Monthly Archives September 2014

Gândul zilei de sâmbătă 13 septembrie 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Uniunea spiritului și a sufletului nostru – cu Spiritul Cosmic și Sufletul Universal

“Universul este opera a două mari Principii, masculin și feminin, Spiritul Cosmic și Sufletul Universal care se unesc pentru a crea. Ceea ce noi numim spiritul ( masculin) și sufletul (feminin) sunt niște emanații ale acestor două Principii creatoare. Asemenea lor, prin spiritul și sufletul nostru, și noi suntem niște creatori. Această putere de a crea o putem exersa numai dacă prin conștiința noastră suntem capabili să ne înălțăm mai sus, până la regiunile în care domnește lumina singură.

Activitățile spirituale ce fac din noi niște creatori adevărați sunt rugăciunea, meditația, contemplarea, identificarea. În dorința de a ne alătura și a pătrunde Sufletul Universal, această lumină care este materia creației, noi o fertilizăm prin spiritul nostru. Iar sufletul nostru, care primește atunci germenii Spiritului Cosmic începe să aducă pe lume niște copii divini: inspirația, liniștea, bucuria, niște fapte de noblețe și iubire.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
UMBRA, Polul întunecat al sufletului
O seara frumoasa lumina pace linistea iubirea in suflet!
Manipulator de suflete sau metafizician genial?
Sufletul pereche
OSHO – Farmacie pentru suflet

Read More

Gândul zilei de vineri 12 septembrie 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Adevărata putere se dobândește datorită unor mici strădanii repetate

“Puterea omului stă în micile strădanii repetate zilnic.Din nefericire, tocmai aici el capitulează deseori. Suntem capabili din când în când să ne autodepășim și să îndeplinim niște sarcini. Dar este atât de greu să învingem zilnic inerția, lenea, să fim vigilenți, să ne controlăm!…Și totuși, aici se află adevărata putere: în tenacitate. Nimic nu rezistă celui care nu se oprește din drum, fiindcă el declanșează niște legi puternice în fața cărora obstacolele cedează în final.

Mulți dintre voi își concentrează energiile în strădania unei clipe! Dacă nu reușiți, renunțați, și de aceea rămâneți slabi. Adevărata putere se dobândește cu prețul unor mici strădanii repetaate. Învățând să lucrați continuu, veți găsi ritmul convenabil ce vă va permite să câștigați încet-încet teren. Ce energii veți primi atunci pentru a vă continua lucrarea!”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
Puterea magica a gandului. Editie revizuita
Puterea Mintii si Legea Atractiei
Dr. David R. Hawkins – Putere versus Forta
Meditaţia. Asupra căror subiecte să medităm?
Acuzații și critici – de ce să adăugăm la rău încă un rău?

Read More

Omraam Mikhael Aivanhov – Meditaţia. Asupra căror subiecte să medităm?

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Meditation. Sur quels sujets méditer?
Meditaţia. Asupra căror subiecte să medităm?

Conferinţa din 19.08.1984

Lectura meditaţiei zilei

La ora actuală, meditaţia este la modă şi din ce în ce mai mult oamenii meditează, chipurile. Dar această meditaţie nu aduce nimic, căci ea nu se poate face aşa, fără pregătire. Cum să faci să mediteze pe cineva care n-a avut niciodată un ideal înalt, care n-a ieşit niciodată din capriciile, din dezmăţurile, din plăcerile şi dorinţele sale, din vin şi tutun. El zice că meditează, dar asupra ce meditează? Asupra banilor, a puterii, a unui bărbat sau a unei femei de sedus sau asupra picioarelor, a pieptului unei fete – fiindcă trebuie să adăugăm acest lucru… El nu poate medita asupra unor subiecte celeste, pentru că nu are un ideal înalt, care să-l scoată din viaţa obişnuită, animală, pentru a-l duce până la Cer. El nu poate medita înainte de a fi învins unele slăbiciuni şi înţeles unele adevăruri. Şi nu numai că nu poate, dar este chiar primejdios pentru el să încerce.

