Monthly Archives November 2017

Remedii la îndemână în cazul oboselii cronice sau epuizării suprarenalelor: COMPLEXUL DE VITAMINE B

Complexul de B-uri este compus din 8 vitamine: B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9 și B12, recunoscute în principal pentru beneficiile pe care le oferă pentru sănătatea sistemului nervos, reducerea oboselii, a extenuării, echilibrarea metabolismul și la protejarea împotriva stresului oxidativ.
Putem consuma alimente bogate în vitaminele B: drojdia de bere, cerealele integrale, fasole, avocado, cartofi, somon, morcovi, sparanghel, ton, pepene galben, vinete, mazăre, varză creață, nuci și produse lactate sau putem să luăm suplimente de vitamine.
Când folosiți suplimente alimentare întotdeauna consultați medicul pentru doza recomandată și atenție la precauții și contraindicații!

Categorie: Sanatate

Recomandam urmatoarele articole:
– De ce te trezești obosit dimineața
– DE CE NE ÎMBOLNĂVIM?
– Sănătatea – să găsim mai întâi mijloacele de a întări viața din noi
– OSHO – Emoţiile şi sănătatea
– Valeriu Popa – Sfaturi pentru sănătate

Bună dimineața
și o săptămână plină de fericire, trăită în magia beatitudinii și a grației luminii divine, izvorâte din adevărul inimii, din conștiință iubirii și din cugetul liber, eliberat prin spirit, de neîmpăcările, fricile, nevoile, lăcomiile, suferințele și atașamentele egocentrice ale minții!
Vă doresc ca ziua azi să devină pentru noi toți, prilej de sărbătoare și bucurii – trăită în armonie cu sinele nostru divin și cu Adevărul inimii, ce-și are cadența în iubirea ce sălășluiește dincolo de limitările prejudecăților și convingerilor noastre, bazate pe nemulțumiri, neîmpăcări și frici.

Calea eliberării noastre de atașamente, așteptări, nemulțumiri, negativitate, ostilitate și frici sau de nevoia sa de a ne impune dreptatea, sălășluiește în puterea de a iubii și a ne ierta de nevoia de a suferi.

Doar un nivel superior de rațiune și conștientizare decât cel prin care ne inducem suferințele și neîmpăcarea, ne poate da claritatea înțelegerii faptului că, abundența de iubire și valori, este deja în inimile noastre – așteptând doar să ne trezim din somnul rațiunii, pentru a le elibera, și a nu le mai cere, aștepta sau pretinde (ca atenție, afectivitate sau hrană energetică), de la cei din jur.

Atunci când, în mod firesc, tânjim după iubire, după bucuria unei îmbrățișări, în loc să fim noi cei ce învățăm să iubim pentru a bucura sau a oferi îmbrățișări prin energia ei – nu facem altceva decât să luptăm cu viața împiedicându-ne să luăm acele decizii prin care să ne putem detașa de condiționări și atașamentele mentale pe care ni le țesem inconștienți, încercând să ne hrănim ego-ul și orgoliile sau să-i mulțumim pe cei din jur.
Atunci când printr-un nivel superior de conștientizare, rațiune și manifestare emoțională, vom avea curajul de a fi autentici și a iubi, redobândindu-ne dreptul de a ne simți vii și eliberați de constrângeri, dogme, prejudecăți, eschive, neasumări și frici.

Pentru a ne începe evoluția în plan spiritual, și a fi prosperi în fiecare plan al vieții, este important să ne asumăm experiențele și consecințele vieți, căci, doar ele ne pot arăta calea luminii, a credinței și a iubirii, prin lecțiile de viață pe care ni le aduc.

Când prin frici, nemulțumiri, insuficiențe sau ne-prețuirea a ceea ce avem și primim – trăim adesea într-o viață anostă sau mediocră din punct de vedere emoțional – experiențele vieții ne aduc iar și iar în mijlocul unor suferințe și decepții emoționale sau în vâltoarea crucificării și al vinovățiilor auto-induse, ca efect al lecțiilor noastre neînvățate.

