Category Dezvoltare spirituala

”Sfinţirea” unei încăperi asta înseamnă: ridicarea nivelului vibrator prin informaţie înalt vibratorie aşa încât spaţiul să devină o sursă de sănătate, echilibru, armonie. Din aceste locuri au fost îndepărtate orice urme de informaţii de distrugere, boală, moarte, tensiuni, dezechilibre de orice natură. De aceea, omul poate sfinţi locul, dacă alege să o facă, conştient. Nu trebuie un ”personal calificat” pentru aceasta, iar dacă este necesar să apelăm la vreunul apoi este clar că noi vom strica în următoarele trei minute tot ceea ce el a armonizat. Informaţia nu este bătută în cuie, ea este foarte volatilă şi poate fi înlocuită instantaneu dacă cineva nu-i asigura activ permanentă. Iar şi iar, degeaba găsim soluţii în afara noastră, ele nu pot fi nici măcar paleative. Un preot va veni şi, dacă are har, va ”sfinţi” un loc, dar el pleacă şi noi ne certăm în urma lui pentru un nimic oarecare… Totul a fost degeaba, informaţia înalt vibratorie înlocuită de dizarmonii şi ceea ce urmează va fi funcţie de ultima informaţie impregnată vibrator în tot ce se afla acolo.

(Viitor deja prezent-Octavian Ţigănuş)

Citește cărțile semnate Octavian Tigănuș aici

”Ideea unuia dintre mecanismele manifestării ce permite invizibilului să devină vizibil, este ceva ce folosește foarte mult puterea paradoxului.
Noi am discutat adesea despre ideea de paradox ca și recunoaşterea/realizarea faptului că te afli într-un loc de mare putere: chiar în centrul puterii tale.
Deoarece, ceea ce pentru tine poate părea paradoxal, ceea ce pentru tine poate părea contradictoriu, două idei opuse care nu par neapărat să poată coexista, însă care co-există, îți spune pe loc că trebuie să existe un loc comun din care provin amândouă.
Acel loc comun, acel punct de echilibru este locul tău de putere din care ai generat conceptele aparent paradoxale și contradictorii.
Însă tocmai pentru că le poți percepe pe amândouă, asta îți spune – ÎȚI SPUNE – simplul fapt că le poți percepe, îți spune că te afli de fapt în centrul acelor lucruri, că ele vin din centrul ființei tale. Iar tu vezi pur
și simplu reflecții ale polarității, expresii ale polarității Creației.
Dar polaritatea din interiorul tău se combină și interacționează într-un mod foarte dinstinctiv pentru a genera adevăratul tău loc de echilibru și locul perfect al puterii.
Deci, când vedeți un paradox, bucurați-vă!

La un subiect atât de vast, e dificil, într-adevăr, să rezumi în câteva sute de cuvinte ceea ce eu consider a fi ideile cele mai de bază asupra cărora ar trebui să se concentreze cei care caută o înţelegere adevărată a metafizicii.
Voi face după cum îmi stă în putinţă în forma a trei fundamente.
Aceste fundamente sunt: auto-observarea, definirea scopului şi detaşarea [renunţarea la rezistenţă].

Menirea adevăratei metafizici este aceea de a produce o renaştere sau o schimbare psihologică radicală în individ. O astfel de schimbare nu poate avea loc până ce individul nu îşi descoperă mai întâi sinele pe care şi l-ar schimba. Descoperirea poate fi făcută numai prin observare necritică a reacţiilor sale la provocările vieţii.
Cvasitotalitatea acestor reacţii defineşte starea de conştienţă a individului, iar starea de conştienţă a individului este cea care atrage situaţiile şi circumstanţele vieţii sale.
Aşadar punctul de plecare a adevăratei metafizici, în partea ei practică, este auto-observarea, pentru a-şi descoperi reacţiile în faţa provocărilor cotidiene, reacţii care formează sinele secret al fiecăruia – cauza fenomenelor vieţii.
„Omul se împrejmuieşte pe sine cu adevărata imagine de sine însuşi… ceea ce suntem, numai aceea putem vedea”.
Există o conexiune precisă între ceea ce e în afara şi înlăuntrul omului, iar starea noastră interioară e cea care veşnic atrage viaţa exterioară. Astfel, individul trebuie mereu să înceapă cu sine însuşi. Este sinele interior cel care trebuie schimbat.