Ce înseamnă, de fapt, meditaţia?
Iată un subiect foarte, foarte apreciat de hinduşi, de tibetani şi chiar şi de creştini, de egipteni, mai ales în trecut. Progresul, evoluţia, erau bazate pe meditaţie. Totul era bazat pe ea. Numai că nu tuturor le este dat să ştie cum să mediteze.
Ce înseamnă cuvântul “a medita”? Înseamnă, mai degrabă, a judeca, a raţiona, a tergiversa, a gândi, a se concentra, asupra unei probleme, a unui subiect, asupra unor plăceri, unor dificultăţi… Iar când întrebi pe cineva: “Ce faci?”. “Meditez!”. Or, nu aceasta este adevărata meditaţie. Suntem obişnuiţi să credem că “a medita” înseamnă a te gândi la rezolvarea unor probleme, a reflecta, a găsi originea, cauza sau consecinţele. Dar aceasta, încă, nu este meditaţie. Acum, pentru a clarifica acest subiect şi pentru a vă ajuta, vă voi revela anumite lucruri. Dar, înainte de a vi le revela, trebuie să vă dau, pentru început, câteva noţiuni despre meditaţie, (să ştiţi) mai întâi, ce este ea.
Amintiţi-vă că, în trecut, v-am spus că există, mai întâi, concentrarea – că trebuie să te concentrezi asupra unui subiect, a unei probleme, asupra unei chestiuni, apoi să reflectezi, să meditezi, să judeci, să analizezi, să faci sinteze; iar apoi să contempli. Da, numai că oamenii nu ştiu ce e contemplarea… Iar apoi, să ajungi până la a te identifica.
Şi acum să vedem ce e meditaţia.

Read More

Gândul zilei de joi 11 septembrie 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Acuzații și critici – de ce să adăugăm la rău încă un rău?

“Auziți cum se spun niște acuzații la adresa cuiva…Evitați să le difuzați, mai ales dacă nu sunteți siguri că aceste acuzații sunt întemeiate. Fiindcă orice cuvânt are o consecință. Dacă rostiți niște critici mincinoase, să știți că într-un fel sau altul treziți ceva negativ la cel care face obiectul lor, la cel care vă ascultă, și deopotrivă în voi. Da, lucrurile merg foarte departe! Aș adăuga chiar că, dacă sunteți obligați să menționați că o anumită persoană a acționat greșit, încercați, din rațiuni pedagogice, să încheiați conversația menționând una din calitățile persoanei…ea trebuind să aibă cel puțin una!

Menționarea defectelor oamenilor nu a folosit niciodată la îndreptarea lor. Așadar, atunci când criticați pe cineva fără să indicați că are totuși anumite calități, puneți un rău peste alt rău: nu este o atitudine constructivă. Dacă vreți să acționați ca o ființă conștientă, luminată, atunci când veți fi obligați să rostiți niște cuvinte negative, încercați să încheiați prin ceva pozitiv – menționând o a doua persoană care posedă calitățile ce îi lipsesc celei dintâi. Da, esențialul constă în a încheia mereu printr-un cuvânt pozitiv.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
Omraam Mikhael Aivanhov – 1966.09.01 – Puritatea in cuvant
Dr. David R. Hawkins – Putere versus Forta
Despre idealism si deriva fiintei umane
Să ajutăm ființele – subliniindu-le mai mult calitățile decât defectele
Toate motivaţiile se găsesc în planul cauzal

Read More

Cuvinte de intelepciune – 4 septembrie 2014

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

Paul Ferrini

A împrospăta aerul

Nu te duce la culcare supărat pe cei pe care îi iubeşti. Nu lăsa ca soarele să răsară sau să apună fărăsă te împaci. Ocupă-te cu grijă de relaţiile tale. Fii gata să renunţi la gânduri şi sentimente care nu potdecât să rănească şi să separe.

Stările ce presupun gânduri şi sentimente negative trebuie aerisite cel puţin în fiecare zi. Deci, găseşte moduri de a te îmblânzi şi de a te apropia de celălalt, atunci când te simţi furios sau rănit. Găseşte un mod de a admite că ţi-a fost teamă. Găseşte un mod de a abandona nevoia ta de a avea
dreptate şi de a susţine permanent că celălalt greşeşte.

