân foarte jos, nici nu ştiu, măcar, cât de jos sunt, şi că există înălţimi, că ar trebui să reflecteze, să observe natura, cu vârfurile şi prăpăstiile ei, cu văi, şi că, toate acestea ar putea exista şi în noi, şi de a dori să urci. De ce? Pentru a se salva, pentru a zbura deasupra anumitor slăbiciuni, pentru a învinge anumite ostilităţi, răutăţi, fiindcă noi suntem mereu urmăriţi, atacaţi, de către forţe şi curenţi, de entităţi răuvoitoare. Vedeţi, acum, câtă lume este neştiutoare, ignorantă…

Read More

Gândul zilei de sâmbătă 2 august 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Darurile cele mai prețioase ale vieții – le descoperim în cele mai simple fapte

“Cultura actuală ne propune neâncetat obiecte și activități ce sunt tot atât de solicitante precum sunt de tentante. Și nu numai că nu previn oamenii de pericolele pe care acestea le reprezintă, dar nu își precupețesc efortul pentru a-i convinge că satisfacțiile ce le vor simți vor contribuii la înflorirea lor, aceasta fiind chiar o condiție. Ei bine, nu, ei nu se vor îmbogăți prin multiplicarea atâtor dorințe ce trebuie satisfăcute. Din contră, multe din aceste pretinse progrese, ameliorări, se fac în detrimentul vieții, fiindcă ele au în esență, ca scop, satisfacerea nevoilor lor materiale. Oamenii își imaginează că vor trăi mai intens în timp ce, în realitate, li se propune o agitație superficială în care vor fi secați de toată energia. Ei numesc „a profita de viață” un mod de a gândi și a acționa ce îi antrenează mai sigur spre moarte.
Chiar dacă sunt convinși că viața este binele cel mai de preț, se întâmplă foarte rar ca oamenii să înțeleagă că în această viață cel mai important lucru este viața însăși. Dacă, în loc să se risipească în activități ce îi epuizează, s-ar strădui să-și dezvolte calitățile psihice și spirituale, ei vor descoperi că în aceste fapte simple și obișnuite ale vieții zilnice stau ascunse adevăratele comori. Să respirăm, să ne hrănim, să mergem, să deschidem ochii spre natură, să iubim, să gândim, iată adevăratele daruri ale vieții.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Read More

Omraam Mikhael Aivanhov – Discipolul trebuie să-şi consacre energiile sale realizării celui mai înalt Ideal

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Discipolul trebuie să-şi consacre energiile sale realizării celui mai Înalt Ideal

Conferinţa din 16.04.1983

Lectura meditaţiei zilei

Oamenii au obiceiul de a se arunca în plăceri, în emoţii, în pasiuni, fără a se preocupa de starea în care se va găsi creierul lor, când va veni momentul de a înţelege sau a rezolva o problemă importantă. Iată un comportament dăunător pentru un discipol. Pentru ca mintea să să fie mereu rezistentă şi disponibilă, el trebuie să fie mereu foarte atent, prudent, econom şi măsurat în toate activităţile, dacă nu, chiar dacă i s-ar revela toate marile secrete ale vieţii, el nu va înţelege nimic, deoarece va fi foarte obosit, şi este păcat. Da, este păcat să-ţi risipeşti timpul şi energiile cu ocupaţii care nu-ţi pot aduce nici salvarea, nici eliberarea, şi să ajungi în situaţia în care să nu fii capabil de nici un efort, în momentul în care se va afla în faţa ta adevărul care te-ar putea elibera.

