Monthly Archives September 2014

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 011

Category: Curs de miracole Comments: No comments

Curs de miracole

Lecţia 11

“Gândurile mele lipsite de înţeles îmi arată o lume lipsită de înţeles”.
Iată prima dintre ideile folosite de noi care aparţine unei faze majore a procesului de corecţie: inversarea gândirii lumii. S-ar părea că lumea determină ceea ce percepi. Ideea de astăzi
introduce conceptul care susţine că gândurile tale determină lumea pe care o vezi.
Bucură-te că practici ideea sub forma ei iniţială, căci în această idee ţi se asigură eliberarea. Cheia iertării se află în ea.
Perioadele de exerciţiu pentru ideea de astăzi urmează să fie abordate oarecum diferit de cele anterioare. Începe cu ochii închişi şi repetă rar ideea în sinea ta. Deschide ochii şi priveşte împrejur, aproape şi departe, sus şi jos – oriunde. Pe durata celui aproximativ un minut de aplicare, repetă doar ideea în sinea ta, asigurându-te că o faci fără grabă şi fără vreo senzaţie de urgenţă sau efort.
Pentru a face aceste exerciţii cu maximum de folos, privirea să se plimbe destul de repede de la un lucru la altul, fiindcă nu trebuie să poposească asupra nici unuia în mod special. Cuvintele însă să fie folosite într-o manieră lejeră, chiar tihnită. În special partea introductivă a acestei idei să fie practicată într-un mod cât de poate de degajat. Ea conţine temelia păcii, a relaxării şi a eliberării de griji pe care ne străduim să le obţinem.
În încheierea exerciţiilor, închide ochii şi, în sinea ta, rar, mai repetă odată ideea.
Trei perioade de exersare pe ziua de azi vor fi probabil suficiente. Totuşi, dacă te simţi numai uşor nerăbdător (sau nu ţi-ai pierdut deloc răbdarea) şi eşti dispus să faci mai multe, pot fi încercate până la cinci. Mai mult de atât nu este recomandabil.

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 010

Category: Curs de miracole Comments: No comments

Curs de miracole

Lecţia 10

“Gândurile mele nu înseamnă nimic.”
Această idee se aplică la toate gândurile de care eşti conştient sau devii conştient în perioadele de exersare. Motivul pentru care ideea este aplicabilă la toate gândurile este că ele nu sunt adevăratele tale gânduri. Am mai făcut această distincţie şi o vom face din nou. Deocamdată nu ai o bază de comparaţie. Atunci când o s-o ai, nu vei avea nici o îndoială că ceea ce ai crezut odinioară că ar fi gândurile tale nu însemna nimic.
Este a doua oară când folosim acest fel de idee. Forma este numai puţin diferită. De data aceasta, ideea începe cu “gândurile mele” în loc de “aceste gânduri” şi nu face nici o legătură vădită cu lucrurile din jurul tău. Accentul se pune acum pe lipsa de realitate a ceea ce socoţi că gândeşti.
Acest aspect al procesului de corecţie a început cu ideea că gândurile de care eşti conştient sunt lipsite de înţeles, mai degrabă în afara ta decât înăuntru, iar apoi a fost susţinută condiţia lor mai degrabă trecută decât prezentă. Acum susţinem că prezenţa acestor “gânduri” înseamnă că nu gândeşti. Nu e decât un alt mod de a repeta afirmaţia de mai sus, că mintea ta este realmente pustie. A recunoaşte acest fapt înseamnă a recunoaşte nimicul atunci când socoţi că îl vezi. Ca atare, aceasta devine premiza viziunii.
Pentru aceste exerciţii, închide ochii şi începe, repetând în sinea ta, pe îndelete, ideea pentru astăzi. Apoi adaugă:
“Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum.”
Ca şi mai înainte, exerciţiile constau din cercetarea minţii pentru aflarea tuturor gândurilor care îţi sunt disponibile, fără selecţie sau judecată. Încearcă să eviţi orice fel de clasificare. De fapt, dacă simţi că te ajută, îţi poţi închipui că priveşti cum trece o procesiune alcătuită în modul cel mai bizar, care are prea puţină semnificaţie personală pentru tine. În timp ce îţi trec, unul câtre unul, prin minte, spune:
“Gândul meu despre ……. nu înseamnă nimic.”
“Gândul meu despre ……. nu înseamnă nimic.”