Amândoi aveţi dreptate, în dorinţa voastră de a fi iubiţi şi respectaţi. Greşiţi amândoi în încercarea de a vă culpabiliza reciproc pentru nefericirea voastră.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
Iubire, înţelepciune şi adevăr/a>
SCURTA POVESTIRE DESPRE CLIPA
Ştiinţa educaţiei
Toate motivaţiile se găsesc în planul cauzal
GÂNDUL – ARHITECT AL DESTINULUI

Read More

Bashar despre Mintea Superioară , Creierul Fizic , Mintea Fizică

Category: BasharDezvoltare spiritualaGeneral Comments: No comments

Darryl Anka_Bashar

Am discutat recent ideea despre cum idei, concepte şi informaţii vin de la mintea superioară, trec prin creier în mintea fizică unde sunt astfel experimentate într-o manieră fizică, în realitatea voastră.
Înainte de-a trece mai departe la informaţie, haideţi să reiterăm rapid ideea acestor 3 componente – mintea superioară, creierul fizic şi mintea fizică sau “construcţia personalităţii” dacă vreţi. Mintea superioară este cea care concepe, creierul fizic este cel ce primeşte, receptorul, iar mintea fizică e cea care percepe realitatea ce rezultă din aplicarea informaţiei downloadată de la mintea superioară. Orice numiţi “inspiraţie”, “idee”, “creaţie”, “concepţie”, nu îşi are originea în mintea fizică, ci în mintea superioară.
Această informaţie e downloadată prin creierul fizic şi este apoi, într-un sens, organizată în creierul fizic în manieră neurologică, neuro electrica, neuro chimica pentru a crea mintea fizică care atunci are percepţia, experienţă, feed-back-ul, aplicaţia a ceea ce numiţi realitatea fizică şi apoi creează întreaga experienţă, întregul eveniment.
Chestiunea aici e că, pe măsură ce tu te deschizi pentru a primi informaţia, prin canalul/intermediul imaginaţiei, prin receptorul creierului, te poţi sensibiliza la ideea de a primi informaţii de frecvenţe înalte, consolidate mai dens, nivele superioare de informaţii, introspecţii superioare, perspective mai ample. Sunt multe modalităţi în care se poate realiza asta. După cum am spus, există multe instrumente, multe tehnici.
Fiecare dintre ele e doar o fişă de învoire ce ţi-o acorzi în baza sistemului tău de credinţe/convingeri privind ceea ce va funcţiona în cazul tău, deoarece tu îţi dai voie, îţi acorzi permisiunea de a te deschide şi primi informaţii pe care să le aplici în moduri mai creative şi mai constructive, în moduri mai pozitive. Deci nu e vorba că o anumită tehnică sau un anumit instrument sau ritual funcţionează mai bine decât altul. E vorba doar de ce funcţionează cel mai bine pentru tine. Deoarece dacă eşti atras să foloseşti ceva, ca şi fişă de învoire, evident, este legat de alcătuirea ta vibraţionala. Eşti atras către ceva dintr-un motiv, motivul fiind că acea frecvenţă atinge o coardă în tine. Astfel că va funcţiona cel mai bine pentru tine, chiar dacă pentru altcineva e posibil să nu funcţioneze la fel de bine.

Read More

J. Donald Walters – Meditaţia pentru începători

Category: Dezvoltare spirituala Comments: 2 comments

J. Donald Walters

Capitolul 3 – Cum să medităm?