Cum observaţi, dragii mei, sunt din nou o victimă. Mi se pune în faţă o pagină, un gând, fără a mă întreba în prealabil, şi eu sunt în situaţia unui acrobat care este atent să nu cadă de pe sârmă… Eu mă pot plânge, dar cui? Mă consolez, fiindcă voi ştiţi că eu sunt o victimă! Da, v-am mai spus-o, ştiu că este plictisitor să vorbim mereu despre aceleaşi lucruri, şi trebuie să găsim ceva nou pentru a vă amuza. Pentru mine este o problemă. De unde să încep?
Ei, dacă studiem lumea, natura omenească, chiar dacă ne observăm pe noi inşine, ce vom constata? Vom constata că există o filozofie, o mentalitate, un punct de vedere al fiecăruia, iar noi toţi ne aflăm fericirea în plăcere. De ce să ne privăm de ea? Toată lumea este convinsă, şi este adevărat. Eu fac la fel, caut plăcerea, numai cu o mică diferenţă. Care plăcere? Şi unde o găsesc? Dar, dacă ne lăsăm, acum, pradă tuturor poftelor nemăsurate, tendinţelor primitive, mereu instictive şi animalice, ei bine, unde vom ajunge?
Vă spuneam că Inteligenţa Cosmică ne-a dat o inteligenţă care se află deasupra instinctelor, afinităţilor, tendinţelor; există ceva pe care ea ni l-a dat. De ce? Ei bine, această inteligenţă este inutilă, trebuie să ne lăsăm supuşi de plăceri, de bucurii! Aici, găsesc eu că lucrurile sunt cam triste, că Inteligenţa Cosmică n-a aranjat bine lucrurile (Maestrul vorbeşte ironic). De ce, după aceea, sunt atâtea necazuri, oale sparte, ceva de reparat, de plătit, de suferit, da, ce agreabilă este plăcerea!
Vedeţi, de câte ori v-am prezentat câte o imagine, nu erau ca cele ale lui Verlainè, dar pe aproape. Cine va nega că, acum, este dezagreabil, nu, nimeni nu o va face! De ce? Fiindcă omul nostru s-a oprit asupra laturii instantanee, ca şi fotografiile, si nu gândeşte mai mult, ci caută, numai, plăcerea. Dacă nu gândim deloc, dacă nu ne punem puţin inteligenţa la treabă, ce va urma? O ştie toată lumea, va urma ruina, pierzania, urâţenia, toată lumea ne va părăsi, chiar şi familia. Dar, este ceva frumos, vă spuneam, în această figură, nasul omului nostru devine roşu, apoi violet, este minunat, nu-i aşa, violetul este mai spiritual decât roşul!…
Să urmărim, acum, cazul îndrăgostiţilor, care vor să-l imite pe beţiv, ei negândindu-se la viitor, la distrugerea unelor lucruri, la pierderea lor, la faptul că, mai târziu, când vor apare lucrurile grele, şi va fi nevoie de voinţă, de decizie, de claritate, atunci vor fi terminaţi, fiindcă au cheltuit tot ceea ce era mai subtil, mai minunat. Ei bine, îndrăgostiţii sunt, adesea, asemenea beţivului, nu se gândesc la viitor, ci numai la momentul actual.
Ce spunea Schopenhauer? De ce, citez mereu? Fiindcă îmi prepar “dicţionarul”, o lucrare scrisă cu citate, face impresie… Schopenhauer a spus: “Oamenii obişnuiţi nu se gândesc decât să-şi piardă timpul, să-l omoare, fiindcă nu ştiu ce să facă cu el; iar oamenii de talent ştiu să-l folosească”. La fel se întâmplă cu beţivul. De ce bea? Pentru a-şi omorî timpul, nu are altceva de făcut, altfel nu ar mai bea atât. Ca şi persoana care mi-a scris ieri, întrebându-mă cum să scape de “asta sau de cealaltă”, etc… Da, lucruri inferioare, plăceri, bucurii, senzualităţi. I-am spus acestei persoane, pentru a o ajuta, că nici un medicament nu o va scăpa. De ce? Fiindcă persoana respectivă nu are un Ideal Înalt, un scop, o Idee celestă care să-i angajeze forţele, energiile, gândurile, să le atragă, să le concentreze şi, în acel moment, acea slăbiciune va dispare, încet-încet. Acest lucru nu-l înţeleg, nici psihologii care dau reţete, metode, dar oamenii nu pot înfrânge aceste lucruri, fiindcă ele există, prin ereditate, de mult timp. Trebuie să aveţi ceva în cap, în suflet, în spirit, ceva formidabil, celest, bun, pe care să-l iubeşti,să-l hrăneşti, să-l protejezi, şi, în acel moment, el va absoarbe toate energiile, le va concentra, vă va salva şi veţi avea timp şi forţe pentru a învinge slăbiciunile. Iată de ce este necesar să avem un Ideal.
Să luăm cazul lui Talleyrand, care nu a fost un Iniţiat. Ştiţi că era diplomat, viclean, capabil, a reuşit să se menţină în diferite regiuni, a fost ba preşedintele consiliului naţional, ba ministru, a colaborat, trimis de Ludovic Filip, la Viena, în Anglia, s-a opus chiar şi lui Napoleon. Atât de capabil era! Da, dar era lipsit de morală. Avea mici calităţi intelectuale, diplomaţie, viclenie, finanţe, ştiinţă… Deci era psiholog, dar unul obişnuit, şi spunea ceva care trebuie corectat: “Spiritul serveşte la tot, dar nu conduce la nimic”. Cum înţelegea el spiritul: era căpetenia, nu era ceva veşnic, nemuritor, o licărire a Domnului. Iată cum înţelegeau ei spiritul! Se spune adesea: “Ce spiritual sunteţi!”. Dar se ştie, oare, ce reprezintă spiritul? Astfel, aceşti oameni au dus la rătăcirea omenirii: spuneau că spiritul nu duce la nimic. Da, el este util, vă poate ajuta… Oamenii aceştia, inclusiv Talleyrand, nu cunoşteau aproape nimic. Spiritul, dacă lucraţi cu el, vă va conduce la nemurire, la eternitate. Nimic altceva, cu excepţia spiritului, nu poate face aceasta. Ei bine, oamenii nu lucrează cu spiritul, ci cu burta, cu sexul, cu plăcerea.
De aceea, Învăţământul nostru este o lumină, o ştiinţă, ceva formidabil. Şi nu numai o ştiinţă, ci şi o Iniţiere, adică o Ştiinţă Iniţiatică. Ce este această Ştiinţă Iniţiatică? Veţi vedea acum.
Dacă l-am urmări pe Rabelais, care era de origine macedoneană, îi plăcea mult iaurtul şi mâncarea românească. La fel, macedoneni erau şi Alexandru cel Mare, Cleopatra, Aristotel. Şi eu sunt macedonean!
Într-o zi, mă plimbam pe bulevard, am privit în vitrina unui magazin unde erau două cranii de om, unul mai mare, altul mai mic. Am intrat înăuntru, şi am întrebat: “Cui aparţine acest craniu? – Cel mare al Cleopatrei când era vârstnică. Dar cel mic? Cleopatrei, când era mică”. Atunci… eu n-am ştiut ce să mai cumpăr, sfânta Cleopatra!