Evident, gândul de astăzi poate fi aplicat oricând la orice gând care te frământă. În plus, se recomandă cinci perioade de exersare, fiecare necesitând nu mai mult de aproximativ un minut de cercetare a minţii. Nu este recomandabil să fie extinsă această perioadă de timp, iar dacă simţi vreo jenă, va fi redusă la jumătate de minut. Aminteşte-ţi, totuşi, să repeţi ideea pe îndelete înainte de a o aplica în mod specific, iar apoi adaugă:
“Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum.”

Read More

Camera roșie – Conștientul Colectiv

Category: Dezvoltare spirituala Comments: One comment

Octavian Tiganus

Imaginaţi-vă o încăpere fără ferestre, luminată doar de becuri roşii. Imaginaţi-vă că cineva, la un moment dat, a considerat că ”doar aşa” se poate trăi, în lumină roşie. Imaginaţi-vă acum generaţii la rând trăind acolo, doar acolo, nedeschizând niciodată o uşă deoarece nu ştiu de existenţa vreunei uşi, imaginaţi-vă apoi că sunteţi unul din a nu ştiu câta sută de generaţii care nu a cunoscut decât această lumină roşie. Acolo v-aţi născut, ceea ce vedeţi este ”totul”. ”Aşa vi s-a spus” doar, ca atare aşa trebuie să fie. Toţi v-au asigurat că aşa este, că nu are rost să căutaţi altceva. Acolo sunt făcute toate tehnologiile necesare confortului vostru, aveţi tot ce vă trebuie, de ce anume să căutaţi şi ce aţi avea de căutat?…Sigur, sunt nefericiri în camera aceea, sunt boli şi neînțelegeri de tot felul, destul de suspecte uneori, se fac tot felul de eforturi pentru rezolvarea lor, dar ”aşa este viaţa”!
La un moment dat, ai descoperit o uşă şi îţi arunci cu circumspecţie o privire. Mai întâi eşti
surprins de existenţa unei uşi, doar ai fost aproape asigurat că nu există nici una. Apoi constaţi că este altceva, este cu adevărat Lumină, ceva alb şi imaculat, nimic obositor şi dens, statut. Cu totul altceva… Zilnic fugi cumva din camera aceea roşie şi tragi cu ochiul ”afară”. Nu îţi vine să crezi că este cu putinţă, doar sute de generaţii nu au cunoscut decât lumina roşie iar vibraţia pe care acum o simţi pur şi simplu te schimbă cu totul. Într-o zi capeţi curaj şi ieşi şi te plimbi şi este nemaipomenit. Este fascinant să constaţi că roşul este doar o alegere, că sunt zeci de mii de culori şi că viaţa arătă cu totul altfel aici. Este completă, nu sunt boli şi neînțelegeri şi nefericiri şi mai mult, aici se cunoaşte despre existenţa alegerilor făcute la un moment dat de unii, de a se retrage în limitele unei camere roşii şi a vieţui doar acolo. Se ştie că au ales să experimenteze lucruri ciudate, uitând Lumina, dar a fost alegerea lor.
Imaginaţi-vă că te întorci tiptil la ai tăi şi nu ştii cum să faci să le spui ce ai aflat. Spui în dreapta şi în stânga că ai descoperit o uşă… Cine nu te face nebun îţi spune că se grăbeşte şi nu are timp de prostiile tale. Desigur tu nu mai ai nicio şansă să uiţi ceea ce acum ştii şi nici nu te mai poţi mulţumi să stai în îmbâcsita şi densa, obositoarea încăpere roşie, atât de limitată şi limitativă pentru experienţele tale şi ale semenilor tăi, dar cum să faci să îi determini să se oprească doar o secundă din alergătura lor nebunească şi să te asculte cu adevărat… Unii cred că tu ai visat că ai ieşit pe o uşă, alţii îţi demonstrează matematic că, au calculat ei şi ştiu precis că nu poate exista o uşă, iar tu ştii bine că ai ieşit pe acolo şi că poţi lua oricând pe unul de mână şi să îl conduci, doar să vrea…
Dar, atunci când ai ieşit, ai observat că tu însuţi ai impregnată pe tine culoarea roşie. Arăţi ciudat, roşu în lumina aceea… Apoi constaţi că rapid, Lumina te decolorează, devii un altul, mai ”normal” aici, în Lumină. Întorcându-te mereu la ”ai tăi”, schimbările în ”normalitatea ta” încep să atragă puţin câte puţin atenţia. Nu te poţi însă decide să îi laşi acolo şi să pleci, sunt doar ”ai tăi” şi este firesc să îţi pese de groaznicele limitări la care s-au autocondamnat sau alţii i-au condamnat cândva prin alegerile făcute pentru ei, dar oare chiar asta contează acum?! Sau contează doar să îi convingi cumva să deschidă uşa şi să spargă ferestrele vopsite şi ele cu roşu şi să lase Lumina şi Aerul purificatoare să pătrundă şi să le vindece rănile şi suferinţele imaginare, datorate nefirescului din camera îmbâcsită în care au tot trăit? Pentru tine este clar ce este cu adevărat important, pentru ei însă nu. Iar ei au dreptul să aleagă, chiar dacă nu au cum să ştie ce anume aleg. Ei privesc unul la altul şi văd o normalitate, aşa cum este ea în acea cameră, şi văd că este singura normalitate posibilă…