Primul lucru de care ai nevoie pentru o meditaţie corectă este o atitudine mentală adecvată, în special, aşa cum am mai spus: atitudinea de ascultare.
Majoritatea oamenilor rareori ascultă. Sunt surzi la simfonia de sunete din lumea care îi înconjoară. Sunt surzi la ceilalţi oameni, pentru că sunt mai preocupaţi să-şi spună propriile opinii. Îşi tratează propria conştiinţă ca şi cum ar fi un defect care trebuie depăşit. Se comportă ca şi cum ar duce o campanie publicitară permanenta pentru propriile lor idei. Asemenea pariorilor la cursele de cai, ei vor încontinuu să câştige calul care trebuie.
Procesul acesta nu are sfârşit. Fiecare orizont atins, în cazul în care este atins, nu face decât să deschidă noi perspective ale aşteptărilor şi ale dorinţelor. Unii oameni, atunci când o speranţă nutrită îndelung ia sfârşit, îşi trăiesc restul vieţii într-o lume fermecată a visurilor, numită Ar-Fi-Putut-Să-Fie.
De ce nu laşi deoparte acest proces câteva minute în fiecare zi? Nu-i mai decretă universului opiniile tale. Există o stare de conştiinţă care precede însuşi procesul de gândire. Caut-o. Sălăşluieşte în calmul interior. În mod sigur, această stare nu este uşor de găsit. Cu toate acestea, ascultarea este unul dintre lucrurile care te pot ajuta să o găseşti.
Ascultă-ţi gândurile. Ascultă ceea ce este; nu continua să insişti asupra a ceea ce crezi tu că ar trebui să fie. Armonizează-te cu lucrurile aşa cum sunt.
Antrenează-ţi mintea să accepte ceea ce, pur şi simplu, este.
Meditaţia este opusul impunerii voinţei tale lumii. Abandonează, fie şi pentru câteva minute numai, procesul de concepere a planurilor şi proiectelor. Cu toate acestea, fii mai conştient, nu mai puţin conştient. Aşa cum ţi-am recomandat să acţionezi liniştit, la fel, în momentele de linişte, fii conştient în mod dinamic.
O dată cu apariţia liniştii, este posibil să fii tentat, la început, să te laşi purtat într-un fel de stare semi-subconstienta. Această stare este, într-o anumită măsură, odihnitoare, ca şi somnul. Însă este o odihnă temporară; nu împrospătează spiritul. Şi nici nu are puterea de a-ţi îmbunătăţi viaţa, asemenea supraconstiintei. Odihnă impusă subconştient îţi reduce nivelul de energie şi puterea de voinţă şi te face supusul unor situaţii asupra cărora tu ar trebui să deţii controlul. Este nevoie de o voinţă puternică, sursă a unei energii uriaşe, pentru a te ridica deasupra furtunilor vieţii sau chiar pentru a le potoli.
Nu cauta liniştea aşa cum a făcut-o o femeie despre care după moartea soţului, se spunea: Suporta foarte bine. Medicul i-a prescris tranchilizante şi abia dacă îşi dă seama de ceea ce s-a întâmplat cu ea. Starea de relativă inconştienta nu aduce nici victoria şi nici o amânare prea lungă a trăirilor.
Calmul născut din meditaţia profundă reprezintă un nivel de conştiinţă şi, prin urmare, de voinţă şi energie superior oricăruia dintre cele experimentate în stadiile inferioare. Calmul născut din meditaţie îţi permite nu numai să rămâi liniştit în timpul perioadelor de activitate intensă, ci şi să înfrunţi şi să accepţi, cu o înţelegere profundă, încercările vieţii.
Aşadar scopul tău trebuie să fie întotdeauna acela de a rămâne permanent calm în mod activ şi activ în mod calm.
Pentru a-ţi cultiva calmul interior, ascultă cu atenţie tăcerea lăuntrică. În acest context, a asculta este sinonim cu a fi pe deplin conştient, pentru a nu intră mental în derivă, ci pentru a te avânta spre înălţimi mai mari ale conştiinţei.
Nu există o limită a înălţimilor care pot fi atinse în supraconstiinta. Această stare este naturală pentru fiecare, cu toate că foarte puţini oameni au explorat-o vreodată. (După cum spunea Sri Krishna în scrierea indiană Bhagavad Gita, dintr-o mie, cineva pe mine mă caută. ) Cu toate acestea, mulţi oameni au reuşit să zărească supraconstiinta cu coada ochiului în cursul momentelor de linişte interioară sau în timpul somnului. Meditaţia constituie un mijloc de armonizare a minţii cu supraconştientul şi, cu timpul, de pătrundere în acea stare. Pentru a dobândi acesta stare de conştiinţă, nu trebuie decât să împrăştii ceata neliniştii mentale.
Supraconștiința este acel aspect al minţii armonizat cu marea curgere a vieţii. Pentru atingerea supraconștiinței, îţi va fi de ajutor să ştii că ea are un loc anume în creier. Acest loc este situat în lobul frontal, în spatele frunţii, într-un punct situat la mijlocul distanţei dintre sprâncene. Privind în sus către acest punct şi concentrându-te, profund liniştit şi relaxat, asupra lui, vei deveni pe deplin conştient, cu timpul, de acest aspect – cel mai înalt – al fiinţei tale.
Ascultarea presupune, aşa cum am subliniat, o atitudine mentală de receptivitate. Cu cât devii mai profund şi mai conştient receptiv, cu atât mai profunde şi mai aducătoare de satisfacţii vor fi meditaţiile tale. Prin receptivitate, vei începe să îţi înţelegi legătură cu întreaga viaţă. Deoarece fiinţele omeneşti sunt asemenea undelor de pe marele ocean al existenţei. Impresia noastră de independenţă nu este nimic mai mult decât o simplă iluzie produsă de ego-constiinta şi întărită de ataşamentul nostru faţă de preocupările meschine.
Copilul care se joacă cu jucăriile sale, femeia care plânge o moarte recentă, tinerii îndrăgostiţi care sar jucându-se pe plajă, bătrânul aşezat pe o bancă din parc, retrăindu-şi amintirile, toate acestea fac parte din propria ta realitate mai largă!
Nu eşti numai Joe sau Sally Green care are de reparat o verandă, de umplut un frigider pentru sfârşitul săptămânii, de făcut curăţenie într-un apartament, de dus copiii la şcoală sau de pregătit un contract de afaceri. Eşti toţi aceşti oameni şi încă mulţi alţii.
În realitatea ta mai largă, eşti însuşi Oceanul Vieţii!
Prin receptivitatea sentimentelor şi a simpatiei, ca şi a gândurilor, îţi vei cultiva intuiţia, pecetea vieţii supraconştiente.
Prin urmare, ascultă. Fii receptiv. Fii relaxat. Fără relaxare – a minţii, dar şi a trupului – nu vei putea să te concentrezi profund. Şi nu vei deveni niciodată cu adevărat receptiv.

