Category Omraam Mikhael Aivanhov

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
CONFERENCE: Sagesse et intelligence – Les secrets de la polarité
(Înţelepciune şi inteligenţă – Secretele polarităţii)
Data: 14 decembrie 1958

Oamenii confundă ades inteligenţa cu înţelepciunea. Există, totuşi (între ele), o anumită diferenţă. Ele ţin amândouă de domeniul intelectual – al înţelegerii, al raţiunii, al filozofiei, al ştiinţei – deci este (vorba) de acelaşi domeniu intelectual. Inteligenţa este o capacitate a fiinţei, nu-i aşa, o capacitate care îmbrăţişează multe alte capacităţi; este deci o sinteză de capacităţi. Când spunem «inteligenţă», presupunem alte capacităţi: raţiunea, judecata, aprofundarea, sinteza, analiza, discernământul, nu numai memoria, ba chiar înţelegerea. Deci, multe calităţi. După Iniţiaţi, aceasta este adevărata inteligenţă: o capacitate a fiinţei, a spiritului. Dar după părerea oamenilor? Aaa, ei nu ştiu ce este un om inteligent. Veţi vedea deîndată. Am să vă explic acum ce este, după un Iniţiat, un om inteligent şi apoi un om înţelept. Veţi vedea după aceea ce sunt inteligenţa şi înţelepciunea. O să vedeţi, este foarte interesant. Ce gândeşte lumea, lumea obişnuită, despre un om inteligent? Când vede pe cineva care ştie să se descurce, să umble cu vicleşuguri, să combine, să calculeze, să facă şmecherii, să-şi însuşească, să înşele, să prade, să facă avere, să aranjeze lucrurile, să urce în societate, să devină bogat, ea spune: «Acesta este un om inteligent!» Ce greşeală! Asta nu este inteligenţă. Asta nu este deloc inteligenţă. Şi când vede pe cineva care nu aleargă, care nu-şi croieşte drum nici cu coatele, nici cu unghiile, nici cu ghiarele, nici cu limba, nici cu copitele, atunci ea spune: «Vai, cât e de prost!» Pentru că, priviţi-i pe ceilalţi! «O, ce prost e! Nu e inteligent.» Dar cum ştiţi voi că nu e inteligent?

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Conferinţa din 23 August 1953
CICLUL MESAJE

Lectura meditaţiei zilei.
“Acela care doreşte să lucreze cu principiile lui Hristos, care sunt veşnice, neschimbătoare, acela aparţine Fraternităţii Albe Universale. El nu distruge nimic, nu lucrează împotriva lui Hristos, nu aduce o religie nouă, nu, el este adeptul formelor noi, atâta tot. În timp ce acela care se agaţă de forme dovedeşte că nu a înţeles principiile. El îşi imaginează că forma îl va salva şi doarme
liniştit, protejat fiind de formă… Da, în formă se adoarme cu adevărat. În timp ce, aceia care nu dau prea mare importanţă formelor şi lucrează cu principiile, evoluează enorm. Nu este mai avantajos acest ideal pe care vi-l prezint ? Chiar Hristos Însuşi va veni să vă spună că este minunat, căci stă scris în Evanghelii: “Cuvântul ucide şi Spiritul însufleţeşte”. Tocmai acest lucru vi-l explic acum.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Loc pentru eroi

Conferinţa nr. 485 din 12 octombrie 1947

Cu sinceritate vă spun, eroii sunt necesari. Ei sunt chemaţi acum cu insistenţă. Avem nevoie de eroi. În Noul Învăţământ vor intra numai eroii; laşii şi fricoşii nu au ce căuta. Pentru aceasta, diplomele universitare nu sunt de ajuns; alte lucruri sunt mai importante.
Iată un gând măreţ. De ce eroi şi nu laşi? Fiindcă atunci când intri în Noul Învăţământ, se petrec lucruri extraordinare, atât în viaţa interioară cât şi în cea exterioară. În momentul în care începi să lucrezi spiritual pentru a evolua, viaţa ţi se transformă; numai Iniţiaţii înţeleg toate aceste schimbări. Modificări similare se petrec însă şi atunci când cineva abandonează o viaţă plină de lumină, inteligenţă, puritate pentru a se cufunda într-o viaţă ordinară, stupidă, în care se dezlănţuiesc ura, răutatea, mânia şi toate celelalte pasiuni.

