Category Dezvoltare spirituala

Comunicarea este o punte de legătură

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

Paul Ferrini

Cuvinte de intelepciune – 26 septembrie 2014

Atunci când îi învinovăţeşti şi îi judeci pe cei din viaţa ta, vei trăi experienţa separării. Poţi realiza o punte de legătură peste această separare, numai comunicând cu ceilalţi, într-un mod lipsit de ostilitate.

Dacă ai un sentiment de mânie, de exemplu, lasă cealaltă persoană să ştie că eşti mânios, dar nu o învinovăţi pe ea pentru că te “face” să fii mânios.

Nu îţi ascunde sau deghiza mânia. Admite-o în mod deschis. Asumă-ţi responsabilitatea pentru ea. Comunică cu onestitate ceea ce simţi şi apoi ascultă, fără să judeci, cum se simt ceilalţi. În acest fel, eviţi stările extreme de a-ţi înăbuşi sentimentele, sau de a le proiecta şi de a-i ataca pe ceilalţi.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
DESPRE COMUNICAREA CU DUMNEZEU
Momentul prezent
Curs de miracole – culegere de exerciţii
Trădarea emoţională şi sexuală
Manipulator de suflete sau metafizician genial?

Read More

A accepta deosebiri

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

Paul Ferrini

Cuvinte de intelepciune – 24 septembrie 2014

În orice relaţie vor exista momente când nu vei fi de acord cu partenerul tău. Problema este cât de bine te vei descurca când nu veţi fi de acord? Există oare loc în relaţia voastră pentru ca amândoi să aveţi opinii diferite, cât şi interese şi activităţi pe care nu le împărtăşiţi? O relaţie care, pentru a se dezvolta, cere o înţelegere desăvârşită şi o împărtăşire totală a opiniilor şi intereselor nu poate fi una realistă. Aceasta înseamnă să aştepţi mult prea mult de la orice relaţie.

Atunci când dragostea ta pentru partenerul tău se bazează pe acceptare şi nu pe contract, ai o şansă mai bună de a crea o intimitate reală. Contrar a ceea ce cred mulţi, într-o relaţie bună nu e nevoie să împărtăşeşti totul cu partenerul tău. Mai degrabă, ea îţi cere să aveţi acea încredere reciprocă unul încelălalt, care să a permită să fiţi autentici şi să vă exprimaţi pe voi înşivă – atât separat, cât şi împreună.

Desigur că intimitatea vine din intensitatea şi profunzimea îmbrăţişării voastre. Dar ea vine şi din dorinţa voastră de a renunţa, când e cazul, şi de a vă sprijini unul pe celălalt, atunci când există lucruri pe care nu le puteţi împărtăşi.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
Tara Brach – Radical Acceptance – [Guided Meditations]
Filmul vieţii noastre
Camera roșie – Conștientul Colectiv
J. Donald Walters – Meditaţia pentru începători
David R. Hawkins – Renunţarea la aşteptări

Read More

Dependent de o poveste de dragoste

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

Paul Ferrini

Cuvinte de intelepciune – 22 septembrie 2014

E uşor să devii dependent de o poveste de dragoste.

Aşa cum se întâmplă cu toată lumea, şi ţie îţi place să te îndrăgosteşti foarte tare. De aceea, atunci când o relaţie se sfârşeşte şi te simţi trist şi părăsit, cauţi imediat o altă relaţie care să-ţi refacă moralul.

A te îndrăgosti seamănă foarte tare cu un drog. Te poartă foarte sus, pentru o scurtă perioadă de timp – dar prăbuşirea e inevitabilă. Apoi, dacă ai devenit dependent, ieşi afară şi mai iei o doză. Găseşti pe altcineva de care să te îndrăgosteşti – şi vă pierdeţi unul în celălalt.

Nu trebuie să aveţi prea multe în comun ca să te îndrăgosteşti. Atunci când te simţi bine, ţi se pare că poţi împărtăşi totul cu partenerul tău. Numai atunci când drogul îşi pierde efectul, realizezi că e posibil ca tu şi cealaltă persoană să nu prea aveţi multe în comun. Poate fi foarte dureros să te uiţi la cineva cu care ai împărţit patul trei sau patru luni şi să îţi dai seama că aveţi sisteme de valori, intereseşi ţeluri diferite.