Întrebări şi răspunsuri.

Întrebare: Îmi poţi recomanda ceva care să mă ajute să devin mai conştient de gândurile mele în timp ce meditez?

Răspuns: Important este să nu te laşi cuprins de gânduri. Să nu fi asemenea înotătorului slab care se lasă dus de curentul puternic al unui rău. Rămâi, mental, pe mal şi urmăreşte curentul trecând de tine. Observă calm curgerea, mental detaşat de ea. Imaginează-ţi că malul pe care stai este situat la ceafa ta, în zona bulbului rahidian. De fapt, acesta este sediul ego-constiintei. Din această poziţie, urmăreşte-ţi gândurile şi sentimentele curgând pe lângă tine. În timp ce le priveşti, dă-ţi seama că nu numai gândurile tale trec, ci şi însăşi percepţia ta a ceea ce este important. Nimic din viaţa ta – nici gândurile interioare, nici împrejurările exterioare – nu este bătut în cuie. Dacă un gând, un sentiment sau o împrejurare ţi se pare permanentă, aceasta se întâmplă numai din cauză că s-a agăţat, temporar, de stâncă impunătoare a ataşamentului.
Detaşează-ţi treptat sentimentele de fluxul neîncetat. Gândeşte-te că acest mâl este situat în sediul supraconstiintei, în punctul dintre sprâncenele tale.
Treci dincolo de el, către un tărâm al eliberării definitive din ceața păgână şi neagră (cum spunea Omar Khayyam) a iluziilor.

Întrebare: Mi-ar fi de folos dacă aş asculta şi răul (apă)?

Răspuns: Fără îndoială. În această carte, am folosit cuvântul ascultare, în parte pentru a spori gradul tău de înţelegere a absorbirii totale. Nu privi doar râul: ascultă-l. Ascultă-i valurile lovind malurile. Simte mirosul apei. Gustă apa chiar. Fă astfel încât trăirea experienţei răului să fie cât mai reală cu putinţă pentru imaginaţia ta.

Întrebare: Dar este, realmente, bine să-ţi imaginezi lucrurile? Nu există în această pericolul de a te iluziona singur? Mă întreb dacă nu cumva un risc al meditaţiei ar putea fi acela de a lăsa în minte să apară imagini false venite din subconştient, care să imite realitatea. Bănuiesc că halucinaţiile apar cu o mai mare uşurinţă atunci când mintea este liniştită. Nu este acesta, oare, tocmai un avantaj al stării împotriva căreia ne-ai prevenit, aceea de nelinişte?