Dar l-am uitat pe Rabelais? El spunea: “Ştiinţa fără conştiinţă înseamnă ruina sufletului”. Ce înţelegea el prin cuvântul conştiinţă? Ei bine, latura morală, dreaptă, divină… Iată deci cum conferinţele mele vin de la Rabelais, fiindcă eu nu vorbesc decât despre acest lucru: ştiinţa pe care o critic fără încetare, fiindcă ea nu se găseşte în conştiinţă, aceasta însemnând că ea face lucrurile fără a avea conştiinţa consecinţelor înspăimântătoare, pe care le-ar produce pentru omenire. Deci, prin conştiinţă, Rebelais, înţelegea latura morală, fiindcă ştiinţa se află departe de moralitate, ea observă, clasează şi explică lucrurile, dar fără legatură între ele, fără cauzele şi lucrurile sublime, fără Inteligenţa Cosmică. Câtă dreptate avea Rabelais! Ce păcat că nu am putut şi eu trăncăni cu Pantagruel, cu Gargantua şi cu ceilalţi oameni minunaţi…
Această pagină ne repetă că, atunci când ne ocupăm numai de plăcere, hrănim numai latura inferioară, fără a ne gândi la viitor şi, într-o bună zi, puşi în faţa situaţiilor, nu ştim cum să le rezolvăm, cum să ieşim din ele, fiindcă ne trebuie o inteligenţă, o intuiţie, o clarvedere, o subtilitate, pe care nu le-am dezvoltat, fiindcă plăcerea a distrus tot ceea ce era subtil, divin, nerămânând nimic pentru creier (adică pentru celulele cele mai spirituale din creier, fiindcă nu ştim ceea ce reprezintă, încă, creierul în realitate). Anatomia, fiziologia, psihologia, ştiinţa actuală, caută, sapă, şi vede că creierul este atât de necunoscut, de imens, de complicat, de subtil, numai Marii Maeştri cunoşteau ce era creierul, din ce materie era făcut, şi că poseda celule care n-au fost, încă, activate. Dacă am ajunge să le activăm, am începe să captăm, să sesizăm, să înţelegem mai clar, şi să ştim multe lucruri. Şi aici ştiinţa bâjbâie încă, în lucruri în care numai Psihologia Iniţiatică poate răspunde.
Cei care nu se vor gândi, deloc, la viitor!… Să privim, acum, imaginea unei fete, frumoase, încântătoare, atrăgătoare, care doreşte să profite de ceea ce Domnul i-a oferit, să atragă bărbaţii, să trăiască cu ei, dar aceste lucruri lasă urme pe chipul ei, pe ochi, emanaţii care nu sunt pure. Într-o bună zi apare şi Făt-Frumos, ea îl adoră, ea vrea să rămână cu el, dar nu îi poate oferi ceea ce el caută, el o părăseşte, şi ea plânge, smulgându-şi părul; după aceea, ea observă că acest mod de a trăi, în plăceri, a făcut să se piardă ceva din ea, iar oamenii care au intuiţie, care sunt mai evoluaţi, nu iubesc aceste fete, care au coborât prea jos… Un om obişnuit, fără vreun criteriu de interpretare, fără gust estetic, fără dorinţa de a căuta lumina şi perfecţiunea, o va alege… Dar un Făt-Frumos a îndepărtat-o, fiindcă ea nu poseda elementele, vibraţiile, emanaţiile şi radiaţiile celeste.
Acum, deşi v-am spus-o de multe ori, o cunoaşteţi cu toţii, de ce continuaţi să vă scăldaţi în plăceri, în pofte, în loc să sublimaţi puţin, să trimiteţi aceste energii către cer, pentru a realiza un ideal.
Ce spunea Louis Bourdaloue? El era iezuit şi, când mi-a citit cărţile, s-a decis să fie la fel de clar ca şi mine, să observe, să analizeze, asemenea mie. Când a trăit el? Acum câteva sute de ani …, dar îmi semăna mult, era foarte sever şi exigent în morală. El a spus: “Cu cât vă găsiţi mai sus, deasupra altora, cu atât trebuie să ştiţi că aveţi o obligaţie”. Care este? Aceea de a munci şi a-i servi pe ceilalţi”. Ce gândire minunată! Cu cât sunteţi plasaţi mai sus, cu atât trebuie să fiţi conştienţi să-i ajutaţi pe ceilalţi, să munciţi pentru ei. Păcat că Bourdaloue nu a fost înţeles. Uitaţi-vă la cei care se află sus, acum, au ei, oare, dorinţa, convingerea, de a-i ajuta pe alţii? În acel moment ei folosesc, abuzează de funcţie. Ei trebuie să-l citească pe Bourdaloue, căci, dintre toţi iezuiţii, cu el mă asemăn cel mai mult, suntem prieteni.
Ştiu, dragii mei, că acest subiect este plictisitor pentru lumea obişnuită, că este imposibil să ne detaşăm de plăcere, o căutăm sub toate formele. De ce să nu reflectăm, să nu fim asemenea unui Iniţiat? De aceea se spunea în pagina de la început: “Pentru discipol, acest lucru este dăunător”. De ce pentru discipol? Fiindcă, pentru alţii, nu contează, trebuie lăsaţi să caute plăcerea, până într-o zi, când îşi vor sparge capul, dar discipolul nu are timp pentru consumul energiilor inutil, el trebuie să şi le consacre realizării unui Înalt Ideal. Cum poate ajunge aici? Încercând să înlocuiască plăcerile cu alte plăceri.
Cum înţeleg oamenii, plăcerea? Ei caută plăcerea cea mai intensă, cea mai puternică, cea mai tulburătoare, şi atunci sunt mândri spunând: “Iată viaţa”. În medicină se spune că sunt doze alopatice. Dacă ei ar fi luat doze homeopatice, adică ar fi diminuat intensitatea, forţa, acestui sentiment, fiindcă el arde şi tulbură toate energiile, nu ar fi căzut la pământ… V-am explicat-o, în trecut, latura homeopatică. V-am mai spus că omul posedă cele cinci simţuri, dar nu se cunoştea faptul că Inteligenţa Cosmică le-a aranjat într-o ierarhie. Oamenii obişnuiţi nu s-au gândit la acest lucru. V-am mai spus că pipăitul era cel mai de jos din această categorie, ierarhie, căci nu puteam pipăi aerul, parfumul sau lumina, ci numai ceva material, solid, care era apropiat pielii noastre; pipăitul era cel mai rudimentar, cel mai material, dintre simţurile noastre.
Apoi, ajungem la partea lichidă, la gust, căci, cel puţin câteva particule din lucrul pe care îl gustăm, trebuie să fie lichide. Deci, gustul se află puţin mai sus. Apoi, vine mirosul; simţim particule foarte fine care plutesc în atmosferă, care ne cad în mucoasa nasului, irită nervii, şi simţim un miros urât sau delicios, după caz. Deci, ne aflăm în aer.
Apoi vine auzul, urechile, cu care auzim, un simţ superior celorlalte, fiindcă nu mai există particule care să excite nervii, ci mişcări, vibraţii ale aerului care produc fenomene în aparatul lui Corti. Astfel apar muzica, zgomotele, vacarmul. Deci, urechile se aflau superior, încă, plasate.
Şi apoi vine vederea, ochii. Pentru a vedea lucrurile, nu este necesar să existe particule, să fie lichide sau solide, trebuie să exite ceva mai subtil decât aerul, aici există lumina, adică eterul, latura eterică. Priviţi, numai, distanţele, pentru a pipăi trebuie să ne aflăm aproape, pentru simţul parfumurilor, mai departe puţin, pentru sunet, încă şi mai departe, iar pentru vedere, pentru lumină, pe ea o vedem de hăt-departe… Deci, vederea, aşa am considerat-o atunci, era în capul ierarhiei.