Deși suferim adesea din vanitatea minții, doar pentru că am avut îndrăzneala sau curajul de a visa frumos și a crede că merităm îmbrățișarea iubirii – ceea ce nu ne lasă mintea să înțelegem ascultând de convingeri și ”dreptatea” ei, este faptul că, suferim din ignoranța de a nega
Adevărul inimii și strâmtoarea ei caldă și plăcută în îmbrățișarea suavă dragostei și a ”iubirilor interzise” ne relevă realitatea, dincolo de iluziile cu care ne îmbătăm. Șoaptele inimii, au rolul de a ne readuce în lumină și, a ne reaminti de fiecare dată când uităm, lecțiile neînvățate și ignoranța de a vedea ansamblul și întregul adevăr, dincolo de așteptări și îmbrățișările după care tânjim.

Mai apoi, când din vâltoarea șuvoiului încercărilor vieții, ne trezim istoviți și ”șifonați” de doruri deșarte și năzuințe neîmplinite – ”realitate” iluziilor ce ne-au indus suferințele, dezamăgirile și fricile ne îndeamnă să ne lingem rănile și să reînchidem în ”colivia aurită a minții”, ascultând din nou de ”dreptatea sa”. Și astfel renunțăm treptat la bucuriile vieți, la experiența bucuriei și a durerii, crezând că nu merităm să fim fericiți.

Dând curs ”plăcerilor” minții de a ne chinui sufletul prin suferințe, învinuiri sau vinovății auto-induse nu înțelegem că e firesc să avem și năzuințe și așteptări…și că nu întotdeauna primim și recompense pentru ceea ce dăruim.

Recompensa darurile noastre, suntem chiar noi, prin modul în care ne vindecăm rănile și continuăm să ne prețuim, nelăsându-ne copleșiți de dureri și vinovății. Suferințele noastre sunt doar dovezi ale iubirii pe care nu știm să ne-o acordăm, și de aceea adesea le așteptăm de la cei dragi de lângă noi.
În realitate însă, atunci când ”aripile noastre” se ard în relația dăruirii de iubire, în care uităm să ne iubim chiar pe noi, trăim experiența imposibilei iubiri, imaturi emoțional în eroarea așteptări neîmplinite. VINA însă, cu care ne ”gratulăm” în plină suferință – nu e a nimănui!
Suferințele și decepțiile noastre sunt parte a procesului nostru de maturizare emoțională și de trezire a conștiinței – dobândite prin iertarea noastră de suferințe și vinovății. E un proces firesc de învățare în care trebuie să înțelegem că, iubirea ține exclusiv de spirit iar nevoia și dorința, țin mereu de trup.
Iubirea prin spirit – este singura energie ca vibrație a conștiinței pure a luminii sufletești, care nu se supune regulilor lumești și nici legilor inimii, deși e sălășluită de Adevăr.

Adevărul inimii însă, nu e nici al trupului și nici al minții… ci e doar adevărul divin al luminii menit să aducă claritatea acolo unde întunericul și așteptările minții, distorsionează reala valoare și menire a iubirii.
Frecvența nevoilor emoționale și a iubirii dobândite prin drăgosteală și atracție fizică, diferă de ceea a iubirii prin spirit. Cele două nu sunt compatibile.

De aceea, diferența între IUBIRE manifestată în mod necondiționat ca o energie vie de polaritate pozitivă [+], care curge dinspre suflet înspre afară ca o abundență energetică – DRĂGOSTEALA exprimă deficitul emoțional [-] și lipsa energiei pozitive a iubirii, ca hrană sufletească de lumină.
Neîmpăcările minții, atașamentele sale emoționale și durerile noastre sufletești provocate de neîmpliniri și erori ale așteptărilor noastre – fac ca trupul nostru să fie neîmpăcat, iar mintea, să ne inducă sentimentul de vinovăție și frică.

