Monthly Archives September 2014

Astăzi va oferim o altă carte in format audio, in limba româna. Așa cum ați văzut deja, din titlu, este vorba despre Liniștea vorbește, de Eckhart Tolle. Acest invățător spiritual contemporan nu mai are nevoie de nici o prezentare, așa ca nu pot decât să vă urez audiție plăcută!

[audiobook RO] Eckhart Tolle – Liniștea vorbește

Lecţia 8

“Mintea mea este preocupată de gânduri trecute.”
Desigur, această idee este motivul pentru care vezi numai trecutul. Nimeni nu vede realmente ceva. Îşi vede numai propriile gânduri proiectate în exterior. Preocuparea minţii cu trecutul este cauza concepţiei greşite despre timp de care suferă vederea ta. Mintea ta nu poate pricepe prezentul, care este singurul timp existent. De aceea, nu poate înţelege nici timpul şi nu poate, de fapt, să înţeleagă nimic. Singurul gând pe de-a-ntregul adevărat pe care cineva îl poate susţine referitor la trecut este că trecutul nu este aici. A te gândi la el câtuşi de puţin înseamnă aşadar a te gândi la iluzii. Foarte puţini şi-au dat seama ce atrage după sine, de fapt, închipuirea trecutului sau anticiparea viitorului. Când face aceasta, mintea este realmente pustie, deoarece nu se gândeşte la nimic.
Scopul exerciţiilor de astăzi este de a începe să-ţi antrenezi mintea pentru a-şi da seama când nu gândeşte deloc. În timp ce mintea îţi este preocupată de idei negândite, adevărul este blocat. A recunoaşte că mintea ta a fost şi este pur şi simplu pustie în loc să crezi că este plină de idei adevărate, este primul pas în deschiderea căii spre viziune.
Exerciţiile de astăzi să fie făcute cu ochii închişi. Aceasta deoarece, realmente, nu poţi vedea nimic, şi este mai uşor să recunoşti că, indiferent cât de viu ţi-ai imagina un gând, nu vezi nimic. Cât mai neimplicat posibil, cercetează-ţi mintea în timpul obişnuitului minut şi ceva, remarcând pur şi simplu gândurile pe care le întâlneşti.
Numeşte-l pe fiecare după figura sau tema centrală pe care o conţine, şi treci la următorul. Deschide perioada de exersare, spunând:
“Se pare că mă gândesc la …….”
Apoi numeşte, în mod specific, fiecare dintre gândurile tale, de pildă:
“Se pare că mă gândesc la… (numele unei persoane), la (numele unui obiect), la (numele unui sentiment),” şi aşa mai departe, conchizând, la sfârşitul perioadei de cercetare a minţii:
“Dar mintea mea este preocupată de gânduri trecute.”
Lucru acesta se poate face de patru sau cinci ori de-a lungul zilei, cu condiţia să nu ajungi la iritare. Dacă ţi-e greu, de trei sau patru ori este suficient. S-ar putea să consideri de folos, totuşi, includerea iritării sau a oricărei emoţii pe care ideea de astăzi ar putea s-o inducă în însuşi procesul de cercetare a minţii.

Cuvinte de intelepciune – 16 septembrie 2014

A ierta nu înseamnă a face ceva, ci a elibera. Pentru a te elibera de o judecată, spune-ţi în sinea ta: “Judecata pe care am făcut-o este neadevărată. Ea a fost făcută din ignoranţă. Ea spune mai mult despre mine, decât despre tine. Dar ea nu este adevărată nici în privinţa mea. Această judecată este oreflectare a fricii mele. Aş face mai bine să-mi înfrunt direct frica, decât să te judec pe tine sau pe mine.”

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
– A ierta – lăsând Cerului să-și exercite dreptatea
– Despre responsabilitate
– ADEVARUL – Doare sau Elibereaza
– Respiraţia, cheie a ritmurilor din Univers
– DESPRE VINDECARE

A ierta – lăsând Cerului să-și exercite dreptatea

“Cineva v-a făcut un rău…Chiar dacă este greu, învățați să iertați. Aveți încredere în puterea entităților luminoase ale lumii invizibile care sunt mereu pregătite să vă ofere forță și curaj, când lucrați după legile lor. Dacă simțiți că persoana care v-a făcut rău merită cu adevărat să primească o lecție, adresați-vă acestor entități. Spuneți: „Iată ce mi-a făcut acea persoană, eu sufăr din cauza ei, eu mă confrunt cu multe greutăți (le puteți expune, dacă doriți). Eu vă cer să interveniți pentru a repara acest rău,” Depuneți astfel o plângere în fața Cerului, așa cum se face la tribunal, iar cerul va decide atunci cum va acționa. Voi nu trebuie în nici un caz să vă răzbunați.

Eu nu vreau să spun că trebuie înlăturați judecătorii, tribunalele, pedepsele, iar răufăcătorii să fie lăsați liberi, așteptând ca justiția divină să se ocupe într-o bună zi de ei! Nu, judecătorii și tribinalele trebuie să-și facă treaba cât mai bine, fiindcă este o lucrare dificilă. Eu vă atrag numai atenția asupra câtorva principii ale vieții spirituale.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Curs de miracole – culegere de exerciţii
– Despre responsabilitate
– DESPRE VINDECARE
– DESPRE SPERANȚE
– DESPRE TREZIREA CONȘTIINȚEI și criza identității umane