Ce bine ar fi, acum, dacă în problema iubirii, în loc să atingem, să mângâiem, să îmbrăţişăm, să respirăm parfumuri, să ascultăm, numai, am putea depăşi latura materială, şi să dăm iubirii ceva mai subtil, mai spiritual, chiar şi plăcerea ar deveni divină; atunci nu ar mai fi pagube, catastrofe, va fi dilatare, încântare, vom deveni poeţi, filozofi, eroi, cavaleri, scriitori, fiindcă vom fi inspiraţi. Peste tot, unde oamenii se iubesc numai fizic, fără dorinţa de a pune ceva în capul lor, ei vor ajunge la ură, la separare. O repet şi acum: “În iubire, ceea ce contează este să fii mereu dilatat, inspirat, să te afli mereu în aceeaşi bucurie. Dar, oamenii sunt prea proşti, prea coboară spre prăpastie, şi confundă adevăratele stări de fericire.
Trebuie să îmbunătăţim această stare de conştiinţă, să nu fim dezgustaţi, blazaţi, lipsiţi de inimă. Sunt atâtea lucruri sublime, frumoase, extraordinare în viaţă, de ce să fim blazaţi? Trebuie să-i instruim pe oameni, să nu-şi mai spargă capul în plăceri prosteşti. Cineva iubeşte mult cartea, îi place să citească, iar un altul doreşte să deseneze. Iată plăceri divine! La fel muzica, dansul, sunt ocupaţii care vă dau plăceri şi bucurii, care vă înalţă, în loc să vă coboare… Trebuie, deci, să gândim altfel, da, să sublimăm.
Ei bine, ceea ce vă spun eu nu este pentru toată lumea. De ce? Fiindcă eu cunosc natura omenească, nu este uşor de ajuns la această mentalitate, trebuie să fii lucrat, în trecut, în alte reîncarnări, pentru a ajunge, acum, să gândeşti altfel. Da, nu este uşor. Ceea ce vă spun eu este pentru cei aleşi, pentru acei care doresc să ajute omenirea, vor să-şi obţină eliberarea, perfecţiunea, vor să devină perfecţi, asemenea Tatălui Ceresc. Ceilalţi, vor continua să trăiască ca animalele, fiindcă nu au lucrat în trecut. Ei se exprimă astfel despre un altul: “Are noroc”, deoarece a reuşit ceva. Ei nu ştiu ce spunea Emerson, acest mistic Emerson, care a scris o broşură referitoare la Sufletul superior, pe care am citit-o şi eu în tinereţe, şi care mi-a schimbat viaţa. El spunea: “Norocul este un cuvânt care înseamnă eforturi continue în trecut, susţinerea tuturor proiectelor, menţinerea lor în timp, iar succesul, şansa, nu este nimic altceva”. Norocul nu a venit aşa, din senin, ci a trebuit să faci ceva, în trecut, pentru a-l obţine, acum. Câte lucruri nu sunt de explicat! Oamenii nu posedă această Lumină şi, de aceea, sunt nefericiţi, nu doresc să-şi consacre viaţa unor lucruri minunate.
Da, dragii mei, trebuie să alegeţi, acum, drumul minunat al Fraternităţii Universale.
Ce spunea Sfântul Augustin referitor la calea de urmat? Un pescar, care a devenit sfânt! Mama sa, care se ruga încontinuu, se numea Monica. El a devenit sfânt după ce a căutat plăcerile; nu a fost singurul, şi eu le caut, la fel, zi şi noapte, dar este o diferenţă… El spunea: “Este preferabil să mergi pe drumul cel bun, chiar şi şchiopătând, dar să te afli pe el”. Da, sunt de acord cu el, pentru prima oară.
Învăţământul nostru ne sfătuieşte, mereu, să lăsăm deoparte problemele personale, puţin, şi să ne ocupăm şi de alţii, să lucrăm pentru omenire, pentru Epoca de Aur, pentru Împărăţia Domnului… Goethe, care, poate, nu vedea, în întregime, lucrurile ca mine a spus undeva: “Dacă nu faci nimic bun pentru alţii, ei bine, nu faceţi nimic bun nici pentru voi înşivă”. Deci, el lega binele făcut altora, cu binele personal, şi ce dreptate avea!
V-am vorbit, deja, în trecut, să nu ne oprim numai asupra laturii simpatiei, antipatiei, plăcere-detestare; cineva vă place, altcineva nu. Chiar v-am spus-o: “Dragii mei, să ştiţi că nu-mi sunteţi simpatici”. Şi toţi mă priveau speriaţi. “Şi dacă mă veţi întreba, de ce mă ocup de voi, zi şi noapte, ca să-mi aranjez şi eu treburile, ei bine, da, îmi fac şi mie bine, dar vă fac şi vouă”, spuneam. Apoi, adăugam: “Faceţi la fel”. Prezentat aşa, aveam un interes de a lucra pentru alţii, fiindcă este şi propriul nostru interes. Spuneam că nu există decât interesul, care-i conduce pe oameni, nimic altceva, nici eu nu sunt dezinteresat. Făceam analize, observaţii, găsind că nici Domnul nu era dezinteresat, iar religia mi-ar fi spus: “Blasfemie!”. De unde am ştiut eu toate acestea? M-am analizat pe mine însumi. Dar, veţi spune: “Dvs. nu sunteţi Dumnezeu”. Da, dar în Cărţile Sfinte stă scris că noi suntem asemenea Lui, creaţi după chipul şi asemănarea Sa. Am găsit că un părinte este generos, vrea să facă totul pentru copilul său, să-i ofere totul, dar are o slăbiciune, vrea ca fiul său să recunoască acest lucru, altminteri va deveni furios. De ce Domnul nu ar fi la fel, deoarece el a creat părinţii! El vrea să ofere totul, dar este furios când vede că cineva nu-l recunoaşte drept un părinte bun. Dacă nu credeţi, mergeţi şi verificaţi lângă El, dacă puteţi.
Spuneam că interesul conduce lumea întreagă, şi eu am găsit care este interesul unei persoane, cum pot să-l ating. Dacă i-aş spune: “Acest lucru nu mă interesează”, ea mi-ar închide uşa în nas. Ce este interesul? Dar dezinteresul? Un interes mai puţin interesat… Interesul este ceva foarte interesat… Deci, va exista, mereu, un interes, chiar şi mai mic, dar va exista. Eu mă conduc după formula pe care am inventat-o: “Spuneţi minciuni, şi veţi fi crezut, spuneţi adevărul, şi veţi fi ars”; de aceea, eu vă spun numai minciuni…, dar cu două tăişuri…
Ce concluzie putem trage, acum. Trebuie să căutăm plăcerile, dar trebuie să le sublimăm, să le înlocuim cu altele, care nu sunt atât de costisitoare, iată totul. Atunci viaţa va căpăta un sens extraordinar. Altfel, am periclita totul; dacă nu mă credeţi, verificaţi; viaţa este peste tot. Nu ne putem lipsi de plăcere: când mâncăm, când bem, când respirăm, când ne plimbăm dar, problema este să înlocuim aceste plăceri costisitoare. Ca Montaigne care spunea: “Ordinea vă eliberează”. Da, este adevărat.