Faci tot felul de încercări de a le face cunoscut că există şi altceva, participi chiar la simpozioane unde reuşeşti să atragi puţin atenţia câte unuia, dar oricum nu suficient pentru a determina pe cineva să vrea să vadă el însuşi cum stau, de fapt, lucrurile. Permanent se insinuează o stupidă întrebare: foloseşte la ceva? Ţie întrebarea ţi se pare profund prostească, dacă Adevărul foloseşte la ceva. Înţelegi însă că, în realitatea ”roşie” este o întrebare ”pragmatică”, care vrea să însemne ”se poate trage vreun folos, poate chiar profit din ceea ce tu ai descoperit?” Dacă constaţi tu însuţi cu surprindere că, de fapt, la toate capitolele vieţii lor ai putea răspunde DA, PUTEŢI AVEA O INFINITATE DE PROFITURI CHIAR MATERIALE şi le-o şi spui, vei constata că abia atunci vei risca cu adevărat să vadă că tu ai devenit cam ”ciudat” cu culoarea ta spălăcită în Lumină, cam ”anormal”, şi tot nu te va urma nimeni.
[…]
Dragilor, încercaţi să înţelegeţi Camera Roșie ca fiind o bandă de frecvenţe foarte joase, singura unde pot avea loc experienţe atât de limitate, unde există suferinţă şi boală şi lipsuri şi nevoi, cam tot ce se poate asimila în această categorie. Uşa despre care vorbeam, şi pe care mulţi ar accepta-o că existând dacă ar putea-o palpa, este desigur tot o bandă de frecvenţe, după care Lumina este Tot Restul, adică Întregul, Nelimitarea, Infinita Infinitate a restului Frecvențelor, manifestate desigur prin Energie şi Informaţie nedeformate şi nefiltrate limitativ.
[…]
Iubiţi semeni, pe orice cale aş căuta să vă explic, mesajul va rămâne acelaşi: deveniţi conştienţi, maturi, responsabili, întregi, nu vă mulţumiţi că alţii v-au spus că deja sunteţi. Voi simţiţi că nu sunteţi aşa, nemulţumirile voastre vă avertizează despre acest lucru. Lipsa bucuriilor vă avertizează, lipsa de sănătate şi fericire vă şoptesc acest adevăr. În adâncul sufletelor voastre ştiu sigur că simţiţi chemarea nemărginirii şi contrastul cu experienţa de zi cu zi. Ştiu pentru că şi eu le-am simţit, şi eu m-am tot minţit cu semisatisfacții şi pseudoîmpliniri, dar imboldul de a căuta nu l-am putut învinge.
Foarte puţini sunt cei care, nemotivaţi de o situaţie limită, îşi mai găsesc timp să caute ceva în precipitata şi mereu mai aglomerata ”realitate” pe care o trăiesc. Ca atare, unul care caută semeni interesaţi de găsirea unei uşi, va trebui să apeleze la cei deschişi acestei căutări, prin chiar suferinţa lor aparentă.
[…]
Aparent este multă poezie în metafora cu camera cea roşie dar, când pentru fiecare albul imaculat va fi devenit realitate veţi înţelege câtă rigoare era în metaforă aceasta. Cum totul se deformează atunci când un filtru acoperă totul şi cât de simplu se poate ieşi de sub acel filtru sau cât de simplu poate fi îndepărtat şi ce miracol aparent aduce după sine această simplă operaţie. Un fotograf clasic, cu practica de laborator, precis mă înţelege destul de uşor.
Aşadar, iubiţi semeni, nu vă miraţi când vă spun că nu există boală. Nu este cazul să fiţi uimiţi când vă spun că a nu va hrăni cu elementele dense ale planului este firescul, şi a vă iluziona că muriţi de foame este nefiresc. Nu are rost să vă întrebaţi dacă să mă credeţi sau nu când afirm că nelimitarea este firescul vostru, dar nu ştiţi încă. Eu vi le spun dintr-o realitate care a fost şi a voastră, înainte de a intra sub acel filtru şi care a rămas şi a voastră, atunci când veţi alege, individual, să-l părăsiţi. Tot restul, vine de la sine. Aici Sine merită poate scris cu majusculă. Pentru că în această simplă operaţie constă, de fapt, revelarea Sinelui, cea mult căutată teoretic dar prea puţin şi practic.
Dacă îmi veţi cere să identific acest filtru cu ceva anume, cu Conştientul Colectiv l-aş identifica. Actualmente acesta conţine toate datele, toată informaţia care vă deformează percepţiile. El a fost aşezat acolo cu un scop bine definit şi trebuia îndepărtat cu blândeţe prin venirea Maestrului Iisus, pentru toată umanitatea. Atunci rolul lui protector trebuia să înceteze şi de atunci rolul lui deformator s-a tot mărit. Desigur el a fost menţinut nu întâmplător în continuare şi cu orice eforturi, care să nu vă imaginaţi că au fost mici. Pentru puţini el a dat roade foarte bune, credeau ei, dar ştiu că deja nici ei nu o mai cred. Actualmente el este susţinut în special de inerţie şi de faptul că, iată, voi înşivă aţi devenit ”roşii”. Tradiţiile voastre acum îl menţin, buclele de feedback ale fiecăruia şi ale tuturor, panta pe care vă tot rostogoliţi ca un bulgăre de zăpadă care tot creşte, adunând erori după erori.