Când vom înțelege că singura cale în a ne înfrânge fricile și neîmpăcările induse de convingerile noastre și falsa ”dreptate” a minții – lipsită de reperele adevărului inimii induse prin spirit – vom fi pregătiți să ne asumăm slăbiciunile firești, induse de carențele noastre emoționale.
Cât timp ne vom refuza evoluția în plan spiritual, vom pierde percepția realității din perspectiva perspectivei spirituale ale trăirilor și experiențelor noastre lumești din planul trăirilor fizice, reliefate în lumina ADEVĂRULUI inimii și a abundenței iubirii.
O astfel de perspectivă a pragmatismului conștient, depășește limitările DREPTĂȚII minții, bazate pe repere înguste sau pe cunoașteri dogmatice induse în sufletul nostru prin prejudecăți și convingeri.

Prin efectul limitărilor ”dreptății” minții, prin ignorarea sau respingerea adevărului inimii și prin setul de constrângeri și convingeri prin care ne inducem suferințele și negativitatea ca efect al lor și al negativității fricilor și vinovățiilor auto-induse – ne trezim în vâltoarea suferințelor și al nedreptățirii inimii.
Până când nu vom ieși din zona convingerilor limitative, a constrângerilor inimii și a nevoi de a ne impune dreptate minți ne vom exprima viața în mod fals, iar efectul va fi de fiecare dată suferința.

De aceea, este esențial să înțelegem că, indiferent care plan al vieții am alege să-l experimentăm: – fie cel fizic și mental, – fie cel spiritual și conștient – prin excluderea uneia sau alteia din perspective, vom distorsiona realitatea percepțiilor și a trăirilor noastre.
Pentru a experimenta viața și a o accepta și prețui așa cum vine energia lor spre noi, și a recrea armonia vieții în fiecare plan al vieții, este esențial – să suprapunem peste trăirile și nevoile noaste din plan fizic, psihic, mental și emoțional – abundența energiei iubirii dobândite în plan spiritual.

Când ne vom detașa de atașamentele față de dreptatea minții, ne vom reechilibra energetic în mod conștient , de fiecare dată când vom înțelege că sursa negativități și a nefericirii noastre suntem noi, căci dăm mereu ascultare minții, care spune că ceva, nu e îndeajuns.
Când vom dobândi liniștea inimii și pacea sufletului în plan fizic prin acceptarea, prețuirea și asumarea a ceea ce este, suntem și experimentăm, ca un dar divin – vom înțelege că fără abundența dobândită întâi în plan spiritual – nu vom dobândi abundența nici în plan mental, nici în plan emoțional, și nici în cel pragmatic, ”evaluate” prin ”dreptatea” minții și de așteptările inimii, ce tânjește după o îmbrățișare firească din afară.
Când vom învăța singuri experiența bucuriei îmbrățișării inimii, prin iubirea luminii sufletești cu care ne cuprindem durerile, ne-iertările, greșelile și vinovățiile – vom înțelege îmbrățișările pe care le primim și în acest moment, doar că nu le știm recunoaște și desluși pentru a ne manifesta bucuria și recunoștința pentru energia și lumina lor.
Când inima și sufletul cunosc abundența îmbrățișărilor noastre, durerile și fricile din noi vor dispărea, pentru a aduce abundența iubirii în inimile noastre. Atunci, îmbrățișările celor din jur ne vor cuprinde și mintea, și inima, și sufletul și trupul.
De vom avea înțelepciunea să ne păstrăm inimile deschise și neîntinate de nemulțumiri și așteptări, și vom alege să trăim fără teama de a fi răniți – vom experimenta viața și trăirile prin care trecem, în lumina beatitudini iubirii ce intră în noi pentru a sălășlui definitiv în sufletele noastre.

Odată ce prin trezirea conștiinței, viața noastră vor fi atinsă de beatitudinea și grația divină a luminii iubirii necondiționate, ne vom activa procesul de vindecare a trupului, a sufletului și a minții, eliberându-ne de suferințe, negativitate, ostilitate și frici.
Odată pătrunși de lumina grației divine, vom păstră de-a pururi în noi puterea iubirii, a toleranței, a cumpătării și a iertării, chiar dacă ocazional, ne vom mai rănii sufletele prin rezidurile nemulțumirilor sau orgoliile prin care apărăm sau justificăm dreptatea minții, în detrimentul adevărului ce-l purtăm în inimi.