Un minut de meditaţie.

Read More

OSHO – Fiul

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: One comment

osho

Toți părinții își fac speranțe și prin aceste speranțe își distrug copiii. Trebuie să te eliberezi de părinți. Așa cum într-o zi ieși din pântecul mamei… După 9 luni, copilul își părăsește mama. Oricât de golită s-ar simți, copilul trebuie să părăsească trupul ei. Vine și o altă zi în viață, când copilul va părăsi așteptările părinților. De-abia atunci, pentru prima oară, va deveni o ființă cu propriile drepturi, pe propriile picioare. Atunci va deveni cu adevărat liber. Dacă părinții sunt atenți și înțelegători, își vor ajuta copilul să devină liber cât mai repede. Nu-l vor condiționa pentru a-l folosi, ci îl vor ajuta să trăiască în iubire. Așa se va naște o lume nouă, în care oamenii vor munci din iubire. Tâmplarul va munci pentru că iubește lemnul. Profesorul va preda pentru că iubește învățătura. Cizmarul va face pantofi pentru că-i place meseria. Dar acum se întâmplă ceva foarte neclar. Cizmarul a devenit chirurg, iar chirurgul a devenit cizmar. Amândoi sunt furioși. Tâmplarul este politician, politicianul este tâmplar. Și ei sunt furioși. Toată existența pare să fie furioasă. Uitați-vă în jur, la fețele oamenilor: unul e mai furios decât altul. Fiecare pare a nu fi acolo unde trebuie. Niciunul nu se simte împlinit, nu-și simte utilitatea, și acest lucru îl obsedează.

Read More

Omraam Mikhael Aivanhov – “Fericiţi cei curaţi cu inima…”

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
“Fericiţi cei curaţi cu inima…”

Conferinţa din 05.09.1966 (Bonfin)

Conferinţă improvizată

Atunci când Iisus a spus: “Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”, el exprima acel adevăr, conform căruia, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, omul trebuie, mai întâi, să-şi purifice dorinţele. Evident, “a vedea” nu înseamnă că el se va găsi în faţa Domnului pentru a-L vedea cu proprii ochi. A vedea pe Dumnezeu înseamnă să Îi simţi prezenţa, să ai revelaţia iubirii, înţelepciunii, imensităţii Sale. Veţi spune: “Dar Iisus l-a văzut pe Dumnezeu?”. În calitate de Hristos, da, putem afirma că Iisus l-a văzut pe Dumnezeu, fiindcă Hristos, Fiul, este contopit cu Tatăl. Hristos este singurul care îşi contemplă Tatăl, fiindcă este una cu El, contopit cu El. Dar Hristos este un Spirit Cosmic, iar dacă putem spune că Iisus l-a văzut pe Dumnezeu, el s-a identificat cu Spiritul lui Hristos, dar nu l-a văzut niciodată cu ochii săi.
Ar fi multe de comentat despre această frază: “Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Pentru a-L vedea cu adevărat pe Dumnezeu cu ochii interiori, ne trebuie ceva în plus decât inima şi sufletul, ne trebuie intelectul şi spiritul. Evident, aceia care şi-au purificat inima de toate dorinţele şi sentimentele inferioare îl poate vedea pe Dumnezeu, adică Îl vor descoperi ca frumuseţe, ca splendoare, ca imensitate, dar Dumnezeu se află dincolo şi de toate acestea, iar puritatea inimii nu este de ajuns pentru a-L cunoaşte, trebuie sfinţenia spiritului. Veţi spune: “Aţi ajuns să îl corectaţi chiar şi pe Iisus!”. Nu, deloc, eu nu corectez nimic, aduc numai o completare, o deschidere gândirii lui Iisus.
Mulţi sfinţi, profeţi, apostoli, martiri, fecioare, patriarhi, au avut inima curată!… Dar oare câţi dintre ei au putut să Îl vadă pe Dumnezeu? Nici chiar Moise nu L-a văzut pe Dumnezeu, şi totuşi a vorbit cu El. Dar şi aici sunt lucruri de desluşit. Nu Dumnezeu Însuşi i-a vorbit lui Moise, nici lui Budha, nici lui Zorohastru, nici lui Orfeu; El le-a vorbit prin intermediul Marilor Arhangheli, Mesagerii săi. Altminteri ei nu ar fi putut suporta vocea sau prezenţa Domnului, ar fi fost pulverizaţi… De altfel, aşa cum ştiţi, “numai ghicitorii în cărţi şi toate aşa-zisele clarvăzătoare sau mediumi îl văd pe Dumnezeu şi vorbesc cu El”.
Atunci când locuiam la Bologne, pe strada Princes, întâlneam uneori, în acelaşi imobil, o femeie… nu pot să v-o descriu, mi-ar trebui prea multe culori, prea multe pensule, şi nu le am. De fiecare dată, când o întâlneam, ea îmi povestea istorii de necrezut: cum l-a văzut pe Iisus, cum i-a vorbit etc. Iar eu, ca să nu o necăjesc, îi ascultam poveştile. Şi iată că întâlnindu-mă, într-o bună zi, mi-a spus că dimineaţa a dorit să vorbească cu Iisus, dar cum acesta era ocupat, în locul său a venit Dumnezeu Tatăl. Vă daţi seama ce situaţie! Am fost curios să ştiu despre ce i-a vorbit El, şi am întrebat-o. Ah, răspunse ea, trebuia să merg la piaţă şi El m-a sfătuit ce să cumpăr”. Iată cu ce ocupă Domnul! Într-adevăr, el trebuie să aibă mult timp de pierdut ca să se gândească la cumpărăturile unei cumetre.
Mulţi îşi închipuie tot felul de istorii caraghioase privindu-L pe Dumnezeu, nu numai această femeie; şi-L închipuie având tot felul de preocupări. Se ştie că El a creat mii de Îngeri şi de Arhangheli, dar de ce I-a creat şi nu le-a dat nici o ocupaţie? Se consideră că El a făcut totul de unul singur, că a fost singur la creaţia lumii… şi mai ales în şase zile! Iar ceilalţi ce făceau? Priveau, desigur, cum Dumnezeu amesteca aluatul fiindcă ei nu făceau nimic. Iar dacă nu fac nimic, înseamnă că sunt inutili, că trebuie să fie concediaţi… Ei nu! Cabala spune că Dumnezeu a dat numai planul creaţiei, şi că cel de-al şaptelea ordin îngeresc (considerat de sus) al Elohimilor a executat acest plan. Dumnezeu are servitori, iar aceştia sunt intermediari între El şi oameni. Dacă vă închipuiţi că Dumnezeu ascultă toate cererile oamenilor şi le răspunde!…
Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, fiindcă Domnul este infinit, nelimitat. Îi putem simţi prezenţa, da. Îi putem observa chiar şi manifestările, strălucirile, proiecţiile de lumină, dar nu Îl putem vedea pe Autorul acestor manifestări. Pur şi simplu fiindcă este imposibil să Îl vedem pe Dumnezeu. Nu putem vedea ceea ce este nelimitat, infinit. Pentru a vedea un obiect sau o fiinţă, trebuie ca acesta să aibă o formă, dimensiune, limite, să fie situat undeva în spaţiu şi timp. Iar cum Dumnezeu se află dincolo de timp şi spaţiu, nu puteţi vedea decât câteva reflectări, câteva manifestări răsfirate. Atunci când priviţi soarele, puteţi spune: “L-am văzut pe Domnul în lumina Sa, L-am simţit în căldura Sa, şi acum sunt mult mai viu”. Constituie însă un sacrificiu afirmaţia că L-ai văzut pe Dumnezeu şi că ai vorbit cu El.
Eu ştiu că este scris în Biblie că patriarhii şi profeţii au vorbit cu Domnul, dar aceasta s-a făcut pentru a prezenta anumite adevăruri oamenilor, ce trebuie mereu să le fie accesibile, altminteri ei nu le înţeleg, fiind prea limitaţi ca inteligenţă. Ceea ce este limitat nu poate înţelege nelimitatul; ceea ce este mic nu poate înţelege imensitatea. Dar când o va înţelege? Atunci când va pătrunde în imensitate, când va fuziona cu ea, când va fi o parte a ei. În acel moment, poate exista o idee despre imensitate, despre infinit.
Atât timp cât o picătură de apă este separată de ocean, chiar dacă are aceleaşi calităţi, aceeaşi compoziţie ca acesta, ea nu poate cunoaşte oceanul, dar atunci când se reîntoarce în ocean ea nu mai poate fi separată, este una cu oceanul, şi îl cunoaşte. Atât timp cât omul este separat de Dumnezeu, el nu poate înţelege imensitatea şi infinitul lui Dumnezeu. Ei ar trebui să se contopească, să se piardă în El; în acel moment îl va cunoaşte pentru că este El, devine El; dar atât timp cât rămâne în afara lui Dumnezeu, nu Îl poate cunoaşte. Omul este îngrădit, are limite fizice, dar atunci, când, prin purificare, va ajunge să trezească în sine facultăţi capabile de a concepe infinitul, adică îşi va dezvolta corpurile budic şi atmic ale căror posibilităţi sunt aproape nelimitate, el se va putea cufunda în imensitate, va putea cunoaşte veşnicia şi infinitul lui Dumnezeu.
Fiindcă prin puritatea lui Iesod îl vedem pe Dumnezeu.

