Edgar Cayce – Despre originea şi destinul Omului

Category: Carte spirituala Comments: 

Edgar Cayce

La o anumită perioadă de timp, apare un om supărat complet pe schema de acceptare a lucrurilor. Ceea ce face sau spune el, este o provocare pentru întregul nostru concept de „natural” şi „normal”; este croit astfel un nou drum prin jungla necunoscutului.
Sigmund Freud a spus odată că există trei etape în istoria unei mari descoperiri. Prima dată, oponenţii acesteia spun că descoperitorul este nebun; mai târziu, că acesta nu este sănătos la minte iar descoperirea nu este cu adevărat importantă; iar în cele din urmă, că descoperirea este importantă, însă nu oricine a înţeles în acel moment că aceasta este în regulă. Edgar Cayce nu a „descoperit” nimic în acest sens al cuvântului, însă, diagnosticele sale, tratamentele, analizele şi predicţiile, au contat mult atunci când a fost vorba de a atrage atenţia către un nou concept despre puterea minţii umane. El a fost numit „Profetul Adormit”, „Cel mai Mare Medium al Americii”, „Omul Mister din Virginia Beach”, „Omul care a Văzut Ziua de Astăzi, de Mâine şi de Ieri”.
Deşi Cayce a murit în 1945, cele 14.246 de lecturi ale sale date în timpul unui somn profund sau auto-hipnoză, sunt foarte actuale şi li se acordă un nou respect.
Biografia sa principală din cartea lui Thomas Sugrue,  „There is a River” (Acolo este un Râu), este acum la XVIII-a editare (în anul 1972), iar prima a apărut în 1942. Patru dintre cărţile despre viaţa şi munca sa au fost traduse în limba Germană, Franceză, Japoneză şi Sinhaleză (limbă străveche vorbită de cel mai mare grup etnic din Sri Lanka). Contribuţiile sale în gândirea modernă din domeniul medicinei, teologiei, filozofiei şi parapsihologiei sunt considerabile. Treptat, înregistrările lecturilor lui Cayce au ajuns să fie recunoscute ca intrigante, provocatoare, o adevărată sursă de informaţie. Referinţele istorice aduse în discuţie în acest volum sunt ele însele controversate, şi cu toate acestea, ele sunt edificatoare.
Predicţiile despre chestiunile naţionale şi internaţionale, multe dintre acestea deja întâmplate, au fost într-adevăr simţite. Acestea sunt discutate în Partea a III-a a cărţii.
Cayce (pronunţat în eng. Casey) a avut strania capacitate de a „adormi” la propria sa voinţă, vorbind apoi cu o voce autoritară despre subiecte care erau cu mult dincolo de gama sa normală de cunoştere. El nici măcar nu a fost un pasionat cititor de cărţi. Absolut totul era un subiect de discuţie, chiar şi numele persoanei care întreba, iar cel mai adesea, un conducător al şedinţei punea întrebările şi o stenografă nota totul. Timp de patruzeci şi doi de ani, aproape în fiecare zi, el „adormea” şi răspundea la întrebări care acopereau o imensă gamă de subiecte. Putea face acest lucru în orice moment şi în orice loc. Nu avea acolo camere întunecoase, turbane, tămâie, globuri de cristal sau o audienţă care să plătească.
Mintea lui Cayce era aparent capabilă de o transcendere a timpului şi spaţiului. Un bărbat din Texas a vrut să ştie unde ar putea găsi o maşină Elliot şi i s-a spus că erau două în Austin. Un bărbat din Wyoming a fost mustrat la începutul unei dintre lecturi, în timpul unui discurs de-al său, iar din lipsa unei fraze mai bune i s-a spus, „Vino aici şi stai jos!” Unui bărbat în apartamentul său din New York i-a făcut unul din rarele complimente: „Pijamalele nu arată rău.” Asemenea remarci „pe lângă subiect” erau uşor de confirmat, şi aproape invariabil de dovedit.
Un sceptic om de afaceri l-a provocat pe Cayce pentru a-i urmări paşii în drumul către biroul său. Omul s-a oprit la un magazin de tutun şi a cumpărat două ţigări în loc de una, aşa cum avea obiceiul. El a mai decis să urce pe scări până la biroul său, în loc să aştepte liftul cum făcea de obicei. Când a ajuns înăuntru, şi-a deschis corespondenţa de dimineaţă, aşa cum avea obiceiul. Cayce în Virginia Beach şi-a oferit lecturile. Conducerea executivă a fost consternată atunci când a primit raportul. Clarvăzătorul i-a descris nu numai fiecare mişcare în detaliu, dar şi-a citit chiar şi propriile lecturi!
Mintea lui Cayce putea aparent „să vadă” evenimente din trecut, precum şi din prezent şi din viitor. În cazul unui furt nerezolvat de obligaţiuni, unui detectiv particular fără nici un fel de indicii, i-a fost acordată o lectură. Cayce a „adormit” şi l-a descris pe hoţ, a spus că a fost ajutat de o femeie din anturaj; ei petrecându-şi sejurul într-un hotel din Pennsylvania de Vest şi având obligaţiunile cu ei. Femeia a fost identificată ca având un semn roşu din naştere pe coapsa stângă şi două degete împreunate la piciorul stâng, acest lucru întâmplându-se în urma unei arsuri din copilărie.
