Category Curs de miracole

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 3 – Perceptia inocenta

Category: AudiobookCurs de miracole Comments: 

curs-de-miracole

Ispăşire fără sacrificiu

1. Înainte de-a dispărea şi ultima rămăşiţă de frică asociată cu miracolele, trebuie lămurită o altă chestiune. Nu răstignirea a stabilit Ispăşirea, ci învierea. Mulţi creştini sinceri au înţeles greşit. Cei liberi de credinţa în carenţă nu ar face o asemenea greşeală. Dacă vezi răstignirea dintr-un punct de vedere răsturnat, pare că Dumnezeu l-a lăsat – şi chiar încurajat – pe unul dintre Fiii Lui să sufere pentru că acesta era bun. Această interpretare deosebit de nefericită, ivită din proiecţie, i-a condus pe mulţi la o cruntă frică de Dumnezeu. Asemenea concepte antireligioase pătrund în multe religii. Dar un creştin adevărat ar trebui să se oprească şi să se întrebe: „Cum se poate?” Chiar să fie Dumnezeu în stare de-un gen de gândire despre care Propriile-I cuvinte au spus clar că e nedemn de Fiul Său?
2. Ca întotdeauna, cea mai bună apărare e să nu ataci poziţia altuia, ci să protejezi în schimb adevărul. Nu e înţelept să accepţi un concept dacă trebuie să răstorni un întreg cadru de referinţă ca să îl justifici. E o procedură dureroasă în aplicaţiile ei minore, dar extrem de tragică pe scară mai mare. Persecuţia are deseori ca rezultat o încercare de-a „justifica” teribila percepţie greşită că Dumnezeu Însuşi Şi-a persecutat Fiul în folosul mântuirii. Până şi cuvintele sunt lipsite de înţeles. A fost o greşeală deosebit de greu de învins pentru că, deşi greşeala în sine nu e mai greu de corectat decât oricare alta, mulţi nu au fost dispuşi să renunţe la ea, datorită valorii ei proeminente ca mecanism de apărare. Într-o formă mai atenuată, un părinte spune: „Mă doare mai tare decât pe tine” şi se simte disculpat că şi-a bătut copilul. Poţi să crezi că Tatăl nostru chiar gândeşte aşa? E atât de esenţial ca toată gândirea de acest fel să fie înlăturată, încât trebuie să ne asigurăm că nu mai rămâne nimic de
genul acesta în mintea ta. Nu am fost „pedepsit” pentru că tu ai fost rău. Lecţia total blajină pe care o predă Ispăşirea se pierde dacă e întinată, sub orice formă, de acest gen de distorsiuni.
3. Afirmaţia „A mea este răzbunarea, zice Domnul” e o percepţie greşită prin care cineva îşi atribuie „relele” din trecut lui Dumnezeu. „Relele” lui din trecut nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. Nu El le-a creat şi nu El le menţine. Dumnezeu nu crede în răsplată. Nu aşa creează Mintea Lui. El nu îţi pune la socoteală faptele „rele”. E posibil oare să mi le pună la socoteală mie? Fii foarte sigur că recunoşti cât de imposibilă e această supoziţie şi cât de total rezultă din proiecţie. Acest gen de greşeală se face răspunzător de o mulţime de greşeli aferente, inclusiv de convingerea că Dumnezeu l-a izgonit pe Adam şi l-a scos cu forţa din Grădina Edenului. Şi tot de aceea poţi să crezi, din când în când, că te îndrum greşit. Am depus toate eforturile să folosesc cuvinte aproape imposibil de denaturat, dar e mereu posibil să suceşti nişte simboluri dacă vrei.
[…]

Asculta capitolul 3 din “Curs de miracole”:

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 3 – Perceptia inocenta

Read More

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 2 – Separarea si ispasirea

Category: AudiobookCurs de miracole Comments: 