Tuturor le place să se îndrăgostească. Cui nu i-ar place “să-i fiarbă hormonii”? Dar foarte puţini oameni realizează cât de periculos poate fi acest lucru.

Într-adevăr, foarte puţine cupluri supravieţuiesc perioadei când sunt “îndrăgostiţi”. Acelea care supravieţuiesc sunt cele care fie că îşi fac timp să se cunoască înainte de a se îndrăgosti –
fie că sunt, pur şi simplu, norocoase.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
Capitolul 3 – Cum să medităm?
Moralitate şi sex
Libertatea – se găsește numai la vârf, în Dumnezeu
Eckhart Tolle – Sfaturi #01
ȘTIRILE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII

Read More

Filmul vieţii noastre

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

filmul vietii noastre

Pentru o clipă, să ne închipuim că nu ştim absolut nimic despre spiritualitate. Să ne imaginăm însă că ştim un singur lucru cert: că nu ştim nimic! Nu ştim nici cine suntem, nici pentru ce am venit în această întrupare, nici care e menirea noastră pe acest pământ. Uneori cunoaşterea se poate transforma într-o nebuloasă care se întăreşte tot mai mult pe măsură ce omul caută şi tot caută, dar nu găsește nimic care să-i întregească ființa. Setea omului către cunoaştere e cu două tăişuri atunci când această sete nu-l duce către ceva concret sau şi mai mult decât atât, nu-i dă destulă susţinere pentru a se putea sprijini pe ea oricând. Astfel încât, dacă această cunoaştere mai mult te încurcă decât te ajută, uită de ea măcar pentru un moment.

Read More

Fructul strădaniei tale

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

Paul Ferrini

Cuvinte de intelepciune – 22 septembrie 2014

Nu-ţi face planuri nerealiste cu privire la când sau cum îţi vor fi satisfăcute necesităţile. Dacă ceri un măr şi primeşti un măr, nu înseamnă că tu eşti copilul preferat al lui Dumnezeu. Înseamnă doar că este sezonul merelor.

Fii fericit. Sărbătoreşte-ţi norocul.

Dacă ceri un măr şi capeţi o banană, poţi avea două atitudini. Una este: ”Cel puţin e un fruct!” Cealaltă este: Dumnezeu nu mă place, pentru că mi-a trimis o banană, iar eu nu pot să sufăr bananele”. Dacă îţi doreşti ceva foarte mult, faptul că ai primit o banană nu te va opri să doreşti
în continuare. Dar cei mai mulţi dintre noi nu cunosc acest lucru. În nouă cazuri din zece, aruncăm banana şi apoi alunecam pe coajă!

Adu-ţi aminte că, dacă este sezonul bananelor şi tu aştepţi un măr, s-ar putea să trebuiască să ai răbdare până când vine sezonul merelor! Eşti dispus să aştepţi? Cât de mult îţi doreşti cu adevărat un măr? Vezi, aici este vorba numai şi numai de tine. Nu are nimic de-a face cu altcineva!

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
Sensul vietii
Despre presupuneri
Invidia, una dintre cele mai grele boli spirituale
Despre teamă
PATCH ADAMS – un medic trasnit (2008)

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 011

Category: Curs de miracole Comments: No comments

Curs de miracole

Lecţia 11

“Gândurile mele lipsite de înţeles îmi arată o lume lipsită de înţeles”.
Iată prima dintre ideile folosite de noi care aparţine unei faze majore a procesului de corecţie: inversarea gândirii lumii. S-ar părea că lumea determină ceea ce percepi. Ideea de astăzi
introduce conceptul care susţine că gândurile tale determină lumea pe care o vezi.
Bucură-te că practici ideea sub forma ei iniţială, căci în această idee ţi se asigură eliberarea. Cheia iertării se află în ea.
Perioadele de exerciţiu pentru ideea de astăzi urmează să fie abordate oarecum diferit de cele anterioare. Începe cu ochii închişi şi repetă rar ideea în sinea ta. Deschide ochii şi priveşte împrejur, aproape şi departe, sus şi jos – oriunde. Pe durata celui aproximativ un minut de aplicare, repetă doar ideea în sinea ta, asigurându-te că o faci fără grabă şi fără vreo senzaţie de urgenţă sau efort.
Pentru a face aceste exerciţii cu maximum de folos, privirea să se plimbe destul de repede de la un lucru la altul, fiindcă nu trebuie să poposească asupra nici unuia în mod special. Cuvintele însă să fie folosite într-o manieră lejeră, chiar tihnită. În special partea introductivă a acestei idei să fie practicată într-un mod cât de poate de degajat. Ea conţine temelia păcii, a relaxării şi a eliberării de griji pe care ne străduim să le obţinem.
În încheierea exerciţiilor, închide ochii şi, în sinea ta, rar, mai repetă odată ideea.
Trei perioade de exersare pe ziua de azi vor fi probabil suficiente. Totuşi, dacă te simţi numai uşor nerăbdător (sau nu ţi-ai pierdut deloc răbdarea) şi eşti dispus să faci mai multe, pot fi încercate până la cinci. Mai mult de atât nu este recomandabil.