La pyramide de Lumière – Piramida de Lumină

Conferinţa din 8 Aprilie 1947

De ce v-am pus să cântaţi atât în dimineaţa asta? Acest lucru nu îmi va permite să stăm de vorbă, dar, voi ştiţi deja, că în timp ce cântaţi vă purificaţi, diminuaţi şi distrugeţi karma voastră, puneţi în ordine armonia şi lumina în interiorul vostru. Unii nu vor auzi conferinţa pentru că trebuie să meargă la serviciu, dar nu vor pierde nimic, prietenii le vor transmite notele lor, în timp ce cântecul şi ceea ce oferă el, nu poate fi transmis. E bine ca fiecare să cânte.
Nimeni nu poate cânta în locul nostru. Mâncăm singuri. Mama voastră vă hrănea, dar asta nu a durat pentru totdeauna. Să respirăm, să cântăm, să ne rugăm, fiecare le face singur pentru sine. Puteţi să plătiţi pe cineva ca să se roage pentru voi, dar se va ruga fără dragoste, şi ce valoare are astfel de rugăciune? Fiecare să se roage şi să cânte.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Puritatea, rolul şi necesitatea ei

Conferinţa nr. 104 din 16 aprilie 1944

Avertisment:
Prezentul text a fost redactat după note stenografiate, iar conţinutul lui nu a fost revăzut de autor. Este deci posibil ca în el să se fi păstrat greşeli de transcriere.

Răspunzând întrebării unuia dintre voi am să vorbesc astăzi despre puritate. Voi fi pus în situaţia de a vă spune unele adevăruri pe care le-am învăţat de la Maestrul meu şi vă cer să rămâneţi eschişi, să nu vă simţiţi lezaţi, şocaţi.
Aceasta este o problemă despre care nu se poate vorbi cu uşurinţă oricui. Unii ar putea fi erturbaţi, e un lucru care să repună în discuţie prietenii şi legături adeseori bazate pe orice altceva decât pe puritate. Relaţiile stabilite pe baza purităţii nu pot fi deloc atinse de ceea ce am să vă spun. Să rămânem câteva momente tăcuţi, apoi am să vă vorbesc.
O seară este puţin pentru a trata un subiect atât de important şi vast ca puritatea. Voi fi deci obligat să mă limitez la esenţial. Puritatea, această veritabilă ştiinţă, joacă un rol primordial în toate domeniile: igienă, sănătate, hrană, morală, societate, pretutindeni. De ce se spune “pur precum cristalul”, “pur ca razele soarelui”, “pur ca apa unui lac de munte”? De ce vi se spune să alegeţi o hrană pură, băuturi pure, aer pur? Lucrul acesta merită explicat, cu atât mai mult cu cât oamenii au idei ciudate despre puritate. De pildă: doi hoţi pradă o biserică; au pus de-o parte anaforiţele, vase, alte obiecte de valoare, când ochiră un candelabru superb agăţat cu un lanţ lung. Neputând să ajungă la el, luară o masă, unul dintre cei doi bărbaţi se urcă pe ea, dar tot nu putu ajunge la candelabru şi atunci îi zise partenerului: “Dă-mi catastiful ăla de pe altar!” Când tocmai se pregătea să se urce pe carte, celălalt îi zise: “Sper că n-ai de gând să te sui cu picioarele pe Sfintele Scripturi!?” – “De ce nu? Când sufletul e curat, totul e curat”. Ca să vedeţi cum e înţeleasă puritatea.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Adevărul ascuns în ochi

Conferinţa din 12.02.1938 (Paris)

Conferinţă împrovizată (note stenografiate)

În această seară vom mai studia culorile, dar dintr-un alt punct de vedere decât în conferinţele precedente.
Am să vă spun mai întâi câteva cuvinte despre pentagramă, steaua cu cinci colţuri. Maestrul Peter Deunov ne-a repetat deseori că pentagrama este simbolul omului care posedă cele cinci virtuţi perfect dezvoltate: bunătatea, dreptatea, iubirea, înţelepciunea şi adevărul. Dintr-un alt punct de vedere, pentagrama reprezintă şi cele cinci simţuri: pipăitul, gustul, mirosul, auzul, văzul.
Maestrul ne-a dat de asemenea următoarea regulă: plasează bunătatea ca bază a vieţii tale, dreptatea ca măsură, înţelepciunea ca limită, iubirea ca desfătare şi adevărul ca lumină. Dacă reflectezi la sensul acestor sfaturi, le vom găsi foarte adevărate.

“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.”

Conferinţa din 05.02.1938 (Paris)

Conferinţă improvizată (note stenografiate)

În această seară, aş dori să vă vorbesc din nou despre culori fiindcă sunt încă lucruri interesante de spus în privinţa acestui subiect. Dar înainte, vom urca împreună pe muntele Musala. Vom merge acolo sus să respirăm aer curat.
Să urcăm mai întâi până la tabăra de vară a Fraternităţii… Corturile fraţilor şi surorilor se întind pe marginile unui lac limpede pe care plutesc dediţei de apă. Pământul bătut ce formează centrul taberei iese în afara unui platou unde se află un alt lac, mult mai mic… Şapte ore de mers ne-au trebuit până aici, şapte ore de urcuş, câteodată greu, printre pajişti şi păduri de brazi. Suntem la 2300 metri altitudine şi putem îmbrăţişa dintr-o privire tot lanţul muntos Rila. Înconjurăm lacul în jurul căruia se află tabăra şi continuăm să urcăm spre vârfurile goale şi măiestoase. Descoperim, unul după altul, cinci alte lacuri transparente în care se reflectă cerul şi munţii. Forma acestor lacuri este neobişnuită: unul seamănă cu inima, altul cu stomacul, altul cu rinichiul… astfel încât aşa au fost numite. Cel mai sus situat este şi cel mai mic: este legat de un lac mare, situat aproximativ la acelaşi nivel, printr-un fel de culoar. Este numit “capul”, şi de acolo se pot vedea unele dintre celelalte lacuri.

