Category Omraam Mikhael Aivanhov

Compasiunea- nu constituie neapărat cel mai bun ajutor

“O persoană care trece printr-o încercare vă povestește necazul ei. Deseori, mai puțin pentru a o ajuta să găsească o soluție, ci mai degrabă pentru a-i împărtăși necazul. Fiți atenți! Dacă vă lăsați cuprinși de tulburarea ei, nu o veți ajuta, dimpotrivă, veți fi paralizați și vă veți scufunda împreună. Prin simpatia, prin compasiunea voastră, vă închipuiți că îi puteți aduce ușurarea? Da, pentru o clipă fără îndoială, dar puțin după văicăreli, lacrimile vor curge din nou, și toate acestea pot dura la nesfârșit. Acea persoană va fi mulțumită că sunteți mereu gta să o ascultați, suferind alături de ea, dar nu îi va fi mai bine. Iar voi, în ce stare vă veți afla?
Dacă vreții să fiți folositori cuiva care suferă, să nu permiteți ca tulburarea sa să pătrundă în voi, Îl puteți ajuta să îndrepte situația numai opunând o anumită rezistență față de suferința, de descurajarea sa. Rămâneți lucizi, calmi, puternici, afirmând în sinea voastră puterea luminii.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Eckhart Tolle – Sfaturi #04
– DE CE NE ÎMBOLNĂVIM?
– Legatura intre gandirea pozitiva si vindecarea naturala
– Ispitele evolutiei spirituale: devalorizarea
– LEGEA REZONANTEI
– Legile universului
– [audiobook] Eckhart Tolle – Puterea Prezentului – Capitolul 9
– Paul Ferrini – Linistea Inimii
– Dr. David R. Hawkins – Putere versus Forta

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Ştiinţa educaţiei

Conferinţa din 25.07.1984

Părinţii sunt cei care trebuie educaţi, căci copiii îi vor lua ca modele. Diferitele faze ale dezvoltării copiilor.

După cum v-am promis, mă voi opri puţin asupra educaţiei copiilor; bineînţeles, înainte de a ne ocupa de educaţia copiilor, trebuie să ne ocupăm de galvanoplastia spirituală pentru că, până acum, lumea întreagă muncea în acest fel: gestaţia, fabricarea, creaţia, formarea copilului…, nu prea erau studiate în trecut, nici măcar savanţii nu proiectau vreo lumină. Acum da, aproape toţi doctorii sunt unanimi în privinţa sensibilităţii copilului, a faptului că el înregistrează tot ceea ce se întâmplă cu mama sa, ei dau chiar dovezi, exemple, pentru că au aparate care pot detecta, vedea, înţelege şi înregistra. Deci, acum, ei au mijloace mai perfecţionate pentru a se pronunţa. Şi chiar ne spun că, dacă mama vorbeşte o limbă străină, această limbă, copilul este mai pregătit a o vorbi şi a o înţelege; iar dacă ea cântă la un instrument, sau altul, copilul este şi el capabil de a cânta, are aceste posibilităţi… Deci gândurile, sentimentele, se reflectă, acţionează asupra copilului.
Şi cum se face că ei (doctorii, savanţii) au uitat ceva esenţial, foarte important. Acum aproape 42 de ani, când am vorbit la Lyon, despre galvanoplastia spirituală, existau doctori care râdeau, îşi băteau joc chiar, nu credeau. Şi era chiar şi o soră, nu sunt aşa mulţi ani de atunci, care aştepta un copil, se afla într-o clinică, şi vorbindu-i doctorului, spunându-i că aparţinea unui Învăţământ spiritual, şi că Maestrul acestuia explica că mama are toate puterile în formarea copilului, chiar în a-l face genial, a-i forma corpul, tot, la făcut, pe acesta, să râdă şi să-şi bată joc, spunând că nu există nici o legătură între gândul mamei şi copil.