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 010

Category: Curs de miracole Comments: No comments

Curs de miracole

Lecţia 10

“Gândurile mele nu înseamnă nimic.”
Această idee se aplică la toate gândurile de care eşti conştient sau devii conştient în perioadele de exersare. Motivul pentru care ideea este aplicabilă la toate gândurile este că ele nu sunt adevăratele tale gânduri. Am mai făcut această distincţie şi o vom face din nou. Deocamdată nu ai o bază de comparaţie. Atunci când o s-o ai, nu vei avea nici o îndoială că ceea ce ai crezut odinioară că ar fi gândurile tale nu însemna nimic.
Este a doua oară când folosim acest fel de idee. Forma este numai puţin diferită. De data aceasta, ideea începe cu “gândurile mele” în loc de “aceste gânduri” şi nu face nici o legătură vădită cu lucrurile din jurul tău. Accentul se pune acum pe lipsa de realitate a ceea ce socoţi că gândeşti.
Acest aspect al procesului de corecţie a început cu ideea că gândurile de care eşti conştient sunt lipsite de înţeles, mai degrabă în afara ta decât înăuntru, iar apoi a fost susţinută condiţia lor mai degrabă trecută decât prezentă. Acum susţinem că prezenţa acestor “gânduri” înseamnă că nu gândeşti. Nu e decât un alt mod de a repeta afirmaţia de mai sus, că mintea ta este realmente pustie. A recunoaşte acest fapt înseamnă a recunoaşte nimicul atunci când socoţi că îl vezi. Ca atare, aceasta devine premiza viziunii.
Pentru aceste exerciţii, închide ochii şi începe, repetând în sinea ta, pe îndelete, ideea pentru astăzi. Apoi adaugă:
“Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum.”
Ca şi mai înainte, exerciţiile constau din cercetarea minţii pentru aflarea tuturor gândurilor care îţi sunt disponibile, fără selecţie sau judecată. Încearcă să eviţi orice fel de clasificare. De fapt, dacă simţi că te ajută, îţi poţi închipui că priveşti cum trece o procesiune alcătuită în modul cel mai bizar, care are prea puţină semnificaţie personală pentru tine. În timp ce îţi trec, unul câtre unul, prin minte, spune:
“Gândul meu despre ……. nu înseamnă nimic.”
“Gândul meu despre ……. nu înseamnă nimic.”

Evident, gândul de astăzi poate fi aplicat oricând la orice gând care te frământă. În plus, se recomandă cinci perioade de exersare, fiecare necesitând nu mai mult de aproximativ un minut de cercetare a minţii. Nu este recomandabil să fie extinsă această perioadă de timp, iar dacă simţi vreo jenă, va fi redusă la jumătate de minut. Aminteşte-ţi, totuşi, să repeţi ideea pe îndelete înainte de a o aplica în mod specific, iar apoi adaugă:
“Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum.”