curs-de-miracole

Extinderea e un aspect dumnezeiesc fundamental pe care Dumnezeu l-a dat Fiului Său.
În creaţie, Dumnezeu S-a extins la creaţiile Lui şi le-a insuflat aceeaşi Voinţă iubitoare de-a crea. Ai fost creat nu numai în totalitate; ai fost creat şi perfect. Nu există gol în tine. Datorită asemănării tale cu Creatorul tău, eşti creator. Niciun copil de-al lui Dumnezeu nu îşi poate pierde această capacitate căci face parte integrantă din ce e fiecare fiu, dar o poate folosi necorespunzător proiectând. Folosirea necorespunzătoare a extinderii, sau proiecţia, are loc când crezi că există un gol sau o lipsă în tine, pe care crezi că o poţi umple cu propriile tale idei în loc de adevăr. Acest proces implică următorii paşi:
Mai întâi, crezi că ce a creat Dumnezeu poate fi schimbat de propria ta minte.
În al doilea rând, crezi că perfectul poate fi făcut imperfect sau deficient.
În al treilea rând, crezi că poţi distorsiona creaţiile lui Dumnezeu, inclusiv pe tine însuţi.
În al patrulea rând, crezi că te poţi crea pe tine şi că ţie îţi revine să dirijezi propria ta creaţie.
2. Aceste distorsiuni corelate ilustrează ce s-a petrecut de fapt în procesul de separare, sau de „digresiune în frică”. Înainte de separare, nu a existat nimic din toate acestea, şi nici acum nu există de fapt. Tot ce a creat Dumnezeu I se aseamănă. Extinderea, după cum o întreprinde Dumnezeu, e similară strălucirii interioare moştenite de copiii lui Dumnezeu de la El. Adevărata ei sursă e lăuntrică.
Un lucru la fel de adevărat referitor la Fiu, cât şi la Tată. În acest sens, creaţia include atât crearea Fiului de către Dumnezeu, cât şi creaţiile Fiului când mintea lui e vindecată. Asta cere înzestrarea Fiului de către Dumnezeu cu liberul arbitru, căci toată creaţia iubitoare e dată liber, într-o linie continuă, în care toate aspectele sunt de acelaşi ordin.
3. Grădina Edenului – sau condiţia de dinainte de separare – a fost o stare mentală în care nu era nevoie de nimic. Când a ascultat „minciunile şarpelui”, tot ce a auzit Adam a fost neadevăr. Nu trebuie să continui să crezi ce nu e adevărat, dacă nu cumva alegi să crezi aşa ceva. Tot neadevărul poate să dispară literalmente într-o clipire, căci nu e decât o percepţie greşită. Ce vezi în vise pare foarte real. Biblia spune însă că un somn greu a căzut asupra lui Adam şi nicăieri nu se face referire la trezirea lui. Lumea nu a avut încă experienţa unei redeşteptări sau renaşteri globale. O asemenea renaştere e imposibilă cât timp continui să proiectezi sau să creezi greşit. Şi totuşi, ai încă în tine capacitatea de-a extinde, cum Şi-a extins şi Dumnezeu la tine Spiritul. În realitate, e singura ta opţiune, căci liberul arbitru ţi s-a dat să te bucuri creând ce e perfect.
[…]

Asculta capitolul 2 din “Curs de miracole”:

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 2 – Separarea si ispasirea

Read More

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 1

Category: AudiobookCurs de miracole Comments: 