Cât timp iubirea va sălășlui în inimile noastre, indiferent de câte ori orgoliile, fricile, prejudecățile sau ego-ul, v-or încerca să ne închidă dragostea în colivia minții, energia luminii ei, va răzbate și va îmbrățișa cu frumusețe, fiecare cotlon întunecat al sufletului, pentru a ne reda pacea, grația, bucuria, abundența și armonia vieții.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DREPTATEA MINȚII
– A NU DA ALTORA DREPTATE
– DREPTATE SI NEDREPTATE
– Chiar vrei sa ai dreptate?
– Nevoia de a avea dreptate

Neputința asumării se naște pe fondul ne iubirii și a experienței suferinței – din teama abandonului, a respingerii, a pedepsei și a ne iubirii.
Atunci când alegem să ne hrănim prejudecățile și convingerile limitative, în detrimentul adevărului inimi, a iubirii și a bucuriei de a fi – frica, negativitatea, ostilitatea, însingurarea și eschiva asumării consecințelor vieții, devin temnițe ale sufletului, în labirintul întunecat al minții.

Pentru a ne elibera inima și sufletul, din temnița întunecată a fricilor, a ostilității, a suferinței și a neîmpăcărilor minții, va trebui într-un final să ne regăsim încrederea de sine și credința în valorile binelui – asumând prin iubire și prețuire, calea iertării, a blândeții și a toleranței față de erorile celor din jur .

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ASUMARE
– ASUMAREA VIEȚII
– ASUMAREA REALITĂȚII
– ASUMAREA LUMINII
– ASUMAREA IUBIRII

Secretul longevității relațiilor de cuplu – stă în capacitatea inimii de a ierta, a elibera, a dărui, a valoriza și a sădi în inima și sufletul celuilalt – energia și valorile propriei abundențe sufletești, eliberate de orice formă de constrângere, de atașament emoțional, de impunere sau sau de așteptare.

Atunci însă, când din orgoliul minții – energia iubirii este risipită prin furii, frustrări, neîncredere, nemulțumiri, atașamente, așteptări, vinovății, gelozii și frici – pornim procesul ireversibil de sărăcire a relației, vlăguind-o inconștient: de energia, frumusețea, valoarea și conținutul ei.

Cale prin care ne putem reclădi relația, atunci când, din orgoliul sau din nevoia de a ne impune dreptatea, ne risipim energia, ne învinuim sau ne rănim – este iertarea. Iertarea ne eliberează sufletului și inima de răni, descătușându-ne mintea de de nevoia de a suferi, a agresa sau a pedepsi, pe fondul ne iubirii.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Într-un cuplu – nici unul din cei doi nu trebuie să considere că celălalt îi aparține
– ADEVARATA IUBIRE
– RELAȚII EȘUATE
– A TE IERTA PE TINE INSUTI
– NU TE MAI PREFACE

Ceea ce cerem divinului sau semenilor noștri – este ceea ce risipim, când mintea ne face să credem că nu avem suficient sau nu suntem suficient de merituoși pentru a ne iubi și a fi fericiți.

Indiferent cât am cere, cât am suferi, cât am învinovății sau cât am aștepta să primim – fără iubire… vom continua să risipim, să pierdem și să suferim, trecând ”orbi”, pe lângă darurile pe care ni le-a dat și continuă să ni le dăruiască, Dumnezeu.

Pentru a ne eliberăm inima și sufletul de suferințe, este necesar să reînvățăm să ne iubim, să ne manifestăm recunoștința pentru darurile noastre și să regăsim în inimi, motivația bucuriei vieții și imboldul de a ne canalizăm toată energia sufleteasca spre a hrăni acele valori și realități, pe care le putem iubi.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– ELIBERARE SUFLETEASCA
– ELIBERAREA VIEȚII
– ELIBERAREA INIMII
– ELIBERAREA DE FRICI
– ELIBERAREA IUBIRII

Printre salbe de cuvinte
Și a lor jerbe, ce cugetu-l răzbat…
Am așternut pe șiragul paginilor triste,
Al inimii mele tainic glas.