Read More

Camera roșie – Conștientul Colectiv

Category: Dezvoltare spirituala Comments: One comment

Octavian Tiganus

Imaginaţi-vă o încăpere fără ferestre, luminată doar de becuri roşii. Imaginaţi-vă că cineva, la un moment dat, a considerat că ”doar aşa” se poate trăi, în lumină roşie. Imaginaţi-vă acum generaţii la rând trăind acolo, doar acolo, nedeschizând niciodată o uşă deoarece nu ştiu de existenţa vreunei uşi, imaginaţi-vă apoi că sunteţi unul din a nu ştiu câta sută de generaţii care nu a cunoscut decât această lumină roşie. Acolo v-aţi născut, ceea ce vedeţi este ”totul”. ”Aşa vi s-a spus” doar, ca atare aşa trebuie să fie. Toţi v-au asigurat că aşa este, că nu are rost să căutaţi altceva. Acolo sunt făcute toate tehnologiile necesare confortului vostru, aveţi tot ce vă trebuie, de ce anume să căutaţi şi ce aţi avea de căutat?…Sigur, sunt nefericiri în camera aceea, sunt boli şi neînțelegeri de tot felul, destul de suspecte uneori, se fac tot felul de eforturi pentru rezolvarea lor, dar ”aşa este viaţa”!
La un moment dat, ai descoperit o uşă şi îţi arunci cu circumspecţie o privire. Mai întâi eşti
surprins de existenţa unei uşi, doar ai fost aproape asigurat că nu există nici una. Apoi constaţi că este altceva, este cu adevărat Lumină, ceva alb şi imaculat, nimic obositor şi dens, statut. Cu totul altceva… Zilnic fugi cumva din camera aceea roşie şi tragi cu ochiul ”afară”. Nu îţi vine să crezi că este cu putinţă, doar sute de generaţii nu au cunoscut decât lumina roşie iar vibraţia pe care acum o simţi pur şi simplu te schimbă cu totul. Într-o zi capeţi curaj şi ieşi şi te plimbi şi este nemaipomenit. Este fascinant să constaţi că roşul este doar o alegere, că sunt zeci de mii de culori şi că viaţa arătă cu totul altfel aici. Este completă, nu sunt boli şi neînțelegeri şi nefericiri şi mai mult, aici se cunoaşte despre existenţa alegerilor făcute la un moment dat de unii, de a se retrage în limitele unei camere roşii şi a vieţui doar acolo. Se ştie că au ales să experimenteze lucruri ciudate, uitând Lumina, dar a fost alegerea lor.
Imaginaţi-vă că te întorci tiptil la ai tăi şi nu ştii cum să faci să le spui ce ai aflat. Spui în dreapta şi în stânga că ai descoperit o uşă… Cine nu te face nebun îţi spune că se grăbeşte şi nu are timp de prostiile tale. Desigur tu nu mai ai nicio şansă să uiţi ceea ce acum ştii şi nici nu te mai poţi mulţumi să stai în îmbâcsita şi densa, obositoarea încăpere roşie, atât de limitată şi limitativă pentru experienţele tale şi ale semenilor tăi, dar cum să faci să îi determini să se oprească doar o secundă din alergătura lor nebunească şi să te asculte cu adevărat… Unii cred că tu ai visat că ai ieşit pe o uşă, alţii îţi demonstrează matematic că, au calculat ei şi ştiu precis că nu poate exista o uşă, iar tu ştii bine că ai ieşit pe acolo şi că poţi lua oricând pe unul de mână şi să îl conduci, doar să vrea…
Dar, atunci când ai ieşit, ai observat că tu însuţi ai impregnată pe tine culoarea roşie. Arăţi ciudat, roşu în lumina aceea… Apoi constaţi că rapid, Lumina te decolorează, devii un altul, mai ”normal” aici, în Lumină. Întorcându-te mereu la ”ai tăi”, schimbările în ”normalitatea ta” încep să atragă puţin câte puţin atenţia. Nu te poţi însă decide să îi laşi acolo şi să pleci, sunt doar ”ai tăi” şi este firesc să îţi pese de groaznicele limitări la care s-au autocondamnat sau alţii i-au condamnat cândva prin alegerile făcute pentru ei, dar oare chiar asta contează acum?! Sau contează doar să îi convingi cumva să deschidă uşa şi să spargă ferestrele vopsite şi ele cu roşu şi să lase Lumina şi Aerul purificatoare să pătrundă şi să le vindece rănile şi suferinţele imaginare, datorate nefirescului din camera îmbâcsită în care au tot trăit? Pentru tine este clar ce este cu adevărat important, pentru ei însă nu. Iar ei au dreptul să aleagă, chiar dacă nu au cum să ştie ce anume aleg. Ei privesc unul la altul şi văd o normalitate, aşa cum este ea în acea cameră, şi văd că este singura normalitate posibilă…