curs-de-miracole

1. Miracolele nu au o ordine a dificultăţii. Unul nu e „mai greu” sau „mai mare” decât altul. Sunt toate la fel. Toate expresiile iubirii sunt maxime.
2. Miracolele ca atare nu contează. Singurul lucru ce contează e Sursa lor, care întrece cu mult orice evaluare.
3. Miracolele se produc firesc, ca expresii ale iubirii. Adevăratul miracol e iubirea care le inspiră. În acest sens, tot ce vine din iubire este un miracol.
4. Toate miracolele înseamnă viaţă, iar Dumnezeu e Dătătorul de viaţă. Vocea Lui te va îndruma foarte concret. Ţi se va spune tot ce e nevoie să ştii.
5. Miracolele sunt deprinderi şi trebuie să fie involuntare. Nu trebuie să fie sub control conştient. Miracolele selectate conştient pot fi dirijate greşit.
6. Miracolele sunt fireşti. Când nu se produc, ceva nu e în regulă.
7. Miracolele sunt dreptul fiecăruia, dar mai întâi e necesară o purificare.
8. Miracolele vindecă pentru că suplinesc o lipsă; sunt săvârşite de cei ce au temporar mai mult decât cei ce au temporar mai puţin.
9. Miracolele sunt un fel de schimb. Ca toate expresiile iubirii, mereu miraculoase în adevăratul sens, schimbul inversează legile fizice. Ele aduc mai multă iubire celui ce dă şi celui ce primeşte.
10. Utilizarea miracolelor ca spectacole pentru inducerea credinţei e o neînţelegere a rostului lor.
11. Rugăciunea este mijlocul de propagare al miracolelor. E un mijloc de comunicare al creatului cu Creatorul. Prin rugăciune iubirea se primeşte; prin miracole iubirea se exprimă.
12. Miracolele sunt gânduri. Gândurile pot reprezenta nivelul inferior sau trupesc al experienţei, sau nivelul superior sau spiritual al acesteia. Unul face fizicul; celălalt creează spiritualul.
13. Miracolele sunt totodată începuturi şi sfârşituri, modificând astfel ordinea temporală. Sunt întotdeauna afirmaţii ale renaşterii, care par să meargă înapoi, dar merg de fapt înainte. Ele desfac trecutul în prezent şi eliberează astfel viitorul.
14. Miracolele stau mărturie pentru adevăr. Ele sunt convingătoare pentru că se nasc din convingere. Fără convingere, degenerează în magie, care nu are minte şi este, de aceea, distructivă; sau, mai bine spus, utilizarea necreatoare a minţii.
15. Fiecare zi ar trebui închinată miracolelor. Rostul timpului e să îţi permită să înveţi cum să foloseşti timpul în mod constructiv. El este, aşadar, un instrument didactic şi un mijloc de-a atinge un scop. Timpul va înceta când nu va mai fi util la facilitarea învăţării.
16. Miracolele sunt mijloace didactice de-a demonstra că e la fel de fericit să dai, cât şi să primeşti. Ele sporesc simultan puterea celui care dă şi dau putere celui ce primeşte.
17. Miracolele transcend trupul. Sunt treceri subite în invizibil, departe de nivelul trupesc. Iată de ce vindecă.
18. Un miracol este un serviciu. E serviciul maxim pe care îl poţi face altuia. E un mod de-a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi. Recunoşti simultan valoarea ta şi cea a aproapelui tău.
19. Miracolele fac minţile una în Dumnezeu. Ele depind de cooperare pentru că Fiimea e suma a tot ce a creat Dumnezeu. Prin urmare, miracolele reflectă legile veşniciei, nu ale timpului.
20. Miracolele retrezesc conştienţa că spiritul, nu trupul, e altarul adevărului. Tocmai recunoaşterea acestui lucru duce la puterea de vindecare a miracolului.

Asculta capitolul 1 din “Curs de miracole”:

[AudioBook] Curs de Miracole – Capitolul 1

Read More

[AudioBook] Curs de Miracole – Introducere

Category: AudioCurs de miracole Comments: 

curs-de-miracole

Asculta

[AudioBook] Curs de Miracole – Introducere

Read More

[E-Book] Curs de miracole

Category: Curs de miracoleE-book Comments: 

Curs de miracole

Deşi creştinesc în formulare, CURSUL operează cu teme spirituale universale, subliniind faptul că nu este decât o versiune a planului didactic universal. Mai există multe altele, acesta fiind diferit de celelalte numai ca formă. Ele toate duc, în final, la Dumnezeu.
TEXTUL este în mare parte teoretic şi dezvoltă conceptele pe care se bazează sistemul de gândire al CURSULUI.

Ideile sale conţin fundamentul pentru lecţiile din setul de EXERCIŢII PENTRU STUDENŢI. Fără aplicarea practică pe care o asigură acestea, TEXTUL ar rămâne numai o înşiruire de abstracţiuni care cu greu ar putea fi de ajuns pentru a determina inversarea gândirii spre care ţinteşte CURSUL.
Setul de exerciţii include 365 de lecţii, una pentru fiecare zi a anului. Totuşi, nu este nevoie ca lecţiile să fie făcute în acest ritm, unii dorind să rămână mai mult de o zi la o lecţie de interes particular. Instrucţiunile insistă doar să nu se încerce mai mult de o lecţie pe zi.

Descarca E-Book in format PDF
01 – Introducere generala la Cursul de miracole
02 – Curs de miracole – Text
03 – Curs de miracole – culegere de exercitii pentru studenti – Lectiile 1-365
04 – Curs de miracole – manual pentru profesori
Curs de miracole – 150 lectii in 40 de zile

Curs de miracole

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 012

Category: Curs de miracole Comments: 

Curs de miracole

Lecţia 12

“Sunt indispus pentru că văd o lume lipsită de înţeles.”