Printre mii de gânduri efemere,
Ale clipelor ce-și iau stinghere, bun rămas…
Rătăcind suav printre himere,
Una doar, va înțelege al inimii tale glas.

Printre sute de dorințe
Și ale tânjetelor amarnic val…
Pierdute prin șiragul lacrimilor dureroase pripe,
Una doar va risipi, a sufletului voal.

Printre zeci de șoapte stinse-n triste falduri
Și ale sufletelor goale, umbre întunecate…
Rămase amanet pe al iluziilor altaruri,
Spre tine, una doar va ști răzbate…

E gândul meu, ce te cuprinde,
Într-o salbă a năvalnicului dor…
Eliberat de frici și așteptări deșarte,
Pentru a sorbi al buzelor tale fior.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– DORINȚĂ
– Natura – pericolele de a dori să i ne impunem
– A-și îmbunătăți comportamentul – să le facem cel puțin pe ființe să înțeleagă ce ar fi de dorit pentru ele
– Rugăciunea – este eficace numai dacă căutăm să ne îndreptăm spre Domnul, în loc să dorim să Îl atragem spre noi
– Ce se intampla in timp ce dormim? O perspectiva spirituala

Bună dimineața
și o zi plină de recunoștință și iubire, pentru tot ceea ce sunteți, aveți, trăiți, simțiți, dobândiți și faceți, căci prin ele vă puteți vedea, înțelege, prețui și dezvolta: harul, frumusețea și puterea de a le dărui!

Învățând să recunoașteți și să prețuiți darurile pe care le primiți – veți dobândi puterea de a vă împlinii viața și sufletul, oferindu-vă prețuirea și iubirea pentru ceea ce vine spre voi pentru a vă lumina, a vă bucura sau a vă încălzi sufletul.

Darul nu e doar valoarea, ci e și harul ce ne învață prețuire și multiplicarea iubirii prin propriile daruri dăruite pentru a multiplica bucuria, și în viețile și sufletele celor din jur. Dăruirea și chemarea la iubire – reprezintă singura cale prin care putem opta la a sădi frumusețea luminii în lume, prin darurile noastre sufletești oferite și sădite și în sufletele celor din jur, întunecate încă de durere, necredință, ne-iertare și tristețe!

Atitudinea iubirii și a prețuirii chemării din spatele unui dar , ne vor ajuta să înțelegem că – nimic nu e mai frumos decât fericirea și prețuirea aduse în sufletele noastre și ale celor ce ne dăruiesc darurile lor – prin valoarea ce decidem să le-o atribuim noi în plan emoțional, indiferent și independent de cât de nesemnificativ ar părea darul ce-l primim, în percepția unui ego-ului nostru, încă dominat de răni sufletești și frica deschiderii, a bucuriei sau a asumării.

Când înțelegem că darurile noastre esențiale sunt trupul, viața și spiritul prin care sălășluim în ea și dobândim înțelepciunea de a învățăm să ne arătăm recunoștința și prețuirea pentru tot ceea ce reprezentăm prin ele, începem să ne iubim și să ne iubim, pentru ceea ce suntem, facem și avem și există prin noi și pentru noi.

Când încetăm să ne mai risipim timpul, energia, resursele, darurile și viața prin negativitate, lăcomii, neajunsuri și nemulțumiri – dăm răgaz minții să accepte Adevărul inimii și iubirea ce sălășluiește în ea, și care, prin noi, așteaptă să fie extinsă în lume prin energia atitudinii și faptelor noastre pozitive.