Răspuns: Ai dreptate! Unul dintre obstacolele ce apar pe calea meditaţiei, enumerate de Patanjali, care, timp de mii de ani, a fost autoritatea recunoscută în materie de yoga, este reprezentat de viziunile false. Cu toate acestea, problema nu rezidă în imaginaţie ca atare. Facultatea imaginativă poate constitui un ajutor nepreţuit în privinţa atingerii cunoaşterii spirituale, ca şi în privinţa oricărui fel de creativitate. Mai curând, problema ar fi aceea a unei imaginaţii indisciplinate. Mintea conştientă este influenţată permanent de subconştient. Este chiar şi mai influenţată atunci când este neliniştită. Întrucât, în ciuda faptului că este posibil ca atenţia să nu fie suficient de bine concentrată pentru a îmbrăca temerile şi năzuinţele în forme halucinatorii, nu există nici o îndoială că ea face, în permanenţă, aluzii constante la nişte idei pentru care nu există nici un fel de bază rezonabilă. Aceste aluzii se ridică la nivelul conştientului din subconştient. Oamenilor li se pare că detectează ceva maliţios într-o afirmaţie inofensivă sau certitudinea eşecului într-o dificultate temporară. Dacă mintea conştientă este deschisă la sugestii în mod pasiv, este influenţată cu uşurinţă şi nu întotdeauna într-un sens constructiv. Dacă pluteşte în derivă în timpul meditaţiei, cum poate foarte uşor să facă în condiţiile în care voinţă nu este angajată în mod activ, este posibil ca în conştient să apară imagini care sunt pur subiective, nici pe departe supraconştiente. Acest proces este un gen de vis conştient. Cu toate acestea, cultivându-ţi în mod activ imaginaţia, mintea conştientă este menţinută activa într-o manieră mai dinamică. Astfel, se obţine controlul asupra puterii de sugestie a minţii subconştiente.
Şi expresia artistică poate reprezenta un mijloc de îmblânzire a minţii subconştiente. Important este că artistul să preia controlul, şi nu doar să îşi deschidă conştientul la sugestiile venite din subconştient. Metodă este simplă: înalţă în supraconştient orice gând căruia vrei să-i dai formă artistică. Apoi, invita subconştientul să interacţioneze cu această inspiraţie superioară. Ştiinţa a descoperit că persoanele care se angajează în diverse forme de activităţi creative îşi dezvoltă, practic, creierul în regiuni care sunt angajate în respectivele activităţi. Compozitorii şi muzicienii îşi dezvoltă partea muzicală a creierului; nu este vorba doar despre faptul că îşi datoresc talentul dezvoltării anterioare a regiunii respective. La fel, pictorii şi sculptorii îşi dezvoltă zonele creierului destinate sensibilităţii vizuale.
Este posibil să îţi dai seama, doar privind un artist, dacă practică o artă din domeniul vizual sau muzical. Energia să pare să curgă mai mult către simţul auzului dacă este muzician. Dacă este pictor, accentul vă fi pus, evident, pe simţul văzului. Bijutierii, după cum am observat, au adeseori ochii mai strălucitori decât ceilalţi oameni. Este posibil şi că scriitorii şi compozitorii să pară că îşi concentrează energia mai mult asupra simţului interior al văzului sau auzului.
În acest fel, vizualizările care sunt concentrate asupra oricărui aspect al căutărilor spirituale dezvolta zonele corespunzătoare ale creierului. De exemplu, vizualizările care sunt direcţionate spre punctul dintre sprâncene dezvolta lobul frontal al creierului exact în această zonă. Cu cât poţi să menţii mai mult concentrarea asupra acestui punct, cu atât mai repede experienţele adevărate ale supraconstiintei vor veni la tine.

Întrebare: Dacă nu sunt Joe sau Sally Green şi nimeni altcineva, de ce am impresia că propriul meu corp şi propria mea personalitate mă definesc atât de mult? Fără îndoială, dacă ar fi să dizolv eu însumi aceasta identitate, mi-aş dizolva propria fiinţă, nu-i aşa? Cum pot să dizolv acest creier şi să nu pierd, totodată conştiinţa? Oare conştiinţa însăşi nu depinde tocmai de activitatea creierului?

Răspuns: Aceasta este una dintre marile greşeli pe care le fac oamenii, mai ales în cadrul ştiinţei. Conştiinţa nu ar putea să fie produsă de către creier într-o mai mare măsură decât ar putea să fie produsă de un calculator, care este atât de frecvent comparat cu creierul uman prin modul în care funcţionează. Mai curând, conştiinţa precede atât crearea creierului, cât şi a corpului. Este nevoie de conştiinţă pentru a gândi; nu gândul este cel care produce conştiinţa.
De asemenea conştiinţa precede manifestarea ego-ului. Realitatea sufletului este intrinsecă realităţii vieţii. Sufletul este etern conştient. Ego-ul, asemenea unui val de pe suprafaţa oceanului, nu este decât o manifestare a conştientizării profunde a sufletului. Ego-ul a fost definit de Paramhansa Yogananda ca sufletul identificat cu corpul. În cele din urmă, el este depăşit în starea de extaz , după cum a spus Iisus Hristos: Căci oricine îşi va salva viaţa o va pierde; dar cel care îşi pierde viaţa în numele meu, acela şi-o va salva. Cu alte cuvinte conştiinţa micului eu trebuie jertfită unei conştiinţe a infinitului aflate în eternă dezvoltate. Imboldul la martiriu, care reprezintă modul în care interpretau primii creştini acest pasaj, păleşte în faţa apelului la transcendenţă totală a ego-ului. Autorealizarea reprezintă realizarea conştientă a identităţii cu Sursa vieţii, care este infinită.