Importanţa acestei idei constă în faptul că ea conţine o corecţie adusă unei distorsiuni perceptive majore. Eşti de părere că ceea ce te indispune este o lume înfricoşătoare, sau o lume tristă, sau o lume violentă sau o lume dementă. Toate aceste atribute îi sunt conferite de tine. Lumea, în sine, este fără înţeles.Aceste exerciţii se fac cu ochii deschişi.
Priveşte în jurul tău, de data asta cât mai pe îndelete. Încearcă să-ţi imprimi un ritm, aşa încât deplasarea lentă a privirii tale de la un lucru la altul să se facă într-un interval de
timp cât mai constant. Nu permite ca timpul deplasării să se lungească sau să se scurteze simţitor, dar încearcă, în schimb, să păstrezi un tempo egal, măsurat, până la capăt. Ceea ce vezi nu contează. Te deprinzi în timp cu aceasta, în timp ce acorzi fiecărui lucru asupra căruia ţi se opreşte privirea, atenţie egală şi timp egal. Iată un prim pas în a învăţa să le conferim tuturor valoare egală.
Uitându-te împrejur, spune în sinea ta:
“Mi se pare că văd o lume înfricoşătoare, o lume periculoasă, o lume ostilă, o lume tristă, o lume rea, o lume nebună.”
şi aşa mai departe, folosind orice termen descriptiv care îţi vine în minte. Dacă se nimereşte să-ţi vină termeni mai degrabă pozitivi decât negativi, include-i. S-ar putea, de pildă, să ţi se pară “o lume bună” sau “o lume satisfăcătoare”. Dacă asemenea termeni îţi vin în minte, foloseşte-i alături de ceilalţi. S-ar putea să nu înţelegi încă de ce aceste adjective “frumoase” aparţin de aceste exerciţii, dar aminteşte-ţi că “o lume bună” implică una “rea”, iar o “lume satisfăcătoare” o implică pe cea “nesatisfăcătoare”. Toţi termenii care îţi trec prin minte sunt subiecte potrivite pentru exerciţiile de astăzi. Calitatea lor aparentă nu contează. Încredinţează-te că nu modifici intervalele de timp între aplicarea ideii de astăzi la ce ţi se pare plăcut şi la ce ţi se pare neplăcut. Având în vedere scopul acestor exerciţii, între ele nu este nici o diferenţă. La sfârşitul perioadei de exersare, adaugă:
“Dar sunt indispus pentru că văd o lume lipsită de înţeles.”
Ce este lipsit de înţeles nu este nici bun nici rău. De ce, atunci, te-ar indispune o lume lipsită de înţeles? Dacă ai putea accepta lumea ca fiind lipsită de înţeles şi ai lăsa să fie scris pe chipul ei adevărat, în loc să îl scrii tu, aceasta te-ar face nespus de fericit. Dar, fiindcă este lipsită de înţeles, te simţi îndemnat să scrii pe chipul ei ceea ce ai vrea tu să fie lumea. Şi tocmai asta vezi în ea. Tocmai asta este, într-adevăr, lipsit de înţeles. Sub cuvintele tale stă scris Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul te indispune acum, dar când cuvintele tale vor fi şterse, le vei vedea pe ale Lui. Acesta este scopul ultim al acestor exerciţii.
Este suficientă aplicarea de trei sau patru ori pentru astăzi, iar perioadele de exersare să nu depăşească un minut. S-ar putea să ţi se pară şi acesta prea lung. Pune capăt exerciţiilor de îndată ce simţi încordare.

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 011

Category: Curs de miracole Comments: 

Curs de miracole

Lecţia 11

“Gândurile mele lipsite de înţeles îmi arată o lume lipsită de înţeles”.
Iată prima dintre ideile folosite de noi care aparţine unei faze majore a procesului de corecţie: inversarea gândirii lumii. S-ar părea că lumea determină ceea ce percepi. Ideea de astăzi
introduce conceptul care susţine că gândurile tale determină lumea pe care o vezi.
Bucură-te că practici ideea sub forma ei iniţială, căci în această idee ţi se asigură eliberarea. Cheia iertării se află în ea.
Perioadele de exerciţiu pentru ideea de astăzi urmează să fie abordate oarecum diferit de cele anterioare. Începe cu ochii închişi şi repetă rar ideea în sinea ta. Deschide ochii şi priveşte împrejur, aproape şi departe, sus şi jos – oriunde. Pe durata celui aproximativ un minut de aplicare, repetă doar ideea în sinea ta, asigurându-te că o faci fără grabă şi fără vreo senzaţie de urgenţă sau efort.
Pentru a face aceste exerciţii cu maximum de folos, privirea să se plimbe destul de repede de la un lucru la altul, fiindcă nu trebuie să poposească asupra nici unuia în mod special. Cuvintele însă să fie folosite într-o manieră lejeră, chiar tihnită. În special partea introductivă a acestei idei să fie practicată într-un mod cât de poate de degajat. Ea conţine temelia păcii, a relaxării şi a eliberării de griji pe care ne străduim să le obţinem.
În încheierea exerciţiilor, închide ochii şi, în sinea ta, rar, mai repetă odată ideea.
Trei perioade de exersare pe ziua de azi vor fi probabil suficiente. Totuşi, dacă te simţi numai uşor nerăbdător (sau nu ţi-ai pierdut deloc răbdarea) şi eşti dispus să faci mai multe, pot fi încercate până la cinci. Mai mult de atât nu este recomandabil.

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 010

Category: Curs de miracole Comments: 

Curs de miracole

Lecţia 10

“Gândurile mele nu înseamnă nimic.”
Această idee se aplică la toate gândurile de care eşti conştient sau devii conştient în perioadele de exersare. Motivul pentru care ideea este aplicabilă la toate gândurile este că ele nu sunt adevăratele tale gânduri. Am mai făcut această distincţie şi o vom face din nou. Deocamdată nu ai o bază de comparaţie. Atunci când o s-o ai, nu vei avea nici o îndoială că ceea ce ai crezut odinioară că ar fi gândurile tale nu însemna nimic.
Este a doua oară când folosim acest fel de idee. Forma este numai puţin diferită. De data aceasta, ideea începe cu “gândurile mele” în loc de “aceste gânduri” şi nu face nici o legătură vădită cu lucrurile din jurul tău. Accentul se pune acum pe lipsa de realitate a ceea ce socoţi că gândeşti.
Acest aspect al procesului de corecţie a început cu ideea că gândurile de care eşti conştient sunt lipsite de înţeles, mai degrabă în afara ta decât înăuntru, iar apoi a fost susţinută condiţia lor mai degrabă trecută decât prezentă. Acum susţinem că prezenţa acestor “gânduri” înseamnă că nu gândeşti. Nu e decât un alt mod de a repeta afirmaţia de mai sus, că mintea ta este realmente pustie. A recunoaşte acest fapt înseamnă a recunoaşte nimicul atunci când socoţi că îl vezi. Ca atare, aceasta devine premiza viziunii.
Pentru aceste exerciţii, închide ochii şi începe, repetând în sinea ta, pe îndelete, ideea pentru astăzi. Apoi adaugă:
“Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum.”
Ca şi mai înainte, exerciţiile constau din cercetarea minţii pentru aflarea tuturor gândurilor care îţi sunt disponibile, fără selecţie sau judecată. Încearcă să eviţi orice fel de clasificare. De fapt, dacă simţi că te ajută, îţi poţi închipui că priveşti cum trece o procesiune alcătuită în modul cel mai bizar, care are prea puţină semnificaţie personală pentru tine. În timp ce îţi trec, unul câtre unul, prin minte, spune:
“Gândul meu despre ……. nu înseamnă nimic.”
“Gândul meu despre ……. nu înseamnă nimic.”

Evident, gândul de astăzi poate fi aplicat oricând la orice gând care te frământă. În plus, se recomandă cinci perioade de exersare, fiecare necesitând nu mai mult de aproximativ un minut de cercetare a minţii. Nu este recomandabil să fie extinsă această perioadă de timp, iar dacă simţi vreo jenă, va fi redusă la jumătate de minut. Aminteşte-ţi, totuşi, să repeţi ideea pe îndelete înainte de a o aplica în mod specific, iar apoi adaugă:
“Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum.”

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 009

Category: Curs de miracole Comments: 

Curs de miracole

Lecţia 9

“Nu văd nimic aşa cum este acum.”
Această idee decurge, evident, din cele două precedente. Numai că, deşi s-ar putea să o accepţi intelectualiceşte, este puţin probabil că va însemna ceva pentru tine deocamdată. Oricum, înţelegerea nu este necesară în acest stadiu. De fapt, a recunoaşte că nu înţelegi este o premisă pentru desfacerea ideilor tale false. Exerciţiile acestea privesc practica şi nu înţelegerea. Nu ai nevoie să exersezi ceea ce înţelegi deja. Ar fi un exemplu tipic de gândire circulară, să visezi înţelegerea şi să presupui că o ai deja.
Minţii neantrenate îi este greu să creadă că lucrurile cărora ea pare să le dea chip nu se află acolo. Această idee poate fi de-a dreptul răscolitoare şi poate întâmpina o rezistenţă activă sub o mulţime de forme. Aceasta nu împiedică însă aplicarea ei. Nimic mai mult nu se cere pentru acest exerciţiu sau oricare altul. Fiecare mic pas va risipi câte puţin din întuneric, iar înţelegerea va veni, în cele din urmă, să lumineze fiecare ungher al minţii, curăţat de reziduurile care îl întunecă.
Aceste exerciţii, pentru care sunt suficiente trei sau patru perioade de exersare, implică să te uiţi în jurul tău şi să aplici ideea zilei la tot ce vezi, amintindu-ţi nevoia aplicării ei în mod nediscriminator şi regula esenţială de a nu exclude nimic. De exemplu:
“Nu văd această maşină aşa cum este acum.”
“Nu văd acest telefon aşa cum este acum.”
“Nu văd acest braţ aşa cum este acum.”

Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere, apoi lărgeşte sfera de cuprindere:
“Nu văd cuierul acela aşa cum este acum.”
“Nu văd uşa aceea aşa cum este acum.”
“Nu văd faţa aceea aşa cum este acum.”

Se subliniază din nou că, aşa cum trebuie încercată o includere completă, trebuie evitată excluderea specifică. Încredinţează-te că eşti onest cu tine însuţi atunci când faci această distincţie. Ai putea fi tentat să ţi-o ascunzi.

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 008

Category: Curs de miracole Comments: 

Curs de miracole

Lecţia 8

“Mintea mea este preocupată de gânduri trecute.”
Desigur, această idee este motivul pentru care vezi numai trecutul. Nimeni nu vede realmente ceva. Îşi vede numai propriile gânduri proiectate în exterior. Preocuparea minţii cu trecutul este cauza concepţiei greşite despre timp de care suferă vederea ta. Mintea ta nu poate pricepe prezentul, care este singurul timp existent. De aceea, nu poate înţelege nici timpul şi nu poate, de fapt, să înţeleagă nimic. Singurul gând pe de-a-ntregul adevărat pe care cineva îl poate susţine referitor la trecut este că trecutul nu este aici. A te gândi la el câtuşi de puţin înseamnă aşadar a te gândi la iluzii. Foarte puţini şi-au dat seama ce atrage după sine, de fapt, închipuirea trecutului sau anticiparea viitorului. Când face aceasta, mintea este realmente pustie, deoarece nu se gândeşte la nimic.
Scopul exerciţiilor de astăzi este de a începe să-ţi antrenezi mintea pentru a-şi da seama când nu gândeşte deloc. În timp ce mintea îţi este preocupată de idei negândite, adevărul este blocat. A recunoaşte că mintea ta a fost şi este pur şi simplu pustie în loc să crezi că este plină de idei adevărate, este primul pas în deschiderea căii spre viziune.
Exerciţiile de astăzi să fie făcute cu ochii închişi. Aceasta deoarece, realmente, nu poţi vedea nimic, şi este mai uşor să recunoşti că, indiferent cât de viu ţi-ai imagina un gând, nu vezi nimic. Cât mai neimplicat posibil, cercetează-ţi mintea în timpul obişnuitului minut şi ceva, remarcând pur şi simplu gândurile pe care le întâlneşti.
Numeşte-l pe fiecare după figura sau tema centrală pe care o conţine, şi treci la următorul. Deschide perioada de exersare, spunând:
“Se pare că mă gândesc la …….”
Apoi numeşte, în mod specific, fiecare dintre gândurile tale, de pildă:
“Se pare că mă gândesc la… (numele unei persoane), la (numele unui obiect), la (numele unui sentiment),” şi aşa mai departe, conchizând, la sfârşitul perioadei de cercetare a minţii:
“Dar mintea mea este preocupată de gânduri trecute.”
Lucru acesta se poate face de patru sau cinci ori de-a lungul zilei, cu condiţia să nu ajungi la iritare. Dacă ţi-e greu, de trei sau patru ori este suficient. S-ar putea să consideri de folos, totuşi, includerea iritării sau a oricărei emoţii pe care ideea de astăzi ar putea s-o inducă în însuşi procesul de cercetare a minţii.

Read More