Cunoaşteţi şi această frază din Evanghelii: “De va fi ochiul tău curat, tot corpul tău va fi luminat”. Vedeţi, Iisus nu a spus: “Dacă ochii tăi sunt curaţi…”, ci “de va fi ochiul tău curat…”. Evident, din punct de vedere psihologic, este o absurditate, căci starea corpului nu depinde de cea a ochiului, ci invers. Or, Iisus a spus: “De va fi ochiul tău curat, tot corpul tău va fi luminat”. Acest lucru înseamnă că el nu se gândea la cei doi ochi ai corpului fizic, ci la un alt ochi: cel de-al treilea ochi. Atunci când omul îndepărtează, de pe acest ochi, straturile opace ce îl acoperă, el permite curenţilor luminoşi, veniţi din lumea divină, să pătrundă în întreg corpul şi să îl purifice. Iisus vorbeşte tocmai despre cel de al treilea ochi, despre acest organ, sau, dacă doriţi, despre această facultate ce permite să vezi lucrurile aşa cum sunt ele în realitate, să ştii de unde vin şi, datorită acestei cunoaşteri, să poţi face o alegere şi, eventual, să îţi iei măsuri de precauţie.
Al treilea ochi îl sfătuieşte pe om; el îi indică pe unde să treacă, cu cine să se alieze, cum să acţioneze, cu ce să se hrănească, şi datorită acestei viziuni, el poate evita să amestece în sângele, în sufletul, în gândurile sale elemente impure şi nocive. Cel de al treilea ochi îl menţine într-o stare de puritate. Astfel putem spune că ochiul acţionează asupra corpului. Omul va începe cu adevărat să vadă, să simtă, să înţeleagă, numai atunci când ochiul său este pur.
Aş adăuga că, dacă cineva ar dori să pătrundă în lumea divină fără să fie în prealabil purificat, entităţile luminoase, care nu pot suporta pătrunderea abuzivă a unor indivizi care aduc toate deşeurile şi miasmele pământului, încep să îi respingă, sau să le atenueze aceste calităţi dezvoltate prin violentarea lumii spirituale sau folosindu-se de tot felul de plante şi de substanţe chimice. Iată de ce, acei discipoli care au dobândit o clarvedere forţată, fără să lucreze în prealabil asupra purităţii, a virtuţilor, a stăpânirii de sine, riscă să vadă cum fiinţele invizibile le declară război şi să sfârşească astfel foarte rău.
Dacă doriţi să vă dezvoltaţi clarvederea, va trebui să vă pregătiţi adoptând o atitudine sacră, fiindcă nu se poate glumi cu puteri de o asemenea puritate, de o asemenea lumină. Va trebui, deci, să vă pregătiţi şi să cereţi acestor entităţi sublime chiar autorizaţia de a pătrunde în regiunea lor pentru a le admira frumuseţea şi puritatea lor şi de a-L slăvi pe Dumnezeu. În acel moment câştigaţi prietenia lor, şi nu veţi fi nici respinşi, nici combătuţi.
Din păcate, la ora actuală îi învăţăm chiar şi pe copii să aibă tupeu, să nu respecte nimic, să fie vulgari şi violenţi. Pretindem că numai astfel omul reuşeşte în viaţă, în timp ce bunătatea şi cinstea îl duc în mizerie. De aceea se spune copiilor: “Descurcă-te, fii şiret, nu fi atât de prostănac!”. Evident, există oameni răi şi primitivi care merită să primească câteva lecţii; eu înţeleg, dar de ce să avem această atitudine în faţa creaturilor care ne sunt superioare? De ce să nu le câştigăm prietenia şi încrederea prin respectul nostru, în loc să ne arătăm violenţi şi să vrem, cu orice preţ, să ne impunem şi să subjugăm întreg universul?
Spuneţi-le, de exemplu, anumitor savanţi că atitudinea lor faţă de animale este criminală, ei vă vor considera proşti pentru că sunt convinşi că totul le este permis şi că, sub pretextul ştiinţei, ei pot masacra animalele şi pot face tot felul de experienţe. Ei nu au lucrat pentru a dobândi facultăţi mai subtile decât cele intelectuale, de aceea îşi fac cercetările asupra unor creaturi însufleţite din care masacrează milioane. Ar fi putut afla totul altfel. Dacă ar fi fost dezvoltaţi spiritual ar fi găsit, pentru a salva umanitatea, alte mijloace, mai numeroase şi mai bune, decât acelea pe care le-au descoperit. De altfel, li se vor da lecţii. Natura se va însărcina, în curând, să le dea lecţii.
Prin cunoştinţele sale, prin mijloacele tehnice, secolul nostru (20) va depăşi toate celelalte secole, nu putem nega acest lucru, dar pe de altă parte există decadenţă, fiindcă nu mai este nimic sacru în ochii oamenilor, întâlneşti la ei numai violenţă şi primitivism. Şi iată că eu vin să vă revelez adevăruri de care nimeni nu se ocupă: vă revelez că puritatea şi respectul pot atrage facultăţi noi şi îi pot permite omului să vadă realitatea lucrurilor. Mai întâi de toate o va percepe în interior prin inteligenţa sa, fiindcă ochiul interior lucrează deja în regiunile cele mai înalte ale fiinţei sale, şi apoi va începe să o vadă obiectiv, aşa cum vedem noi fiinţele şi lucrurile lumii fizice. Dar numai puritatea permite această nouă viziune.
Iată cum interpretez cuvintele lui Iisus: “De va fi ochiul tău curat, tot corpul tău va fi luminat”. Nu este vorba despre cei doi ochi fizici, ci de cel de al treilea ochi. Fiindcă nu este adevărat că puritatea corpului depinde de cea a ochiului, şi mai ales a unui singur ochi! Cei doi ochi sunt aceia care depind de puritatea sângelui şi dacă sângele corpului fizic este viciat, ochii vor fi într-o stare proastă pentru că fac parte din corp. În timp ce, al treilea ochi nu aparţine corpului fizic, este deasupra corpului fizic. Dacă nu cunoaştem Ştiinţa Ezoterică, cuvintele lui Iisus ne par cu adevărat lipsite de sens.
Deci, puritatea… Vedeţi, eu revin mereu la puritate. Este o calitate asupra căreia discipolul nu poate şi nici nu trebuie să evite să lucreze: întreaga viaţă trebuie să se ocupe de ea, întreaga viaţa trebuie să o înţeleagă, să o iubească şi să încerce apoi să o realizeze în faptele sale; fără ea, el nu poate avansa şi dacă doreşte, totusi, să cucerească puteri psihice prin violenţă, spiritele celorlalte regiuni se vor răzbuna, ele nu suportă să fie deranjate.
Să presupunem că aţi reuşit să vă deschideţi cel de al treilea ochi fară a fi dezvoltat în voi iubirea, bunătatea, indulgenţa, stăpânirea de sine, ei bine, nici nu ştiţi ce vă aşteaptă! Imaginaţi-vă că începeţi să vedeţi viciile şi crimele comise de alţii, că începeţi să vedeţi entităţi răufăcătoare, monştri, larve etc., că vă însoţesc prietenii: veţi plânge zi şi noapte rugându-L pe Dumnezeu să vă înlăture acest har al clarvederii. Veţi regreta timpurile când nu vedeaţi nimic fiindcă era de mii de ori de preferat să trăiţi în iluzii. În timp ce, dacă aţi învins multe în voi înşivă, dacă sunteţi pregătiţi, purificaţi, dacă ştiţi să vă dominaţi şi dacă aveţi multă iubire pentru oameni, în acel moment nu veţi mai vedea ororile, veţi vedea ceea ce corespunde nivelului vostru de conştiinţă, veţi vedea viitorul măreţ al omenirii. Şi chiar dacă vă daţi seama că la unii ceva este bun, datorită iubirii voastre, a curajului vostru, a stăpânirii de sine, nu veţi tremura, nu veţi fi nici disperaţi şi veţi putea chiar trimite ajutor prin intermediul gândului.
Clarvederea este dată fiecăruia în funcţie de gradul său de evoluţie, şi dacă vă aflaţi, încă, la gradele inferioare, veţi vedea Infernul şi veţi suferi. Dacă doriţi să vedeţi splendorile Cerului va trebui să fiţi foarte evoluaţi, foarte puri, foarte luminaţi. Dar bineînţeles, din timp în timp, dacă veţi dori să coborâţi pentru a studia infernul, o puteţi face. Nu trebuie să credeţi că datorită unui har al clarvederii, un bărbat sau o femeie poate vedea totul; în clarvedere există grade diferite ce corespund gradului de puritate pe care clarvăzătorul îl posedă: cu cât acesta se purifică mai mult, cu atât mai mult el vede regiunile celeste. Dar acela care devine clarvăzător fără a se purifica nu poate vedea decât o grămadă de animale care urlă, monştri care se devorează, fiare care se sfâşie. Iată de ce nu este de dorit să devii clarvăzător dacă nu eşti pur şi capabil să te stăpâneşti.
Nu vă grăbiţi să deveniţi clarvăzători pentru că veţi avea mari necazuri şi chiar un mare dezgust de a trăi printre oameni. Nu este tocmai de dorit. Cum nu este de dorit nici să ai un miros prea dezvoltat, şi din fericire la om acesta este unul dintre cele mai rudimentare (acest lucru se vede când studiem gradul de fineţe al mucoaselor, distribuţia circuitelor nervoase, cantitatea şi calitatea celulelor nervoase) altfel oamenii nu s-ar mai putea suporta reciproc, atât de mult ei propagă mirosuri insuportabile din cauza modului defectuos de a se hrăni, de a trăi, de a gândi. De altfel, observaţi: când daţi dovadă de sentimente de furie, de gelozie, de ură, vă veţi da seama că întregul vostru corp se degajă un miros urât; în timp ce, dacă vă aflaţi într-o stare cu adevărat spirituală, veţi degaja un miros plăcut şi subtil. Acest lucru dovedeşte că gândurile, sentimentele, intenţiile, acţionează asupra substanţelor din laboratoarele noastre interioare, a glandelor noastre, a secreţiilor noastre, pentru a produce emanaţii agreabile sau dezagreabile, atrăgătoare sau respingătoare.
În general, toţi oamenii care mănâncă carne, fumează şi beau alcool şi lichioruri tari, degajă un miros foarte urât. Cum se pot ei suporta împărţind acelaşi pat timp de ani de zile? Tot ceea ce au înghiţit iese prin toţi porii lor. De altfel, mergeţi vara puţin pe plajă unde se îngrămădesc o mulţime de oameni şi de departe, dacă sunteţi sensibili, veţi simţi toate miasmele şi norii rău mirositori ce plutesc în jurul lor. Din fericire, oamenii nu sunt atât de sensibili, altfel le-ar fi în permanenţă greaţă şi nu ar mai şti nici cum să trăiască împreună, nici unde să meargă.
La fel se întâmplă şi cu ochiul interior. Atât timp cât nu suntem pregătiţi să ne dominăm dezgustul sau spaimele, nu trebuie să îl trezim. Tocmai de aceea, discipolul trebuie să se întărească, să devină stăpân pe sentimentele sale, pe temerile sale, pe repulsiile sale, pentru a putea înfrunta creaturile înspăimântătoare ale lumii subterane şi infernale, şi chiar să le ordone să se îndepărteze sau să se supună.
Cunoaşteţi, fără îndoială, povestea lui Glyndon din romanul lui Bulwer-Lytton: “Zanoni”. În ciuda interdicţiei Maestrului său, Meinur, Glyndon aspira la elixirul vieţii veşnice şi cum nu era, încă, pregătit, a apărut Paznicul Pragului. Glyndon leşină, şi din acel moment se simte continuu urmărit de monstru până când Zanoni a venit să îl elibereze. În alte conferinţe v-am explicat ce reprezintă Păzitorul Pragului. Fiecare trebuie, într-o bună zi, să îl întâlnească şi să îi facă faţă. Dar ce se întâmplă, dacă el nu a lucrat niciodată asupra stăpânirii de sine, a curajului, a forţei şi a purităţii? Păzitorul Pragului nu poate face nimic împotriva acelora care sunt puri şi silitori; o privire este de ajuns: “Pleacă!” şi el va pleca. Da, fiindcă şi el se teme. Dar el este foarte îndrăzneţ cu laşii şi cu cei slabi. Exact ca în cazul câinilor din stradă: dacă fugiţi, îi veţi avea pe toţi pe urmele voastre, dar dacă vă opriţi şi îi priviţi fix, ei vor fugi.
La fel se întâmplă şi cu Păzitorul Pragului, dar cu condiţia să fii pur. Fiindcă numai puritatea îţi dă siguranţă şi curaj. Când un om simte că a trăit o viaţă pură, această puritate îl susţine şi nu îi este frică. Când a comis o crimă sau a încălcat nişte legi, el se teme. Atunci când Adam şi Eva au mâncat din fructul interzis, li s-a făcut frică şi s-au ascuns. Observaţi toate creaturile: când au încălcat o lege, chiar dacă nimeni nu le vede, ele se tem; ele se simt vinovate şi îşi pierd curajul: acţiunile lor, gesturile lor încep să fie lipsite de siguranţă, ideile li se amestecă, se bâlbâie…