Faci tot felul de încercări de a le face cunoscut că există şi altceva, participi chiar la simpozioane unde reuşeşti să atragi puţin atenţia câte unuia, dar oricum nu suficient pentru a determina pe cineva să vrea să vadă el însuşi cum stau, de fapt, lucrurile. Permanent se insinuează o stupidă întrebare: foloseşte la ceva? Ţie întrebarea ţi se pare profund prostească, dacă Adevărul foloseşte la ceva. Înţelegi însă că, în realitatea ”roşie” este o întrebare ”pragmatică”, care vrea să însemne ”se poate trage vreun folos, poate chiar profit din ceea ce tu ai descoperit?” Dacă constaţi tu însuţi cu surprindere că, de fapt, la toate capitolele vieţii lor ai putea răspunde DA, PUTEŢI AVEA O INFINITATE DE PROFITURI CHIAR MATERIALE şi le-o şi spui, vei constata că abia atunci vei risca cu adevărat să vadă că tu ai devenit cam ”ciudat” cu culoarea ta spălăcită în Lumină, cam ”anormal”, şi tot nu te va urma nimeni.
[…]
Dragilor, încercaţi să înţelegeţi Camera Roșie ca fiind o bandă de frecvenţe foarte joase, singura unde pot avea loc experienţe atât de limitate, unde există suferinţă şi boală şi lipsuri şi nevoi, cam tot ce se poate asimila în această categorie. Uşa despre care vorbeam, şi pe care mulţi ar accepta-o că existând dacă ar putea-o palpa, este desigur tot o bandă de frecvenţe, după care Lumina este Tot Restul, adică Întregul, Nelimitarea, Infinita Infinitate a restului Frecvențelor, manifestate desigur prin Energie şi Informaţie nedeformate şi nefiltrate limitativ.
[…]
Iubiţi semeni, pe orice cale aş căuta să vă explic, mesajul va rămâne acelaşi: deveniţi conştienţi, maturi, responsabili, întregi, nu vă mulţumiţi că alţii v-au spus că deja sunteţi. Voi simţiţi că nu sunteţi aşa, nemulţumirile voastre vă avertizează despre acest lucru. Lipsa bucuriilor vă avertizează, lipsa de sănătate şi fericire vă şoptesc acest adevăr. În adâncul sufletelor voastre ştiu sigur că simţiţi chemarea nemărginirii şi contrastul cu experienţa de zi cu zi. Ştiu pentru că şi eu le-am simţit, şi eu m-am tot minţit cu semisatisfacții şi pseudoîmpliniri, dar imboldul de a căuta nu l-am putut învinge.
Foarte puţini sunt cei care, nemotivaţi de o situaţie limită, îşi mai găsesc timp să caute ceva în precipitata şi mereu mai aglomerata ”realitate” pe care o trăiesc. Ca atare, unul care caută semeni interesaţi de găsirea unei uşi, va trebui să apeleze la cei deschişi acestei căutări, prin chiar suferinţa lor aparentă.
[…]
Aparent este multă poezie în metafora cu camera cea roşie dar, când pentru fiecare albul imaculat va fi devenit realitate veţi înţelege câtă rigoare era în metaforă aceasta. Cum totul se deformează atunci când un filtru acoperă totul şi cât de simplu se poate ieşi de sub acel filtru sau cât de simplu poate fi îndepărtat şi ce miracol aparent aduce după sine această simplă operaţie. Un fotograf clasic, cu practica de laborator, precis mă înţelege destul de uşor.
Aşadar, iubiţi semeni, nu vă miraţi când vă spun că nu există boală. Nu este cazul să fiţi uimiţi când vă spun că a nu va hrăni cu elementele dense ale planului este firescul, şi a vă iluziona că muriţi de foame este nefiresc. Nu are rost să vă întrebaţi dacă să mă credeţi sau nu când afirm că nelimitarea este firescul vostru, dar nu ştiţi încă. Eu vi le spun dintr-o realitate care a fost şi a voastră, înainte de a intra sub acel filtru şi care a rămas şi a voastră, atunci când veţi alege, individual, să-l părăsiţi. Tot restul, vine de la sine. Aici Sine merită poate scris cu majusculă. Pentru că în această simplă operaţie constă, de fapt, revelarea Sinelui, cea mult căutată teoretic dar prea puţin şi practic.
Dacă îmi veţi cere să identific acest filtru cu ceva anume, cu Conştientul Colectiv l-aş identifica. Actualmente acesta conţine toate datele, toată informaţia care vă deformează percepţiile. El a fost aşezat acolo cu un scop bine definit şi trebuia îndepărtat cu blândeţe prin venirea Maestrului Iisus, pentru toată umanitatea. Atunci rolul lui protector trebuia să înceteze şi de atunci rolul lui deformator s-a tot mărit. Desigur el a fost menţinut nu întâmplător în continuare şi cu orice eforturi, care să nu vă imaginaţi că au fost mici. Pentru puţini el a dat roade foarte bune, credeau ei, dar ştiu că deja nici ei nu o mai cred. Actualmente el este susţinut în special de inerţie şi de faptul că, iată, voi înşivă aţi devenit ”roşii”. Tradiţiile voastre acum îl menţin, buclele de feedback ale fiecăruia şi ale tuturor, panta pe care vă tot rostogoliţi ca un bulgăre de zăpadă care tot creşte, adunând erori după erori.