Emoţionat, detectivul a sunat destul de departe, acolo unde se afla proprietarul obligaţiunilor, iar răspunsul a putut fi auzit în întreaga cameră: „Eu nu îl recunosc pe bărbat, însă femeia nu poate fi nimeni alta decât soţia mea! Ea mi-a spus că merge la Chicago în vizită la sora ei!” În timpul cât poliţia a ajuns la hotel ei plecaseră, însă lecturile ulterioare îi urmăresc către Columbus, Ohio, acolo unde au fost prinşi într-un alt hotel. Mai târziu, Cayce a spus, „Nu îmi place când oamenii sunt hărţuiţi în acest fel – chiar dacă sunt vinovaţi.”
Singurul lucru pe care îl dorea era ca lecturile sale să fie „respectabile”, cu toate că persoane de toate categoriile veneau la el pentru ajutor sau pentru sfaturi. Printre aceştia s-a aflat şi un producător de film, o actriţă, unul dintre marii magnaţi ai oţelului, un senator al Statelor Unite, un vicepreşedinte al Statelor Unite, părinţi, oameni bolnavi, oameni cu handicap şi cu alte probleme. Investigatorii care să se bazeze pe ştiinţă şi pe care el şi-a ia dorit atât de mult, nu au fost suficient de atraşi de aceste lucruri. Câţiva dintre învăţaţii calificaţi care au dat atenţie lecturilor au fost la fel de nedumeriţi ca şi majoritatea dintre nespecialiştii fără calificare. Istoria vieţii şi lucrării lui Cayce este într-adevăr una dintre cele mai enigmatice ale epocii noastre. Povestea vieţii sale pare a fi un amestec între Vechiul Testament şi un roman de science-fiction. Un rezumat al acesteia apare în Anexa de la sfârşitul cărţii. Darul său straniu al clarviziunii nu a mai existat niciodată în timpurile moderne, cu toate că vreo câţiva alţi mediumi s-au dovedit a avea dincolo de orice îndoială, şi într-o oarecare măsură, acestă abilitate. Pentru o perioadă de patruzeci şi doi de ani, el şi-a dedicat propria percepţie extrasenzorială în mai multe domenii, iar rapoartele stenografiate se află încă în fişetele din custodia Fundaţiei Edgar Cayce de la Virginia Beach. Lecturile sale, aproximativ 50.000, sunt separate câte una, pe pagini dactilografiate, şi constituie probabil cea mai mare colecţie de date din lume obţinută pe cale mediumnică. Realizarea unui film documentar despre viaţa şi educaţia sa se află în stadiu de discuţii la Atlantic University.
În aceeaşi clădire se află şi Asociaţia pentru Cercetare şi Iluminare, cea care difuzează informaţiile conţinute în lecturi. Acesta este un loc foarte aglomerat. În afară de bibliotecă şi birouri, există o sală de prezentări, un departament de terapie, o sală pentru publicaţii, pentru presă, şi o verandă mare cu vedere spre ocean. Cu un interes în continuă creştere şi cu calitatea de membru, un personal format din 85 de membri, gestionează volumul de cereri, de cereri speciale, de anunţuri şi literatură.
Vizitatorii sunt bineveniţi şi li se arată împrejurimile; desigur, fiecare vrea să vadă el însuşi lecturile. Pentru sceptici, există acolo un banner cu un răspuns pe măsură şi dat prin cuvintele lui Abraham Lincoln, „Nici un om nu are o memorie suficient de bună pentru a fi un mincinos de succes.”
Înregistrările lui Cayce sunt unice. Douăzeci de milioane de cuvinte venite dintr-un subconştient nu sunt o banalitate. În cazul în care  acestea pot fi crezute, noi frontiere aşteaptă să fie explorate. Clarviziunea, claraudiţia, visele, hipnoza, sunt punctul către cea mai bună cale de înţelegere a istoriei, a profunzimii minţii şi a sufletului uman. Un câmp de provocări se găseşte dinaintea omului care se află în căutarea adevărului şi al însemnătăţii existenţei umane pe Pământ. Teza acestei cronici bazată pe înregistrările lui Edgar Cayce este aceea că omul este o fiinţă spirituală, că marele continent al Atlantidei este un fapt, că fugind, atlanţii s-au stabilit în multe zone din apropierea ţinutului lor, inclusiv în America de Nord şi de Sud, şi au creat acolo mari civilizaţii, acestea au fost determinate energetic, prin reîncarnare, de oameni inventivi, acest lucru făcându-şi simţită prezenţa în mod puternic şi radical în America şi în lumea de astăzi.
Şi, aşa cum a spus un faimos om de ştiinţă englez, „Sunt mult prea sceptic pentru a nega orice posibilitate”. […]

(citeşte restul cărţii cu un click pe iconul PDF de mai jos)
Descarca fisierul in format PDF

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>