Lumina- singura modalitate de folosit pentru a atrage iubirea

“„O declarație de iubire…” Ar fi multe de spus despre această expresie. Oamenii obișnuiesc să-și facă declarații de iubire, fără să conștientizeze că în acest fel de a acționa se strecoară un element interesat, egoist. Ei vor să-și atragă o creatură, și pentru aceasta îi scriu sau îi vorbesc în cel mai poetic mod, alegându-și adecvat gesturile, cuvintele, timbrul vocii, sperând ca ființa pe care au ales-o să fie impresinată, încântată, lăsându-se într-un final convinsă. Iar din acea clipă, ființa respectivă trebuie să știe că este „rezervată” și că nimeni altcineva nu și-o poate apropia. Instinctul de posesie îi conduce deci pe oameni, dar mai ales lipsa credinței în puterea iubirii. Cum ei nu cunosc adevărata iubire ce face minuni, ei se grăbesc să o exprime prin niște mijloace concrete: cuvântul, scrisul, gesturile, pentru a impresiona fința iubită. Ei pretind că forța sentimentului îi îndeamnă să acționeze astfel, în realitate ei recunoscându-și de fap propriile slăbiciuni. Cel care este locuit de adevărata iubire nu o exprimă, nu este nevoie, fiindcă această iubire se simte: ea strălucește.
Singurul mijloc pe care avem dreptul să îl folosim pentru a atrage iubirea este lumina, fiind singurul cu adevărat eficace.Trimiteți ființei iubite și de care doriți să fiți iubiți niște cadouri de lumină spirituală, răspândiți în jurul vostru niște culori, știind că lumina și culorile sunt entități vii. Când sufletul ei va simți prezența acestor entități benefice, ea vă va fi recunoscătoare și, încet-încet, vi se va deschide.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Promisiuni – Nici Dumnezeu nu ne poate dezlega de ele

“Chiar dacă nu sunt decât în cuvinte, promisiunile, angajamentele pe care vi le luați față de o persoană privind un subiect important, vă leagă de ea, deoarece în planul eteric cuvintele voastre sunt înregistrate, și este ca și cum ați făcut în scris aceste promisiuni, ca și cum ați semnat un contract. Nimeni nu vă poate dezlega de ele, cu excepția persoanei căreia i-ați făcut promisiunea. Dacă această persoană este bună, indulgentă, înțelegătoare, vă va elibera de promisiune; altfel, într-un fel sau altul, trebuie să o împliniți. Și nu spuneți că vă veți adresa lui Dumnezeu ca să vă dezlege de această promisiune. Este inutil pentru că Dumnezeu nu se opune legilor pe care El le-a stabilit. Dumnezeu este atotputernic, da, dar nu la modul prezentat de religie. Din moment ce lumea pe care El a creat-o se bazează pe aceste legi în care trăiește și El, el se supune propriilor decizii. În aceasta constă măreția lui Dumnezeu, El nu tulbură după bunul plac regulile pe care El Însuși le-a fixat. El nu vă va elibera de propriile voastre promisiuni. Vă va spune: „Dim moment ce tu ai promis, eu nu pot face nimic. Adresează-te persoanei față de care te-ai angajat.””

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Admirația – dă savoarea existenței, dar sunt necesare niște criterii

“Să admiri pe cineva sau ceva este o necesitate pe care o manifestă toate ființele umane, pentru că admirația, încântarea sunt niște senzații ce dau culoare, gust, existenței lor: este ca și cum ar fi purtate, hrănite, întărite. Ele trebuie să învețe să cultive îndeosebi și discernământul. Cum? Fiind încântate mai întâi de lumină, de înțelepciune și de iubirea divine, fiindcă ele vor fi atunci încântate și de creturile umane, cu atât mai mult că ele exprimă și revelă Divinitatea.
Iată criteriile de care aveți toți nevoie. Fără aceste criterii, vă expuneți la mari pericole. Vă atașați de persoane care au știut să vă cucerească, dar care vă vor aduce necazuri și supărare; și de îndată ce veți fi distruși, vă vor părăsi, pentru a-și căuta noi victinme. Din nefericire, așa se petrec lucrurile în lume, când oamenii nu știu ce trebuie apreciat și admirat la ființe pentru a fi mereu încântați și bucuroși.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Nutriția – dobândirea unei cunoașteri vii

“Ca și animalul, ființa umană trebuie să se hrănească pentru a supraviețui. Spre deosebire de animal, ea poate însă prin conștiință să găsească în actul nutriției un mijloc de a crește fizic, spiritual. Hrana reprezintă o manifestare a Divinității, trebuie deci studiată sub toate aspectele: de unde vine, ce conține, care sunt calitățile ce îi corespund, ce entități se ocupă de ea… Toată această materie însuflețită care contribuie la modelarea și întreținerea corpului nostru este făcut din energii, din particule ce nu vin doar din pământ, ci din întreg universul.
Plantele, fructele sunt la originea unor entități spirituale. Pentru a întreține viața în noi, aceste entități trebuie să se conformeze legilor materiei, adică să se încarneze într-un corp fizic. De aceea, încercând să devenim conștienți de bogăția și valoarea hranei, reușim să primim și să descifrăm mesajele pe care ea le transportă: ea ne spune cum toate particulele ce o compun au străbătut universul, ce entități au lucrat pentru a face vegetația să crească și a-i infuza una sau alta dintre proprietăți. Cunoașterea pe care o primim astfel, hrănindu-ne, este o cunoaștere vie, fiindcă ea ne impregnează întreaga substanță a ființei.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Hotărâri – trei condiții pentru a le lua pe cele mai bune