Iubirea ta și a mea, ne-au fost dăruite, pentru a ne umple sufletul cu lumină. Pentru a o recunoaște și a o lăsa să ne pătrundă inima, sufletul conștiința și viața, va trebui în cele din urmă, să ne deschidem obloanele prăfuite ale minți, lăsându-i frumusețea și energia să ne îmbrățișeze fricile, orgoliile și ego-ul.

Doar renunțând la ostilitatea și negativitatea ce o purtăm în inimi, vom deveni capabili să alocăm suficientă energie din inimi, pentru a ne reîntregi sufletul și astfel vom redobândi întreaga conștiință a iubirii, credința binelui dăruit și claritatea de a ne înțelege harul și rostul pentru care am venit pe acest Pământ.

Când ființa își va accepta măreția și va crede în darurile și valorile sale intrinseci, spiritul va dobândi prin conștiință trează puterea de a conștientiza și recunoaște valorile proprii și ale celorlalți și astfel, cultivându-le semințele și frumusețea în propria viață, va ști să le extindă și în viața celorlalți.

Când vom deveni suficienți de treziți la nivel de conștiință pentru a înțelege că motivul suferințelor noastre suntem doar noi – vom dobândi controlul asupra propriilor gânduri și emoții pentru a le bloca pe cele negative.

Atunci când vom înceta să mai împărțim vini și judecăți pentru propriile incompetențe, inconștiențe, incompetențe, negativități, frici, neajunsuri, lipsuri și indolența de a învăța și a evolua emoțional, vocațional și spiritual – vom înceta și cu risipa propriei energii, vitalități și vieți. Vom înceta să ne mai risipim timpul și banii cedându-ne inconștienți puterea, ce ne-a fost dăruită prin spirit și har divin pentru a ne exprima prin ele darurile, harul și vocația iubirii.

Când nu ne vom mai ceda puterea către mintea ego, care ne abuzează prin minciuni, prejudecăți și convingerile limitative prin care ne induce neputința, frica și resemnarea în suferință – manipulările ei vor înceta.

Atunci când gândurile, percepțiile, atitudinea, alegerile și viața, nu ne vor mai fi distorsionate prin iluzii și frici, de manipulările minții – vom redobândi prin sinele nostru spiritual, controlul asupra gândurilor, convingerilor și emoțiilor noastre, și implicit asupra vieții.

Odată ce abuzurile noastre vor înceta în interior, și spiritul va intra în armonie cu mintea, inima și sufletul nostru, prin conștiință trează – vom dobândi capacitatea de a vedea, a conștientiza și a înțelege orice abuz din exterior. Atunci mintea, inima și emoțiile noastre resimțite la nivel sufletesc, nu vor mai putea fi rănite și nici abuzate prin false iluzii, convingeri, prejudecăți, vicii, atașamente și frici.

Când fricile noastre nu vor maia primi putere pentru a extinde ”împărăția întunericului”, a umbrelor traumelor și a durerii – iubirea va primi rost și prilej, de a reinstaura în mintea, inima, viața și sufletul nostru dominația luminii și ”împărăția frumuseții”.

Când prin lumina inimii și energia iubirii ne vom redobândi credința și claritatea, mintea nu va mai avea nevoie de dovezi pentru a se încrede sau a accepta puterea binelui comun și a iubirii care vindecă orice răni.

Când prin darul iertării ne vom elibera de frici, negativitate, nemulțumiri, insuficiențe, lăcomii și ură – rănile minții și ale sufletului nostru se vor vindeca

Atunci când ego-ul va înceta să monopolizeze puterea și s-o folosească în mod abuziv în a ne minții pentru a-și menține controlu și dominanța asupra noastră, pentru a extinde întunericul nostru sufletesc și în interior și în afară prin negativitate – vom deveni din nou capabili să vedem atât frumusețea propriului suflet, cât și frumusețea sufletelor celorlalți, atunci când în întunericul lor ne vom putea oglindi lumina propriei frumuseți sufletești și iubirii.

Atunci când prin iubirea spiritului obținem claritatea de a vedea dincolo de limitele cunoașterii și a dovezilor acceptate prin convingeri și prejudecăți, de mintea ego – dobândim puterea conștiinței și a darurilor noastre.