Lecţia 007

“Văd numai trecutul.”
Această idee este deosebit de greu de crezut la prima vedre, cu toate că este raţiunea de a fi a tuturor celor precedente.
Este motivul pentru care nimic din ce vezi nu înseamnă nimic. Este motivul pentru care tu ai dat fiecărui lucru pe care îl vezi tot înţelesul pe care îl are pentru tine. Este motivul pentru care nu înţelegi nimic din ceea ce vezi. Este motivul pentru care gândurile tale nu înseamnă nimic şi pentru care ele sunt asemenea lucrurilor pe care le vezi. Este motivul pentru care nu eşti niciodată indispus din motivul presupus de tine. Este motivul pentru care eşti indispus văzând ceva ce nu se află acolo.
Ideile vechi despre timp sunt greu de schimbat, pentru că tot ceea ce crezi este înrădăcinat în timp şi depinde de faptul că nu îţi însuşeşti aceste idei noi despre timp.
Această primă idee despre timp nu este chiar atât de ciudată pe cât pare la început. Priveşte, de exemplu, o ceaşcă. Vezi chiar o ceaşcă sau faci doar o retrospectivă a trăirilor tale trecute: iei o ceaşcă în mână, ţi-e sete, bei dintr-o ceaşcă, simţi buza ceştii lipită de buze, iei micul dejun şi aşa mai departe? Nu sunt cumva până şi reacţiile tale estetice faţă de ceaşcă bazate pe trăiri trecute? Cum altfel ai putea să ştii dacă acest fel de ceaşcă se sparge sau nu când o scapi din mână? Ce altceva ştii despre această ceaşcă în afara celor învăţate în trecut? Fără învăţătura ta din trecut, habar n-aveai ce este această ceaşcă. Şi atunci, o vezi cu adevărat?
Priveşte în jurul tău. Cele spuse sunt la fel de adevărate pentru orice priveşti. Recunoaşte acest lucru aplicând ideea de astăzi, fără nici o discriminare, la tot ce îţi atrage privirea. De exemplu:
“Văd numai trecutul în acest stilou.”
“Văd numai trecutul în acest pantof.”
“Văd numai trecutul în această mână.”
“Văd numai trecutul în corpul acela.”
“Văd numai trecutul în faţa aceea.”
Nu stărui asupra nici unui lucru în mod special, dar aminteşte-ţi să nu omiţi nimic în mod specific. Aruncă o privire scurtă asupra fiecărui subiect, apoi treci la următorul.
Trei sau patru perioade de practică, de aproximativ un minut fiecare vor fi suficiente.

Cerințe – natura lor determină destinul ființelor

“De când au apărut pe pământ, oamenii cer fără încetare lucruri noi. Evident, este un semn de evoluție: pe măsură ce se fac simțite noi cerințe, societățile se transformă, se îmbogățesc, creează. În același timp, ar fi bine să ne gândim o clipă, întrebându-ne despre natura acestor pretenții, Pentru că, această lăcomie, această poftă nemăsurată, această neîndestulare ce îndeamnă mulți oameni să-și caute satisfacțiile în planul material, poluând și distrugând planeta, îndreaptă omenirea spre catastrofă. Dacă s-ar întreba puțin ce voce din sinea lor cere ușurința, confortul, plăcerile, ei și-ar da seama că este vocea naturii lor inferioare, egoistă, capricioasă, crudă.

Destinul omului este determinat de calitatea cerințelor sale; dacă el se încăpățânează să-și caute plăcerea în planul fizic, înseamnă că nu a încercat niciodată să-și pună în valoare bogățiile spirituale. Creatorul a pus în ființa sa, într-o stare subtilă, echivalentul a tot ce el poate găsi în exteriorul său, el învățând astfel să se hrănească din bogățiile spiritului. Atunci, nu numai că nu va mai face rău nici naturii, nici oamenilor, dar tot ceea ce el va împlini în planul fizic va fi marcat de pecetea spiritului.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– FUNCTIILE CHAKRELOR
– Traieste, actioneaza si iubeste asa cum simti tu
– Valeriu Popa – Sfaturi pentru sănătate
– Sinele, Realitate si Subiectivitate
– Omraam Mikhael Aivanhov – Determinism si nedeterminism – conferinta din 28.07.1982

Surâsul – inspirat de iubire și lumină

“Un surâs este deja un semn de salut, un semn de recunoștință ce îl adresați la distanță persoanelor întâlnite, înainte chiar să o faceți prin intermediul cuvintelor, o strângere de mână sau un alt gest. Este deopotrivă important să vegheați la ceea ce dați surâzând. Este desigur inutil să vă fabricați un surâs studiindu-vă într-o oglindă, aceasta vă va deforma chipul mai mult ca orice. Acest surâs ce trebuie să exprime bunătatea, simpatia, înțelegerea, bucuria unei întâlniri, vine cu adevărat din interior.

Dacă vă obișnuiți să coborâți în profunzimile ființei voastre, pentru a căuta aici iubirea și lumina, sculptorii din voi vor ști ce nervi, ce mușchi să întindă sau să destindă. Puteți avea încredere în ei. Lucrați, deci, cu iubire, speranță și credință, și surâzând lăsați-vă în voia inspirației artiștilor voștri interiori.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
– Omraam Mikhael Aivanhov – Iubire, înţelepciune şi adevăr (Gura, urechile şi ochii)
– DESPRE IUBIRE – PE SCURT
– FRICA VERSUS IUBIRE
– Apropie-te de centrul fiintei tale: Prin IUBIRE!
– Paul Ferrini – Iubire fara conditii

După o pauză destul de lungă, dar cu siguranță benefică pentru toată lumea, revenim astăzi cu un nou articol de excepție. Avem placerea să vă oferim o altă operă de referință a literaturii de spiritualitate, și anume “Un Pămînt Nou” de Eckhart Tolle, în format audio, în limba română.
Va dorim audiție plăcută!

[audiobook RO] Eckhart Tolle – Un Pământ Nou

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:

– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!