Fragment din “Incursiune intr-un viitor deja prezent” de Octavian ȚIGĂNUȘ

Read More

A da drumul

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

Paul Ferrini

Cuvinte de intelepciune – 20 septembrie 2014

Atunci când ceva nu merge în viaţa ta, încerci să îndrepţi lucrurile. Apoi, dacă nu reuşeşti, pentru ovreme poţi să pretinzi că totul e în regulă, chiar dacă ştii că nu este. În cele din urmă realizezi că inimata nu e implicată în acea activitate sau relaţie. Acesta este momentul când eşti gata să dai drumul, să renunţi.

A renunţa este un act de mare curaj. Există întotdeauna un oarecare grad de durere, atunci când laşisă plece o persoană sau un lucru care, odată ţi-a adus bucurie şi fericire. Va trebui să ai răbdare şi să-ţi plângi pierderea. Dar, când ai terminat cu jelitul, vei vedea lucrurile cu totul altfel.

Atunci când vechiul moare, noul se naşte.

Pasărea Phoenix se ridică din cenuşa distrugerii.

Dacă rămâi centrat, în timp ce focul arde în jurul tău, în viaţa ta se vor ivi ocazii la care nici n-ai visat vreodată.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
Renunţarea la aşteptări
Beneficiile renunţării
Letting Go – Calea renunţării
Adevărata putere se dobândește datorită unor mici strădanii repetate
A pune capăt trecutului

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 009

Category: Curs de miracole Comments: No comments

Curs de miracole

Lecţia 9

“Nu văd nimic aşa cum este acum.”
Această idee decurge, evident, din cele două precedente. Numai că, deşi s-ar putea să o accepţi intelectualiceşte, este puţin probabil că va însemna ceva pentru tine deocamdată. Oricum, înţelegerea nu este necesară în acest stadiu. De fapt, a recunoaşte că nu înţelegi este o premisă pentru desfacerea ideilor tale false. Exerciţiile acestea privesc practica şi nu înţelegerea. Nu ai nevoie să exersezi ceea ce înţelegi deja. Ar fi un exemplu tipic de gândire circulară, să visezi înţelegerea şi să presupui că o ai deja.
Minţii neantrenate îi este greu să creadă că lucrurile cărora ea pare să le dea chip nu se află acolo. Această idee poate fi de-a dreptul răscolitoare şi poate întâmpina o rezistenţă activă sub o mulţime de forme. Aceasta nu împiedică însă aplicarea ei. Nimic mai mult nu se cere pentru acest exerciţiu sau oricare altul. Fiecare mic pas va risipi câte puţin din întuneric, iar înţelegerea va veni, în cele din urmă, să lumineze fiecare ungher al minţii, curăţat de reziduurile care îl întunecă.
Aceste exerciţii, pentru care sunt suficiente trei sau patru perioade de exersare, implică să te uiţi în jurul tău şi să aplici ideea zilei la tot ce vezi, amintindu-ţi nevoia aplicării ei în mod nediscriminator şi regula esenţială de a nu exclude nimic. De exemplu:
“Nu văd această maşină aşa cum este acum.”
“Nu văd acest telefon aşa cum este acum.”
“Nu văd acest braţ aşa cum este acum.”

Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere, apoi lărgeşte sfera de cuprindere:
“Nu văd cuierul acela aşa cum este acum.”
“Nu văd uşa aceea aşa cum este acum.”
“Nu văd faţa aceea aşa cum este acum.”

Se subliniază din nou că, aşa cum trebuie încercată o includere completă, trebuie evitată excluderea specifică. Încredinţează-te că eşti onest cu tine însuţi atunci când faci această distincţie. Ai putea fi tentat să ţi-o ascunzi.

Read More