Atunci când în mintea noastră abuzurile fricii încetează să ne domine gândurile, dobândim abilitatea și capacitatea de a ne recunoaște darurile și vocația, pentru a le transforma în valori și frumusețe.

Când prin credință și valorizarea vocației și a darurile noastre sufletești frumusețea vieții va prinde contur și în percepția noastră – atunci, în lumina abilităților și a valorilor dezvoltate și hrănite cu energia iubirii, a entuziasmului, a pasiunii a recunoștinței și a prețuirii vom excela în fiecare plan al vieții atât prin împlinirile vieții, cât și prin valori de conduită, moralitate și caracter.

Când prin valorile, darurile și abilitățile pe care le dezvoltăm în lumina energiei credinței și a iubirii, dobândite prin conștiință trezită la viață, renunțăm să ne mai risipim darurile, valorile, timpul, resursele, banii și viața – vom reuși prin puterea exemplului personal, să creăm premizele de a aduce și în viața celor din jur frumusețea și binele.

Odată ce iubirea este însămânțată în sufletul, inima, atitudinea, caracterul și viața noastră – ea se manifestă ca valoare și ca energie vitală dătătoare de viață, atâta timp cât este cultivată și îngrijită prin recunoștința și prețuirea noastră.

Odată ce ne recunoaștem și ne acceptăm darurile și învățăm să le îngrijim prin răbdare, credință și iubire, până ce ele vor înflorii și vor rodi în lumina credinței, iubirii și a Adevărului inimii – vom înțelege că frumusețea lor a fost creată cu scopul de a-și oglindi frumusețea în viața noastră, pentru a ne bucura, dar și pentru a-i bucura și pe cei din jur.

Darul dăruit sau primit are nevoie pentru -ași păstra valoarea de iubirii. De aceea doar cei care pot sau învață să le prețuiască valoarea, o vor recunoaște și se vor bucura de ea.

Cei care, încă nu vor să lase frumusețea în viața lor, vor refuza în mod abuziv iubirea, judecând doar ”ambalajul” darurilor ce vin spre ei (prin obiecte, experiențe, evenimente și trăiri) sau criticând veșmântul, înfățișarea sau exprimarea mesagerului ce le aduce daru.

Până ce nu vom renunța să judecăm, să criticăm sau să învinuim ”darul” sau ”mesagerul” său – și nu vom înceta a respinge chemarea lor, a le întina valoarea și a le murdării prin egoismul, orgoliul, lăcomia, negativitatea, frica și ipocrizia noastră – vom continua să suferim și să le luăm valoarea, dematerializând-o de conținut și energie vitală.

Orice refuz al darurilor și al chemării lor, orice strădanie sau încercare de a îngrădi energia luminii și a iubirii înglobate în ele, și orice acțiune menită să le denigreze, să condiționeze accesul la ele, sau să ducă la: – a le monopoliza, – a ne atașa de ele, – a le risipo, – a le folosi doar în interes propriu (viciindu-i pe ceilalți de beneficiul lui) sau de – a le denatura sau distruge energia și valoarea – se vor întoarce împotriva noastră, prin durere, dezamăgire, lipsire și pierderea lor.

În final, pentru a ne elibera de povara suferinței, a nemulțumirilor, a neîmpăcării, a ostilitate, a insuficienței și a fricii – va trebui să înțelegem că victimizarea și sărăcia materială sau lăcomia și huzurul, sunt manifestări ale ego-ului și a incapacității noastre de a iubi și a a ne înțelege rostul pe acest Pământ.

Cât timp vom refuza calea iertării și a iubirii, tăgăduind adevărul inimii și refuzând prin risipa energiei noastre sufletești, trezirea la conștiință – soarta ne va readuce aminte, prin experiența pierderii privilegiilor și prin trauma suferinței, a deznădejde-i și a fricii, că – binele nostru comun, nu dăinuie prin ego, ci doar prin îmbrățișarea atitudinii iubirii și sădirea energiei și a semințelor ei, în sufletele în care lumina n-a fost încă reprimată.