“Neliniștea, agitația, tulburarea creează cele mai defavorabile condiții pentru activitatea gândului. De aceea, dacă aveți o problemă de rezolvat, o hotărâre importantă de luat, începeți prin a vă liniști. Faceți liniște în voi și încercați să vă proiectați cât mai mult posibil în voi înșivă, fiindcă în înalt veți găsi lumina. Când veți simți că ați atins un fel de înălțime, gândiți-vă la problema ce vă preocupă și așteptați… Răspunsul va începe să apară mai mult sau mai puțin clar; va fi poate doar o impresie vagă, greu de interpretat, dar va fi deja un indiciu. Nu renunțați. Reluați de câte ori este necesar, repuneți întrebarea: curând veți simți o clarificare, o certitudine, și în acel moment nu veți mai avea îndoieli; veți ști cum trebuie să acționați.
Lumina în intelect, căldura în inimă și o voință liberă: dacă îndepliniți cele trei condiții, veți găsi mereu cele mai bune răspunsuri la întrebările ce vi le puneți și veți lua hotărâri bune.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

A umili o ființă umană – înseamnă a-l jigni pe Domnul

“A respinge o ființă umană, a o disprețui, a o umili, înseamnă a declara că ea nu este o creatură a lui Dumnezeu, și nimeni nu are dreptul să declare sau chiar să gândească unu asemenea lucru; nimeni nu are dreptul să se interpună între această cretură și Tatăl ei Ceresc. Dacă prin propria voință, cineva dorește să se retragă din iubirea divină, este liber desigur să o facă; dar nimeni altcineva nu are dreptul de a-l exclude.
Chiar și ființele mai puțin evoluate, chiar și cele mai vinovate sunt fii și fiice ale lui Dumnezeu. El a pus în ei acea scânteie, acel spirit care este o emenație a Lui, și prezența acelei scântei îi determină să facă parte din natura divină. Când ei fac greșeli, ei merită, bineânțeles, să fie mustrați, sancționați. Chiar dacă suntem obligați să îi tratăm cu severitate și să îi ținem un timp la distanță, nu trebuie uitat că există undeva în ei, cufundat în profunzime, un germen divin, iar acest germene divin trebuie respectat și cultivat. Supunându-i la umilințe pe copiii săi, îl jignim pe Dumnezeu Însuși.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Spiritele naturii – să le invităm să participe la mântuirea omenirii

“Când mergeți în natură, încercați să conștientizați prezența tutoror spiritelor care o populează, și care existau cu mult timp înainte de apariția omului pe pământ. Vorbiți-le, încântați-vă de lucrarea ce o înfăptuiesc în lacuri, râuri, păduri, munți, nori etc. Cereți-le deopotrivă să ajute toate ființele umane care lucrează pentru ca iubirea, lumina și pacea să domnească în sfârșit pe pământ.
Prin acțiunea lor politică, economică, socială, oamenii își închipuie că sunt singurii care pot interveni în evoluția lumii. Nu, în acest organism viu și conștient care este natura și de care aparținem, o mulțime de entități sunt pregătite să contribuie la evoluția omenirii. Cele patru elemente, pământul, apa, aerul și focul au jurat în fața Domnului să îi ajute pe cei care lucrează să devină niște creaturi de pace, armonie, frumusețe. Oriunde v-ați duce, gândiți-vă să vă adresați tuturor acestor spirite care populează natura, până la soare și stele, și cereți-le să participe la venirea unei noi ere.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

O metodă nouă – de găsit pentru fiecare problemă nouă

“Viața se caracterizează prin mișcare, ea nu este niciodată aceeași: ea curge, circulă și se transfoormă, deplasând ființele și obiectele și de fiecare dată trebuie să ne adaptăm. Astăzi aveți de rezolvat o problemă și ați reușit folosind o anumită metodă. Iată însă că a doua zi vă confruntați cu un alt eveniment, și dacă încercați să folosiți aceeași metodă, nu este sigur că veți reuși: trebuie să țineți cont de ceea ce apare nou sau chiar neașteptat în această situație.
Spuneți-vă că nu vă veți afla niciodată într-un repaus, fiindcă viața prezintă fără încetare niște probleme de rezolvat, iar fiecare cere o anumiită soluție. De exemplu, soluțția pentru ziua de ieri era un gest de bunătate, de generozitate. Astăzi aveți însă o altă chestiune de rezolvat, iar raționamentul, fermitatea sau perseverența vă vor ajuta. Altă dată va fi indiferența sau uitarea…Încercați să vă adaptați zilnic împrejurărilor. Aceasta necesită atenție și judecată.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov