Category: 
Comments: 
Prefața autorului.
Cu toată vâlva stârnită în jurul fenomenului „transmisiunilor” (channelling), e important să precizez din capul locului că nu este vorba despre o carte „transmisă”. Aşadar, informaţia din ea nu provine de la o „entitate” sau persoană separată de mintea ascultătorului. De fapt, ea este rezultatul unui proces, în care un ascultător s-a contopit cu Mintea Christică, din care el şi dumneavoastră sunteţi părţi esenţiale.
A-L gândi pe Iisus ca fiind în afara minţii tale şi independent de ea înseamnă să pierzi esenţialul. Pentru că în ea ni se adresează Iisus. El ne este cel mai intim prieten care ne vorbeşte, uneori in cuvinte, alteori fără cuvinte. Comunicarea şi comuniunea cu el sunt esenţiale practicării învăţăturii sale.
Trebuie să precizăm că Iisus nu are un loc sau o poziţie exclusivă în Mintea Christică. Krisna, Buddha, Moise, Mahomed, Lao Tzî şi mulţi alţii sunt în mod conştient uniţi cu el acolo, sau, mai precis, „aici”. Dacă vă e mai uşor să vă adresaţi lui Buddha sau lui Krisna, vă rog să o faceţi. Iisus nu se va simţi ofensat. Dimpotrivă, se va bucura, deoarece îi urmaţi învăţătura non-separării.
Cu toţii suntem în comuniune şi comunicare cu Mintea Christică (sau Mintea Buddhică sau Brahman sau Sfântul Duh, dacă aşa preferi), asta, pentru că suntem cu toţii uniţi cu Mintea lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi aşa, traiul nostru ar fi complet întunecat şi lipsit până şi de făgăduinţa mântuirii sau răscumpărării.
Fiecare dintre noi are în el o mică scânteie de lumină ce iluminează întunericul lipsei noastre de conştientă. Este scânteia divină a conştientei, care păstrează vie legătura noastră cu Dumnezeu. Această scânteie ne conectează cu învăţătorul divin din tradiţia noastră şi cu Esenţa divină dinăuntrul fraţilor şi surorilor noastre.
Aşa cum Iisus accentuează în cartea de faţă, dacă noi am vedea scânteia de lumină aflată în fiecare dintre noi, tot întunericul din percepţia şi din experienţa noastră s-ar destrăma, iar lumea, aşa cum o ştim, ar dispărea. Iată cum e instaurată iubirea în inima noastră şi în inimile semenilor noştri.
Nu faceţi greşeala de a crede că vreuna dintre reflectările Minţii Christice caută altceva decât instaurarea Regalităţii (vom traduce în continuare „Kingdom” cu termenul tradiţional „împărăţie”, adăugând că, în acest context, cuvântul „Regalitate” – mai curând o calitate şi o stare, decât un topos – ar fi mai potrivit, (n. trad.)) iubirii în minţile şi inimile noastre.
Acesta este singurul ei ţel. Întru aceasta lucrează Mahaviri, lucrează, Sf. Francisc, lucrează Baal Shem Tov, lucrează Rumi. Împărţirea în religii este o relicvă a acestei lumi. Asemenea delimitări nu există în Mintea Christică, unde toate fiinţele se întrunesc în vederea unui singur ţel. Este greu să ne imaginăm aşa ceva, dar aşa e.
Nici unul dintre cei care au crescut în tradiţia iudeo-creştină nu va fi scutit de a ajunge la o înţelegere cu viaţa şi învăţătura lui Iisus. Asta este valabil pentru creştini şi evrei deopotrivă. Este, de asemenea, valabil pentru atei şi agnostici. Evreii au nevoie să înţeleagă şi să accepte mesajul de încredere care le-a fost adus de către Iisus. Creştinii au nevoie să înţeleagă cum învăţătura lui – o învăţătură a iubirii şi iertării – a fost pervertită în învăţături ale fricii şi vinei. Ateii au nevoie să înţeleagă mesajul său revoluţionar al egalităţii.
Toţi cei care l-au respins pe Iisus sau cei care l-au pus pe un piedestal au înţeles greşit învăţătura sa. Iată de ce, o corecţie trebuie să aibă loc pentru noi toţi.
Pentru fiecare dintre noi, Iisus are un mesaj specific ce ne va ajuta să desfacem propria noastră vină şi să trecem prin frica noastră. Iisus nu ne cere să ne convertim la creştinism, căci aşa ceva nu există. Creştinismul e un mit al separării, ce îl separă pe creştin de evreu, sau pe musulman de budist.
Crezi că Iisus ar susţine o astfel de idee? Bineînţeles că nu!
Un discipol al lui Iisus – orice om care îi trăieşte învăţătura – nu promovează nici un fel de separare. El pune în practică iubirea şi iertarea pentru toate fiinţele, inclusiv pentru el însuşi. II îmbrăţişează pe evreu, pe musulman şi pe hindus ca pe aproapele său. Nu caută să convertească pe altcineva, simţindu-se în siguranţă în propria sa credinţă.
El nu crede că celor ce aleg o cale diferită le va fi refuzată mântuirea. Un adevărat discipol al lui Iisus ştie că Dumnezeu are multe căi pentru a ne aduce acasă şi nu are niciodată îndoieli în privinţa rezultatului final.
Fiecare dintre noi are acces la o relaţie personală cu Iisus. Este o relaţie ce ia naştere în mod firesc, o dată ce începem s-o dorim şi să ne încredem în ea. Ea nu presupune nici o tehnică, nici o invocaţie şi nici o practică spirituală esoterică. Simpla dar autentica nevoie de prietenia şi de călăuzirea lui este tot ce e necesar.
Să precizăm că Iisus nu doreşte să devină o figură autoritară pentru noi. De fapt, el pledează împotriva oricărei alte autorităţi în afară de cea a lui Dumnezeu. El cere, doar, să-l luăm de mână ca pe un egal, să ne deschidem şi să ne aplecăm către fiecare dintre semenii noştri cu acelaşi respect reciproc şi cu aceeaşi intenţie de a fi egali.
Învăţătura lui poate fi simplă, dar punerea ei în practică ne va solicita toată atenţia, toată energia şi tot devotamentul. Îndemnul de a fi „egal” cu fiecare persoană din experienţa noastră, de a recunoaşte şi a ierta toate greşelile – chiar în timp ce acestea sunt comise – este o învăţătură revoluţionară, o învăţătură ce ne va spăla de vină şi ne va ajuta să trecem prin fricile noastre.
Când am început să lucrez la acest proiect, m-am dedicat lui cu aceeaşi abnegaţie cu care am abordat cărţile anterioare. Însă acest lucru s-a dovedit a nu fi suficient. Acceptând, am selectat 150 de pagini de material bun.
Pur şi simplu, nu era cartea pe care trebuia s-o aduc pe lume în acest moment al vieţii mele. Mi se cerea ceva nou, iar eu ceream ceva nou de la învăţătorul meu. Îmi doream o carte simplă, lucidă, care să ne ajute la clarificarea relaţiilor noastre cu Iisus şi cu învăţătura sa.
(citeşte restul cărţii cu un click pe iconul PDF de mai jos)