Dar să revenim la clarvedere, fiindcă aş dori să mai adaug câteva cuvinte despre acest subiect.
V-am spus, deja, că regiunea inferioară a Lunii este regiunea ceţii, adică a iluziilor, a rătăcirilor. Or, tocmai cu această regiune inferioară a lui Iesod (din Cabală) sunt în legătură un mare număr de pretinşi mediumi, vindecători, radiestezişti, clarvăzători etc… Eu nu spun că ei nu sunt mediumi, clarvăzători, ceea ce critic la unii, sunt pretenţiile lor. Imaginaţi-vă pe cineva care are un oarecare har al vindecării sau mediumic… iată-l acum trimiţând mesaje tuturor Maeştrilor şi Iniţiaţilor în dorinţa de a-i instrui. Şi ce mesaje! Este preferabil să te instruieşti înainte de a-i instrui pe ceilalţi, căci dacă nu ai făcut studii temeinice, este uşor să greşeşti şi să-ţi faci iluzii. Chiar şi studiile ştiinţei oficiale sunt neapărat necesare.
Este incredibil ce pot povesti unii! Numeroşi mediumi mi-au trimis mesaje, am o gramadă! Şi este extraordinar faptul că toate veneau direct din partea Domnului. Nu m-am îndoit niciodată (nu trebuie să îl supărăm pe Dumnezeu!); numai că El este acela care distribuie inteligenţa, logica, şi cu această inteligenţă, pe care mi-a dăruit-o El Însuşi, eu raţionez, şi iată că raţionând constat că toate mesajele, pe care mi le trimite (s-ar parea!), se contrazic. Mă întreb, de ce nu este El mai bine informat despre ceea ce mi-a spus în trecut. Vedeţi, este cam ciudată această afacere. Îmi veţi spune: “Cum îndrăzniţi să criticaţi mesajele şi hotărârile trimise de Dumnezeu?”. Nu, nu le critic dar pot vedea cât de ilogic şi contradictoriu sunt aceste mesaje. Eu accept că ele vin de la Dumnezeu, dar să spunem, mai degrabă, că vin de la mai mulţi zei; există atâţia în planul astral care doresc să joace acest rol! Şi dacă nu avem discernământ, suntem pierduţi, cădem în capcană. Mulţi oameni doresc să îi instruiască pe alţii, să le prezică viitorul, ei mişună! Şi întotdeauna vin din partea lui Dumnezeu. Dacă ar fi vorba despre acelaşi Dumnezeu care vorbea prin gura acestor oameni, aceste mesaje ar avea, cel puţin, acelaşi conţinut, acelaşi stil, aceeaşi înţelepciune, ar da aceleaşi sfaturi. În timp ce, în anumite mesaje, Dumnezeu va spune lucruri măreţe, sublime, iar în altele, El vă dă sfaturi puerile sau chiar lipsite de sens.
Într-o zi Dumnezeu mi-a revelat (tot prin intermediul unuia dintre aceşti clarvăzători!) că nu m-am adresat niciodată Lui, că nu m-am rugat niciodată Lui. Eu care am făcut acest lucru, întreaga viaţă, am rămas stupefiat! Întreaga viaţă m-am rugat lui Dumnezeu, El nu a auzit nimic, niciodată?… Câte surprize pentru mine, da, surprize nemaipomenite! Şi s-ar părea, chiar, că mi-ar fi dat şi un alt sfat: “Trebuie să rup orice legătură cu toţi Maeştrii şi Iniţiaţii din trecut pentru că, dacă nu fac acest lucru, lucrarea mea va fi distrusă. Iată, deci, că acum Dumnezeu mă sfătuieşte să întorc spatele tuturor fiinţelor care au lucrat pentru El şi care au dat exemplu: Budha, Zorohastru, Moise, Iisus… Vă daţi seama, dragii mei fraţi şi surori, câte sfaturi putem da din partea lui Dumnezeu atunci când suntem neştiutori! Acest lucru este grav, este periculos.
Îi sfătuiesc pe toţi, pe toţi aceşti mediumi, pe aceşti mesageri ai Cerului, să meargă, mai întăi, să se instruiască puţin pentru a primi mesajele şi să aibă un mai mare discernământ. Înainte de a-mi adresa mesajele lor, să verifice de unde vin ele, să nu fie orbi! Trebuie să ştie că există, în lumea invizibilă, fiinţe care se joacă cu oamenii şi cărora le place acest lucru. Câţi nu au fost înşelaţi de ele! Aceste spirite sunt foarte inteligente, foarte şirete, şi dacă nu suntem mai inteligente decât ele, suntem pierduţi.
De câte ori nu am avut de-a face cu femei care credeau că auzeau noaptea vocea mea!… Şi erau atât de convinse că era vocea mea încât nu am reuşit niciodată să le conving contrariul. S-ar părea că vocea mea le spunea să vină să mă găsească aşa, în plină noapte, pentru a avea un copil cu mine; şi evident, supunându-se acestei voci, veneau să bată la uşa mea, trezindu-mă fără nici un pic de respect, fără vreo consideraţie la adresa mea. Degeaba le expediam spunându-le că aud o voce care îmi spune exact contrariul, că vocea pe care o aud ele le înşeală, că sunt victima fantasmelor lor… ele continuau să creadă în vocea lor, în ciuda dovezilor şi a raţionamentului pe care îl puteam prezenta, şi nu îmi mai rămânea altă soluţie decât să le alung. Vedeţi cât de greu este să îi faci pe oameni să înţeleagă ceea ce este cumpătat şi înţelept.
Şi în Fraternitate avem fraţi şi surori care vă vor da detalii, detalii foarte precise despre reîncarnările voastre anterioare. Dar dacă îi ascultaţi, mă întreb ce veţi deveni. Ei nu spun lucruri rele, din contră, sunt foarte amabile: aţi fost din totdeauna un rege, o regină, un faraon… sau Sfântul Anton, Sfântul Francisc de Assisi, Sfânta Tereza a Copilului Iisus… unul sau altul v-a fost soţ sau soţie. Şi mie mi-au făcut revelaţii: ei au aflat că mi-au fost soţii sau fiice într-o altă reîncarnare. Dar cum se întâmplă că acum nu simt nici o afinitate faţă de ele, că am uitat totul? Deseori îmi pun întrebarea: ”De ce nu reuşesc să îi recunosc pe ai mei? Am afinităţi cu anumite persoane, care nu mi-au spus niciodată că mi-ar fi fost părinţi sau copii, şi iată că dintr-odată mi se prezintă alţii spunându-mi că mi-au fost fii, fiice, mamă… Este îngrijorător, nu-i aşa, dacă mi-am pierdut, în asemenea măsură, memoria?
Eu nu spun acum că nu trebuie să nu credem nimic din aceste lucruri, există întotdeauna o parte de adevăr. Când o fiinţă este sensibilă, când este dezvoltată psihic, ea captează anumite mesaje din invizibil, dar cum se întâmplă rar să fii perfect pus la punct în acest domeniu, trebuie să stiţi că se strecoară greşeli în ceea ce clarvăzătorul crede că a captat. Inţelegeţi ceea ce vreau să spun! Anumite persoane au calităţi mediumice, ele au percepţii, dar ceea ce vă povestesc nu este absolut exact, fiindcă au captat un amestec de nedesluşit, între adevăr şi fals, şi ar trebui să se poată verifica. De altfel, nu este nici macăr folositor. La ce le foloseşte, fraţilor şi surorilor, să le arăţi trecutul? Dacă ar fi fost de dorit, aş fi fost primul care ar fi făcut-o. Or, eu nu fac acest lucru. Evident, vă puteţi gândi că nu sunt capabil pentru că îmi lipseşte această calitate pe care alţii o posedă perfect. Ei bine, credeţi ce vreţi…
În orice caz, nu este nici psihologic, nici pedagogic să le vorbeşti oamenilor despre reîncarnările lor. Bineînţeles, va veni un moment în care vă veţi putea ocupa, dar va trebui să fiţi puţin mai mult dezvoltaţi şi stăpâni pe voi înşivă. Imaginaţi-vă că vi se revelă că o anumită persoană v-a fost cel mai mare duşman în trecut, că v-a asasinat. Ce se va întâmpla dacă sunteţi slabi, dacă nu ştiţi să vă controlaţi?… Acestea sunt revelaţii periculoase, deoarece ele riscă să vă tulbure şi să vă trezească dorinţa de răzbunare care v-ar încetini evoluţia. Dacă ar fi atât de important să ne cunoaştem reîncarnările, de ce Providenţa ar ascunde acest lucru oamenilor? Dacă ea i-a făcut să uite, este pentru că avea un motiv, nu-i aşa? Pur şi simplu pentru a evita noi rătăciri.
Dacă nu aveţi habar de răul ce vi l-a făcut o anumită persoană, o suportaţi, o ajutaţi. Dar dacă aţi şti, cum v-aţi comporta? Imaginaţi-vă un tată şi o mamă: ei nu ştiu că proprii lor copii, care le-au fost cei mai mari duşmani într-o viaţă trecută, au venit să se reîncarneze la ei; şi atunci, îi iubesc, îi cresc, îşi fac datoria faţă de aceştia, şi astfel îşi plătesc karma. Dar dacă li s-ar fi revelat adevărul, ce tragedie! Ei şi-ar părăsi copiii etc… Providenţa a dorit tocmai acest lucru, să îi lase pe oameni în necunoaşterea anumitor situaţii pentru ca ei să se poată achita mai bine. Dacă o fiinţă este foarte evoluată, foarte stăpână pe ea însăşi, îi puteţi revela totul fără nici un pericol, dar asemenea persoane sunt rare.
Câte lucruri sunt, încă, de spus despre acest subiect! Pentru a vă avea la cheremul lor şi a putea obţine ajutorul sau banii voştri, unii vă inventează încarnări atât de minunate încât aţi fi uimiţi… şi îmbrobodiţi! Da, deseori aşa se îmbrobodesc oamenii; când li se povestesc asemenea istorii, nu se face pentru binele lor, ci pentru a-i subjuga. Dacă doriţi, cu adevărat, să le faceţi bine fiinţelor, ar fi mai bine să le revelaţi lacunele, slăbiciunile, decât să le povestiţi că au fost regi sau sfinţi, cu atât mai mult cu cât nu este adevărat. Oamenilor nu le place să le vorbeşti despre slăbiciunile lor, eu ştiu acest lucru, dar dacă în pofida acestui fapt aveţi, totuşi, curajul să o faceţi, dovediţi că sunteţi dezinteresaţi. Cât despre riscul de a pierde prietenia cuiva spunându-i cuvinte neplăcute pentru a evita o catastrofă, vă dovediţi a fi prietenul lui, adevăratul lui prieten. Şi dacă, în acel moment, el nu înţelege, se supără şi vă părăseşte, este foarte bine; ce puteţi face cu cineva atât de prost care nu doreşte decât complimente şi linguşiri? Pentru a arăta că suneţi dezinteresaţi, încercaţi, mai întâi, să le spuneţi oamenilor lucruri negative, şi apoi, când vedeţi cum reacţionează, cum vă înţeleg, vă veţi hotărî dacă trebuie să le revelaţi minuni despre trecutul sau viitorul lor.
De acum înainte, dragii mei fraţi şi surori, trebuie să ştiţi că mulţi clarvăzători sunt, încă, în comunicare cu regiunile întunecate ale lui Iesod (din Cabală), ei nu au putut merge mai sus; de aceea ei nu sesizează decât câteva reflecţii ale lumii invizibile şi riscă să vă rătăcească. În timp ce, în regiunile superioare, ale lui Iesod, domneşte cea mai mare claritate; aici sunt Îngerii purtători de viaţă, ai vieţii celei mai pure ce vindecă şi deschide ochii. Iar aceia care se pot înălţa până la această regiune unde totul este limpede, clar, cristalin… da, aceştia îl vor vedea pe Dumnezeu, aşa este scris.