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– A-ţi găsi chemarea
– ABUNDENȚĂ
– Clarvederea – se dobândește prin iubire
– Legile economiei – sunt valabile și în planul spiritual
– SURSA

Nemulțumirile minții, neliniștile inimii și neîmpăcările sufletești – izvorăsc din fricile și insuficiențele induse subconștient, în percepțiile și convingerile noastre, prin programe mentale, menite a ne bloca spiritul și conștiința.

Neputința de a ne ridica aripile spre cer și a zbura liberi, prin spirit și conștiință – este consecința incapacității noastre de a iubi și a ne desprinde prin iertare, de povara suferințelor, a conflictelor și a insuficiențelor născute în minte, pe fondul fricii și al risipei energiei sufletești. sk

Autor: Sandor Kasza
Facebook: https://www.facebook.com/kastimisoara

Recomandam urmatoarele articole:
– Adevărata pace – nu depinde de condițiile exterioare
– PACE, IN MIJLOCUL CONFLICTULUI
– PACEA INIMII
– A MERGE IN PACE
– PACE LĂUNTRICĂ

“Oricare ar fi împrejurările, gândiți-vă să vă analizați ca să vă dați seama ce faceți, și mai ales cum o faceți.

De exemplu, sunteți obligați să îndepliniți zilnic niște sarcini mai mult sau mai puțin interesante sau plăcute. Nu puteți scăpa de ele, fie că sunt sau nu agreabile și interesante. Așadar, observați-vă bine comportamentul când aveți de îndeplinit o lucrare ce nu vă place prea mult: oftați, bombăniți, o începeți fără convingere, fără iubire, gândindu-vă că poate alții trebuiau să o înfăptuiască. Nu înțelegeți că, prin această atitudine, vă îngreunați și mai mult sarcina; și atunci, nu numai că strădaniile ce vi le impuneți nu vă aduc nimic interior, dar ele vă și distrug. În timp ce, dacă învățați să considerați altfel lucrurile, dacă vă hotărâți să luați această lucrare ce vă plictisește ca un prilej de a deveni mai puternici sau mai inteligenți, vă veți schimba starea de conștiință, iar lucrarea nu vă va mai părea atât de neplăcută.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 21 noiembrie

Recomandam urmatoarele articole:

– Tensiunile zilnice – un exercițiu pentru a le îndrepta
– Soarele – ne ajută să ne găsim propriul centru
– TU NU AI FOST ALES SA FII MANTUITOR
– A-TI CUNOASTE FRICA
– A NU STI

“„Oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește, asemăna-se-va bărbatului înțelept care a clădit casa lui pe stâncă” spune Iisus. „Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le îndeplinește, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care și-a clădit casa pe nisip…” Care este această casă? În realitate, este o imagine a omului însuși: dacă el își zidește existența pe nisip, adică pe un teren instabil, zdruncinat ușor de sentimentele și gândurile sale haotice, omul va șovăi mereu și va ceda într-un final.

Pentru a rămâne drepți, noi trebuie să ne clădim existența pe acea stâncă care este mentalul nostru superior, planul cauzal. Așa cum indică și numele – cauzal – de la el pleacă curenții ce influențează planurile mental, astral și fizic. Aceasta înseamnă că strădaniile ce le depunem pentru a atinge o culme din noi au niște repercursiuni asupra gândurilor, a sentimentelor noastre, asupra comportamentului nostru zilnic, și chiar asupra sănătății noastre. Este ca și cum s-ar fi dat niște ordine din înalt pentru a se stabili ordinea și armonia în întreaga noastră ființă.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Gândul zilei de 20 noiembrie

Recomandam urmatoarele articole:

– O stâncă – este o ființă vie
– Dificultățile – să nu le dramatizăm dinainte
– A acționa – a declanșa niște forțe
– Ființa umană – la granița dintre lumea superioară și lumea inferioară
– A STABILI LIMITE CLARE