Întrebare: Prin urmare, aşa cum au susţinut mulţi autori din domeniul spiritualităţii, ego-ul este duşmanul nostru de moarte?
Răspuns: Este duşmanul nostru, da, dar ne este şi prieten. Ce anume este pentru noi depinde de măsură în care scopul nostru în viaţă este să ne extindem înţelegerea sau să rămânem închistaţi în actualul stadiu al evoluţiei spirituale. Dacă îmbrăţişăm evoluţia spre realităţi tot mai largi, ego-ul este prietenul nostru, care ne ajută să ajungem la adevăratul nostru Eu: sufletul. Dacă, pe de altă parte, tindem, autolimitându-ne, spre nimicnicie şi egoism, ego-ul este duşmanul nostru, care ne înstrăinează de ceea ce suntem cu adevărat.
Sufletul, nu ego-ul, este eul nostru adevărat. Sufletul este tainic, însă nu poate fi niciodată distrus de gândirea lumească. Ego-ul are o alternativă: poate fie să îmbrăţişeze limitarea şi suferinţă care îi urmează, fie să tindă către libertatea şi bucuria fără limite.

Vizualizare.

(continuă vizualizarea pe are ai învăţat-o în primele două capitole).

Imaginează-te din nou pe tine însuţi mergând pe drumul acela de ţară. Ascultă iar cântecul păsărilor. Simte că întreaga natură refecta în tine aspiraţiile propriului tău suflet.
Acum, drumul coboară, ducându-te, în cele din urmă, la malul unui rău. Răul este prea lat şi prea adânc pentru a putea fi traversat cu uşurinţă. Rămâi în picioare pe malul răului şi urmăreşte apele curgând pe lângă tine – ele curg iute sau încet, în funcţie de starea ta mentală. Căci răul este o parte a propriei tale fiinţe. Debitul lui este cursul propriilor tale gânduri şi sentimente.
Priveşte dincolo de rău. Vezi acolo, deocamdată în aşteptare, următoarea etapa a călătoriei. Pe malul celălalt, un drum duce îmbietor spre asfinţitul strălucitor din depărtare, ce răspândeşte o lumină aurie deasupra vârfurilor munţilor. Inimă te cheamă acolo. Pentru că acolo vezi un tărâm al păcii, al libertăţii eterne faţă de înlănţuirea şi durerea din trecut.
Stând în picioare pe malul răului, simte că poziţia ta este localizată la ceafă, în regiunea de la baza creierului. Tărâmul de dincolo al libertăţii se întinde în fata punctului dintre sprâncene. Râul curge prin mijlocul creierului tău, între aceste două regiuni. Priveşte ţinutul de dincolo de rău; fii numai uşor conştient de cursul apei dintre voi. Nu te identifica prea mult cu lucrurile etern trecătoare.
Ştii, pe undeva, că trebuie să traversezi acest râu de gânduri şi sentimente motivate de ego. Cum o poţi face? O modalitate ar fi să priveşti cu calm, cu detaşare interioară cum râul seacă treptat, deoarece nu-l mai alimentezi cu apă.
Când albia râului va fi uscată, vei putea, pur şi simplu, să păşeşti dincolo. Cu o voinţă foarte puternică, poţi şi desparţi apele, lăsând un culoar liber prin care să traversezi. Între timp, eliberează-ţi mintea de fluxul gândurilor şi al sentimentelor care te stânjenesc. Nu trebuie să mai existe obstacole în calea evoluţiei tale spre libertatea sufletului.

Read More

Despre concentrarea

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

concentrare arc

După ce a câştigat mai multe competiţii de tras cu arcul, tânărul şi mai degrabă lăudărosul campion a provocat la întrecere un maestru Zen care era cunoscut pentru îndemânarea sa că arcaş. Tânărul demonstrase o abilitate tehnică remarcabilă atunci can a nimerit centrul ţintei de la prima încercare şi apoi cu a doua săgeată a despicat prima săgeată în două.
“Iată”, i-a spus el bătrânului, “vezi dacă poţi depăşi asta”.