A doua naştere

Conferinţa din 29.01.1938 (Paris)
Conferinţă improvizată (note stenografiate)

Dacă vizitaţi Fraternitatea noastră din Bulgaria atunci când îşi face tabăra pe pantele munţilor Rila, aproape de cele şapte lacuri, veţi putea vedea, la ceva distanţă de tabără, un izvor care a fost amenajat special. Apa ţâşneşte dintr-un bloc enorm de stâncă tăiată în formă de proră şi curge pe un pat de pietre plate, foarte albe, ce se termină prin două mâini împreunate. Fiecare poate bea din acest izvor de apă pură pe care i-o oferă aceste două mâini… Pe flancul stâng al stâncii este gravată o ancoră, simbolul Fraternităţii, care este pictată în roşu, iar pe flancul drept se poate citi inscripţia următoare:

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Determinism şi nedeterminism

În viaţă rolurile sunt determinate dinainte, persoanele nu sunt.

Conferinţa din 28.07.1982

Lectura meditaţiei zilei.

Evident, totul se poate întâmpla, cel de-al treilea război mondial, revoluţii, cataclisme, etc… Dar dacă lumina va creşte în lume, şi la acest lucru lucrăm noi, omenirea va scăpa de distrugere. Evenimentele nu sunt determinate în mod absolut, ele sunt susceptibile să se schimbe, după viaţa oamenilor. Dumnezeu nu este crud, nu este călău, nu din plăcere decretează El cataclisme, care, odată decretate de El, nimeni nu le poate opri, nu există destin absolut pentru o persoană sau pentru lumea întreagă. Oamenii au fost creaţi cu un anumit liber arbitru şi dispun ei înşişi de viitorul lor. Dacă trăiesc în dezordine şi nebunii, declanşează curenţi nocivi şi atunci cu adevărat legile naturii, care sunt legile dreptăţii, îi conduc la catastrofe; acest lucru este matematic, dar dacă ei se liniştesc, vor putea proiecta împrejurul lor forţe armonioase şi echilibrul naturii, nefiind perturbat, devastările nu se mai produc.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Aura. Calităţile aurei şi metodele de a o curăţa

Conferinţa din 19.04.1982

Lectura meditaţiei zilei

Pentru a pătrunde în anumite locuri trebuie să aveţi un permis, şi acesta, odată obţinut, porţile vi se deschid. Aşa se întâmplă în planul fizic. La fel şi în lumea invizibilă. Pentru a pătrunde în anumite regiuni trebuie un permis, şi acest permis este aura, culorile care o compun. Astfel, pentru a putea fi admis într-o regiune determinată, trebuie să ai în aura proprie culorile acestei regiuni. Dacă posedaţi, de exemplu, culoarea galben-auriu, veţi fi primiţi în bibliotecile naturii, şi toate secretele vi se vor revela. Albastrul vă va duce în regiunea muzicii şi a religiei, roşul în aceea unde vă veţi inspira din chiar esenţa vitalităţii. Aura este, deci, determinată pentru a fi primit în lumea invizibilă iar culorile înscrise în ea sunt atâtea permise de trecere în regiunile cărora ele le corespund

Iată, deci, o pagină foarte interesantă, foarte originală, benefică, utilă. Dar iată că oamenii nu sunt aşa. Ei nu ştiu că pentru a intra într-o anume regiune, fiindcă lumea invizibilă este divizată, existând tot felul de regiuni, iar pentru a putea merge, intra, a fi acceptat, ei bine, trebuie o recomandare, un permis, un paşaport, ca pentru străinătate. Există vămi, trebuie vize, trebuie, oh, lá, lá, lá, paşapoarte. Şi de ce aceasta nu este la fel şi pentru lumea invizibilă? Lumea invizibilă, de asemenea, este compusă din regiuni din ce în ce mai frumoase, mai luminoase, şi cu cât se coboară, cu atât aceste regiuni sunt mai întunecoase, ordinare, impure, urâte, ca şi în lumea obişnuită. Lumea, la fel, este făcută din diferite chintesenţe, de diferite densităţi, de diferite opacităţi şi culori. Lucruri care sunt terne, opace, murdare, dure şi netransparente, cele care sunt cristaline, care sunt pure, transparente, minunate, colorate. Atunci, cum lumea fizică este o reflecţie a ceea ce există sus, putem deduce, trage concluzii extraordinare, şi care sunt adevărate.