Joe Vitale în cartea Factorul de Atracție definește foarte bine ”Secretul Suprem”

” Când vrei să ai ceva, dar poți să trăiești la fel de bine și fără acel lucru, îți sporești șansele de a-l obține – Aceasta este Ironia Vieții!
Drept urmare cea mai bună abordare a tuturor problemelor existențiale a fiecăruia dintre noi este să ne DETAȘĂM! Atunci când vei învăța să te detașezi și să ai ÎNCREDERE, obții mai des ceea ce vrei și mult mai ușor decât dacă ar trebui să lupți pentru acel lucru.
Lupta este Rezistența opusă binelui care vrea să vină către tine.
Mintea conștientă nu poate întrevedea toate posibilitățile, UNIVERSUL sau mai bine zis DUMNEZEU poate să le vadă mult mai adânc în complexitatea posibilităților. Dumnezeu are un tablou mult mai mare decât orice ființă rațională care vede viața din prisma lucrurilor trăite în trecut. Odată ce schimbi felul în care ești în Interiorul tău, se va schimba și Lumea exterioră.
Pentru fiecare dorință pe care o ai în minte încheie cu “Sau ceva mai bun, Facă-se voia TA!“
Deci ai încredere, crede cu tărie că atunci când se întâmplă ceva ESTE BINE și să fii convins că atunci când ceva ce îți dorești nu se întâmplă, este de asemenea BINE. Trebuie să ai încredere și să te detașezi de orice problemă, înțelegând că tot ce se întâmplă este pentru binele TĂU SUPREM.
Deci Secretul Suprem este să îți menții scopul principal și să te îndrepți către el, sesizând întotdeauna când ți se oferă ceva mai bun, dar NU te atașa de Rezultat.
Când ești Detașat de rezultat, te deconectezi de la orice ți-ar putea sabota succesul.
Afirmă-ți intenția să fii Fericit indiferent dacă o realizezi sau NU. “Intenția mea este să fiu Fericit! Aleg să fiu fericit! Eu, sunt Fericit!”

Hai să discutăm despre noțiunea de „unelte”. Fiecare vorbește despre cum să aplice vreun soi de unealtă, ori tehnică, pentru a face schimbări în viața sa, într-un mod pozitiv și constructiv. Și am discutat adesea despre tipurile de „unelte” pe care le poți folosi – și cum să le folosești… cum să obții rezultate, cum să obții o manifestare a acestor schimbări. Trebuie să reamintim, desigur, înainte de toate, că întotdeauna – întotdeauna – manifești ceva; dacă nu ai face-o, n-ai avea experiența unei realități fizice.
Corect? Corect.
Deci problema nu este că ar trebui să înveți cum să manifești – faci asta automat; e trăsătura ta implicită ca și creator, ca și aspect al creației. Nu trebuie să înveți cum să manifești. Ceea ce te interesează pe tine este cum să manifești mai degrabă conștient, cum să fii conștient de felul în care manifești, pentru a putea manifesta ceea ce preferi – în loc să îți tot manifești credințele inconștiente.
Deci problema este ca, mai înainte de orice altceva, să recunoști că orice manifestare pe care o creezi – orice experiență fizică pe care o creezi – este rezultatul celor mai solide definiții și credințe de care te agăți în mintea ta, conștient și subconștient, ca fiind adevărate. Fiindcă astfel se creează experiența realității fizice. Realitatea fizică nu este, la drept vorbind, altceva decât o oglindă, o reflexie a celor pe care le crezi tu mai tare și mai tare ca fiind posibile, probabile, adevărate în ceea ce te privește. Asta e valabil atât la nivel colectiv cât și la nivel individual – cu alte cuvinte, aveți o serie de „înțelegeri” colective asupra unor lucruri foarte probabile sau foarte improbabile referitor la realitatea fizică și veți accepta aceste înțelegeri colective într-o foarte mare măsură. De exemplu, cei mai mulți – nu neapărat absolut toți, dar cei mai mulți – vor fi de acord, pe întregul parcurs al vieții lor fizice, că gravitația va funcționa invariabil.