Un minut de meditaţie.

Read More

OSHO – Farmacie pentru suflet

Category: Bhagwan Sri Rajneesh (OSHO) Comments: 2 comments

osho

Noi trăim unii cu alții, dar nu știm ce înseamnă să trăiești în cuplu. Putem trăi ani de zile împreună fără să aflăm acest lucru. Priviți pretutindeni în lume: oamenii trăiesc împreună, nimeni nu trăiește singur: soții cu soțiile, soțiile cu soții, părinții cu copiii, copiii cu prietenii. Toți trăiesc alături de alți oameni. Viața nu există decât în asociere, dar știți voi ce înseamnă asocierea? Trăiești alături de o soție timp de 40 de ani și poate că nu ai trăit împreună cu ea nici măcar o clipă. Chiar și când faci dragoste cu ea te gândești la alte lucruri. Nu ești prezent, iar dragostea devine un act mecanic.

Mulla Nasruddin s-a dus la film cu soția. Erau căsătoriți de 20 de ani. Filmul la care s-au dus era de dragoste. La plecare, soția i-a spus lui Mulla: „Nasruddin, tu nu faci niciodată dragoste cu mine așa cum au făcut actorii ăia. De ce?” Nasruddin i-a răspuns: „Ești nebună? Știi cu cât au fost plătiți actorii ăia să facă asemenea lucruri?”

Oamenii trăiesc alături unii de alții, dar nu se iubesc. Nu iubiți decât atunci când puteți obține anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poți iubi pe cineva dacă aștepți să obții ceva de pe urma lui? Iubirea devine o marfă. Ea nu mai este o relație, o tovărășie, o celebrare. Nu sunteți fericiți atunci când sunteți alături de celalalt; cel mult vă tolerați.

Read More

Gândul zilei de vineri 1 august 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Armonie – cuvânt de păstrat în noi ca un diapazon pentru a intra în acord cu viața cosmică

“Așezați cuvîntul „armonie” în centrul existenței voastre și păstrați-l ca un fel de diapazon, și deîndată ce vă veți simți puțin neliniștiți, tulburați, luați acel diapazon și ascultați-l pentru a vă pune întreaga ființă în acord cu viața nelimitată, viața cosmică. Fie ca acest gând de armonie să vă impregneze încet-încet toate celulele!
Prin armonie atragem spiritele luminoase ale lumii invizibile și ele vor deveni prietenii noștri, nu ne vor părăsi niciodată. Pentru că spiritele luminoase sunt tenace, la fel de tenace ca spiritele întunecate, de care adesea este foarte greu să ne eliberăm. De ce oare prietenii nu ar fi la fel de tenaci, de încăpățânați ca dușmanii? Ei vin să ne susțină, să ne lumineze, să ne sfătuiască, și dacă le urmăm sfaturile, vom fi mereu bine înspirați. De aceea, în cea mai defavorabilă situație nu trebuie să disperăm: într-o zi, ea se va întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost bine inspirați. Nimic nu este mai important decât să cultivăm această stare de armonie ce ne va atrage prieteni din lumea invizibilă.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Read More