Fragment din “Incursiune intr-un viitor deja prezent” de Octavian ȚIGĂNUȘ

Read More

A da drumul

Category: Dezvoltare spirituala Comments: No comments

Paul Ferrini

Cuvinte de intelepciune – 20 septembrie 2014

Atunci când ceva nu merge în viaţa ta, încerci să îndrepţi lucrurile. Apoi, dacă nu reuşeşti, pentru ovreme poţi să pretinzi că totul e în regulă, chiar dacă ştii că nu este. În cele din urmă realizezi că inimata nu e implicată în acea activitate sau relaţie. Acesta este momentul când eşti gata să dai drumul, să renunţi.

A renunţa este un act de mare curaj. Există întotdeauna un oarecare grad de durere, atunci când laşisă plece o persoană sau un lucru care, odată ţi-a adus bucurie şi fericire. Va trebui să ai răbdare şi să-ţi plângi pierderea. Dar, când ai terminat cu jelitul, vei vedea lucrurile cu totul altfel.

Atunci când vechiul moare, noul se naşte.

Pasărea Phoenix se ridică din cenuşa distrugerii.

Dacă rămâi centrat, în timp ce focul arde în jurul tău, în viaţa ta se vor ivi ocazii la care nici n-ai visat vreodată.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
Renunţarea la aşteptări
Beneficiile renunţării
Letting Go – Calea renunţării
Adevărata putere se dobândește datorită unor mici strădanii repetate
A pune capăt trecutului