A: Bashar, prezentul nu este rezultatul trecutului?
B: Nu
A: Iar viitorul nu este rezultatul prezentului?
B: Nu
A: Te rog să-mi explici…
B: Bine. Toate lucrurile există acum. Înțelegi asta?
A: Da.
B: Ești sigură?
A: Aproximativ. Da!
B: Ei bine și atunci?

Deci, să mai explicăm o dată:

Dacă toate lucrurile există ACUM, atunci ceea ce TU numești „trecut”, precum și ceea ce tu numești „viitor”, precum și tot ceea ce înseamnă variații ale acestora, în ambele direcții, de asemenea, înseamnă că toate există în același timp.

Uite-te la ele ca la niște posibilități, ca la niște probabilități, da?

Nimic nu este „bătut în cuie”, după cum spuneți voi, sunt numai niște probabilități.
Dar ele, toate, există!
Tu vei experimenta numai aceea parte de energie, de vibrație, care este reprezentativă acelor experiențe.

Dar privindu-le din punct de vedere liniar, din perspectivă liniară, noi înțelegem că atunci când voi creați o experiență liniară, voi creați o continuitate conectată cu alte realități care coexistă, care există deja în același moment, cu ceea ce voi numiți trecut, cu ceea ce voi numiți viitor, de dragul comodității, al convenienței, dar toate există exact ACUM.

Dar schepsisul este că atunci când voi creați aceea conexiune liniară, orice alegeți să fiți în prezent constituie cu totul și cu totul o altă persoană, o persoană diferită de la un moment la altul, moment după moment după moment…
Drept urmare atunci când vă redefiniți, când vă reformulați ca o anumită persoană, una complet diferită în prezent, această persoană TREBUIE să aibă un cu totul alt trecut.
Are sens pentru tine ce spun eu?

Audiența: Bashar, la ce, sau la cine te rogi?
Bashar: Idea de rugăciune este simplu definită ca atitudinea ta de recunoștință în momentul prezent.

Cu alte cuvinte, te transpui acum stării de a fi recunoscător pentru existența ta, pentru că exiști, că ești recunoscător pentru ceea ce ai – și când spun ceea ce ai (posezi), mă refer la faptul că orice mic lucru care este important pentru tine și vrei să fie manifestat în viața ta, deja există, deja îl ai, deja îl posezi, dar tu nu știi că îl ai deoarece nu-l poți vedea imediat, pentru că TU nu ești pe frecvența corespunzătoare lui pentru a-i permite să-ți devină vizibil.

Deci, rugăciunea este starea TA de a fi, atitudinea TA, starea TA energetică, starea TA vibrațională, starea TA de recunoștință că deja ai ceea ce TU îți dorești, știind că îl posezi deja, știind că se va manifesta exact când va fi nevoie și unde va fi nevoie.

Și deoarece TU ești în aceea vibrație, deoarece TU te aliniezi cu ceea ce TU numești eufemistic un suport necondiționat, iubirea necondiționată a creației, care la rândul ei te sprijină atât de necondiționat și te iubește atât de necondiționat încât îți permite ca TU să crezi că nu ești iubit necondiționat… și abia atunci TU realizezi că atât de mult și necondiționat ești iubit, încât creația îți permite ție să decizi ce este adevărat pentru tine, deoarece TU ești unica experiență a ei și ea dorește să se experimenteze pe sine însăși prin intermediul ochilor tăi unici…

Deci, fiind TU, fiind TU cât de mult cu putință – și asta depinde numai de tine –, rugăciunea te așează, te poziționează în starea în care TU ești mult mai aliniat cu ceea ce îți dorești și îți dai seama că iubirea necondiționată – creația – îți permite să realizezi cu adevărat cine ești TU…

Rugăciunea nu are treabă cu a cere ceva ceea ce nu ai sau nu posezi deja, rugăciunea este atitudinea de recunoaștere (de recunoștință) a ceea ce există deja și astfel, fiind aliniat cu ceea ce există deja, îți poate deveni și ție vizibil.