Liniştit, maestrul nu şi-a scos arcul ci a făcut semn tânărului să-l urmeze pe munte. Curios de intenţiile bătrânului, campionul l-a urmat sus pe munte, până au ajuns la un pârâu adânc peste care trecea un fel de bârna nesigură. Păşind calm în mijlocul podului nesigur şi periculos, bătrânul maestru a ales drept ţinta un copac la mare distanţă, a scos o săgeată şi l-a nimerit direct.
“Acum e rândul tău”, a spus cu graţie, păşind înapoi pe pământul sigur. Uitându-se terorizat la abisul fără fund, tânărul nu se putea hotărî să păşească pe bârnă, nici vorbă să mai tragă şi cu arcul. “Ai multe abilitate cu arcul”, a spus maestrul, simţind încurcătură oponentului sau, “Dar ai puţine capacităţi în mintea care eliberează tragerea cu arcul”.

Recomandam urmatoarele articole:
Eckhart Tolle – Puterea prezentului
Descoperirea prezentei lui Dumnezeu – non-dualitate devotionala
A pune capăt trecutului
Mersul pe sârmă
Curs de miracole – Exerciţii – Introducere și Lecţia 001

Read More

Gândul zilei de miercuri 3 septembrie 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Copilul – ne învață cum să ne proiectăm în viitor

“Este de ajuns să tragem din trecut niște lecții, este inutil să mai revenim sau să mai zăbovim asupra lui, trebuie să ne gândim la viitor. Cel care se agață de trecut nu înaintează, el se anchilozează. Bătrânii revin mereu asupra trecutului, ei nu reușesc cum să se proiecteze în viitor. Există totuși și pentru ei un viitor, dar ei nu se gândesc la el și povestesc mereu aceleași istorii din tinerețea lor. Desigur, este ceva normal, dar ar trebui să îi observe mai bine pe copiii care vorbesc fără încetare despre ce vor face mai târziu. De ce să nu îi imite? A fi un copil înseamnă a încheia cu trecutul, fiindcă numai viitorul este cel care contează. Noi toți trebuie să procedăm precum copiii.
Este adevărat că, atunci când se spune despre anumite persoaane îîn vârstă că „au căzut în mintea copiilor”, nu este ceva măgulitor. Iată ce se întâmplă cu toți cei care au refuzat să devină niște adevărați copii pentru care există mereu ceva nou de descoperit și prilej de încântare. Cel care nu încearcă să devină în mod conștient un copil riscă să o facă într-o bună zi prin forța împrejurărilor și atunci apare ramolismentul.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
ADEVARUL – Doare sau Elibereaza
EGO-ul – umbra din noi
Legea înregistrării
Respiraţia, cheie a ritmurilor din Univers
COPIII SUNT CA NISTE RADARE EXTREM DE SENSIBILE

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 006

Category: Curs de miracole Comments: No comments

Curs de miracole

Lecţia 6

“Sunt indispus pentru că văd ceva ce nu există. “

Exerciţiile cu această idee sunt foarte asemănătoare celor precedente. Repet, pentru fiecare aplicare a ideii este necesar să numeşti, într-un mod foarte specific, atât forma indispoziţiei (supărare, teamă, îngrijorare, deprimare şi aşa mai departe), cât şi sursa ei percepută.
De exemplu:
“Sunt supărat pe……. pentru că văd ceva ce nu se află acolo.”
Sunt îngrijorat în legătură cu……. pentru că văd ceva ce nu se află acolo.”
Ideea pentru astăzi este utilă pentru aplicarea la orice pare să te indispună şi poate fi folosită în mod profitabil, de-a lungul zilei, în acest scop. Totuşi, cele trei sau patru perioade de exersare obligatorii să fie precedate de aproximativ un minut de cercetare a minţii şi de aplicare a ideii fiecărui gând de indispoziţie descoperit. Repet, dacă te împotriveşti aplicării ideii la unele dintre gândurile care te indispun mai mult decât
la altele, aminteşte-ţi de cele două atenţionări lansate în lecţia trecută:
“Nu există indispoziţii minore. Toate îmi conturbă, în aceeaşi măsură, pacea minţii.”
Şi “Nu pot să păstrez această formă de indispoziţie şi, totodată, să mă dispensez de celelalte. Deci, având în vedere scopul acestor exerciţii, le voi privi pe toate ca fiind identice.”

Read More