Read More

J. Donald Walters – Meditaţia pentru începători

Category: Maestri si invatatori spirituali Comments: No comments

J. Donald Walters

Capitolul IV – Pregătirea pentru meditaţie

Este important să te pregăteşti pentru meditaţie aşa cum trebuie. Dacă încerci să meditezi după o masă copioasă de exemplu – energia ta va avea mult de muncă în acest timp pentru a digera alimentele. Căci corpul tău foloseşte pentru digestie aceeaşi energie pe care o foloseşte şi mintea pentru a se concentră intens. Dacă energia este deturnată spre stomac, vei avea la dispoziţie mai puţină pentru meditaţie.
Încearcă numai să vorbeşti despre chestiuni de filozofie abstractă după o masă copioasă. Îţi vor scăpa unele dintre punctele esenţiale; sau vei constata că ideile îţi scapă printre degete de îndată ce le-ai apucat. Dacă te vei strădui să te concentrezi, este posibil să te alegi cu o indigestie, ca urmare a redirecţionării forţate a energiei către creier.
Înainte să meditezi, mă mânâncă frugal. Şi, mai bine chiar, nu mânca deloc – cu alte cuvinte, aşteaptă două sau trei ore după o masă copioasă.
Cele mai potrivite ore pentru meditaţie sunt – în funcţie numai de disponibilitatea ta în această privinţă – dimineaţa, după deşteptare, înainte de mese şi seara, înainte de culcare.
Lăsând deoparte aceste consideraţii, există momente universal favorabile meditaţiei, fără legătură cu programele individuale. Aceste ore sunt, cu aproximaţie, 6 dimineaţa, 12 la amiază, 6 după-amiaza şi miezul nopţii : ore asociate mişcării Soarelui, deoarece această mişcare prezintă variaţii, iar aceste recomandări au numai caracter general. Pentru a fi mai precis, cele mai bune ore ale dimineţii şi ale serii sunt la răsărit şi la apus.
Aceste 4 momente sunt recomandate, în special, deoarece corespund schimbărilor pe care le suferă energia din atmosfera pământului. La fiecare dintre aceste treceri, apare un “ punct de repaus “ în natură. Acesta este asemănător pauzei pe care o face o minge când este aruncată în sus, chiar înainte să înceapă să cadă. Meditând în aceste momente de repaus ale Naturii sau în preajma lor, îţi va fi mai uşor să obţii calmul mental. Dacă aceste momente recomandate în mod clasic nu sunt adecvate programului tău zilnic, nu-ţi face probleme. Beneficiile meditaţiei în intervalurile menite de natură sunt secundare în raport cu importanţa meditaţiei ca atare. În acest caz, alege, pur şi simplu, nişte momente potrivite pentru ţine. Însă îţi fac o recomandare imperioasă : încearcă să meditezi la aceleaşi ore în fiecare zi.În felul acesta, îţi vei forma tipare comportamentale care te vor ajută să laşi deoparte gândurile care te distrag atunci când te aşezi să meditezi. Energiile atmosferice menţionate mai înainte sunt subtile şi,cu toate acestea, reale. Este posibil să devii conştient de ele, deoarece meditaţia te ajută să îţi cultivi sensibilitatea.