Cuvinte de intelepciune – 3 octombrie 2014

Relaţia ta te va duce pe culmile raiului şi în adâncurile iadului. Atât îngerii, cât şi diavolii, trăiesc în îmbrăţişarea ta şi se mişcă o dată cu tine, în călătoria ta către iertarea de sine.

Dacă tu te aştepţi ca relaţia ta să fie numai fericită şi să-ţi dea aripi, cum vei înfrunta momentele când te vei simţi respins sau separat de partenerul tău? Cum te vei descurca cu tristeţea ta, cu îndoielile şi temerile tale, atunci când acestea se ivesc? Nici o relaţie, indiferent cât de potriviţi sunt partenerii unul pentru celălalt, indiferent cât de mult se iubesc, nu va fi lipsită de luptă şi chin. În orice relaţie există inevitabile suişuri şi coborâşuri, momente de unire şi separare.

Felul în care tratezi momentele de separare este la fel de important ca şi felul în care sărbătoreşti momentele de unire. Poţi trata durerea ta şi durerea partenerului tău cu compasiune – sau o refuzi şi încerci să o faci să plece? Îţi înfrunţi singur frica, mânia şi neliniştea, sau le proiectezi asupra partenerului tău? Te foloseşti de provocările pe care ţi le oferă relaţia, pentru a privi mai adânc în tine – sau fugi, te ascunzi şi ameninţi să părăseşti relaţia, de fiecare dată când apar neînţelegeri? Îţi aduci tu oare întunericul la lumină şi înveţi să-l iubeşti? Sau ţi-l ascunzi undeva, într-un cotlon sufletesc inaccesibil, unde ceilalţi nu-l pot vedea?

Te îndrepţi către impostura şi negare – sau către o mai mare onestitate şi transparentă?

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Traieste, actioneaza si iubeste asa cum simti tu
– Pentru a elibera plexul solar, trebuie sa traim o viata armonioasa
– Abţinere de la proiecţie
– Viața după moarte – vom merge în regiunile spre care ne-am îndreptat gândurile în existența noastră pământeană
– Demonii care se ridică la suprafaţă

Cuvinte de intelepciune – 2 octombrie 2014

Unul dintre paradoxurile unei relaţii este acela că noi le dăm celorlalţi forţa noastră, pentru ca să învăţăm cum să ne onorăm mai bine pe noi înşine. Devenim co-dependenţi de ceilalţi, pentru a învăţa cum să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine. Îi învinovăţim pe alţii, pentru a putea învăţa să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli. Totul este o înscenare. Căutăm să obţinem iubirea şi fericirea prin intermediul celorlalţi – numai pentru a afla că nu putem găsi iubirea şi fericirea decât în propriile noastre inimi şi minţi.

A ne afla într-o relaţie cu cineva ne ajută să învăţăm cum să fim singuri. Ne ajută să câştigăm încrederea de a fi noi înşine şi de a-l exprima pe cine suntem noi. “Noi” este un incubator pentru “eu” – sau adevăratul Sine din fiecare persoană. Iar atunci când adevăratul Sine este manifestat de ambele persoane, ţelul spiritual al parteneriatului este îndeplinit.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– Compatibilitate – Relaţia perfectă
– A accepta deosebiri
– Mintea Superioară , Creierul Fizic , Mintea Fizică
– Trădarea emoţională şi sexuală
– 10 scurtături pentru o viaţă mai bună