Există şi alte energii în afara celor din atmosferă. Unele dintre ele – nu vorbesc aici despre forţă de gravitaţie – acţionează asupra forţei vitale din corp pentru a-l trage în jos. Vezi tu, în timpul meditaţiei, forţa vitală are nevoie să circule spre creier. Te poţi izola de anumite energii din categoria aceasta, care trag în jos. Izolaţia nu trebuie să fie reprezentată de vreun dispozitiv electronic de ultimă oră. Este suficientă o simplă pătura de lână. O piele de căprioară este şi mai eficientă. Şezi pe unul dintre aceste materiale în timpul meditaţiei. Chiar dacă nu simţi în mod conştient, aceste beneficii, crede-i pe cuvânt pe cei a căror conştiinţa dezvoltată pe parcursul multor ani de meditaţie a ajuns să fie fin armonizata cu energiile pământului. Capacitatea yoghinilor de a face asemenea observaţii este la fel de reală ca şi capacitatea ta de a-i spune unui sihastru din Himalaya cum să-şi aşeze antena de televiziune că să aibă cea mai bună recepţie. Izolaţia da rezultate şi mai bune dacă, sub pătură din lână sau sub pielea de căprioară, pui o bucată de mătase.
Şi direcţia fetei tale din timpul meditaţiei influenţează concentrarea. Din nou, momentul zilei, izolarea, direcţia – niciuna dintre acestea nu este esenţială. Ele sunt doar adjuvante. Totuşi, dacă ţi se pare convenabil să procedezi astfel, asaza-te cu faţa spre răsărit. Dacă estul nu îţi este la îndemână din cauza poziţionării locuinţei, asaza-te cu faţa spre nord.
Potrivit multor tradiţii străvechi, iluminarea ne vine de la răsărit. Nu vreau să spun din Orient, ci din direcţia estică, indiferent unde te-ai afla.Din moment ce scopul nostru este să obţinem eliberarea din înlănţuirea pe care o implică ego-ul, ar fi interesant să ai în vedere, sub acest aspect, direcţia nordică. În momentul morţii, spre exemplu, yoghinii consideră că este de ajutor să se aşeze cu capul spre miazănoapte ( sud ). Dacă vrei să meditezi pentru a te eliberă de grijile lumeşti, este bine să te aşezi, de asemenea,cu faţa spre nord. Încearcă să cântăreşti aceste afirmaţii în funcţie de ceea ce ştii despre viaţă şi despre civilizaţie. Cursul civilizaţiei nu s-a îndreptat, oare, pe bună dreptate către vest? Şi nu s-ar părea că dinspre nord vine un flux mai puternic de spirit de libertate? Mie mi se pare că acest fapt este adevărat pentru fiecare ţară, cu toate că nu am întreprins un studiu exhaustiv pe această temă. Spiritul ortodoxiei, pe de altă parte, şi al devotamentului faţă de tradiţie pare să curgă, din partea sudică a oricărei ţări, spre nord.
Aceste fenomene se manifestă variat.Dorinţa de libertate, de exemplu, se poate exprima în diverse moduri, cum ar fi, printr-un spirit rebel la unii oameni şi prin dorinţa aprinsă de eliberare din legăturile spirituale la alţii.Spiritul ortodoxiei îşi poate găsi exprimarea în moduri foarte variate, cum ar fi opoziţia dogmatică faţă de nou şi loialitatea faţă de valorile care, testate de-a lungul secolelor, s-au dovedit adevărate.
În timpul meditaţiei, aspirantul spiritual cauta,de obicei, atât iluminarea (energia din est), cât şi libertatea sufletului (energia din nord). Direcţia vestică este pentru a oferi, mai curând, decât a primi energie. În meditaţie, trebuie să cauţi, mai curând, să primeşti decât să oferi ( desigur cu excepţia cazului în care optezi pentru a împărtăşi cu alţii fructele meditaţiei ). Prin urmare, estul este o direcţie adecvată pentru meditaţie. În acelaşi timp, direcţia sudică este asociata afirmării status quo-ului nu ridicării împotriva lui. Dimpotrivă, meditaţia face apel la eliberarea interioară din tiparele de gândire care aparţin ego-ului. Prin urmare, nordul este o direcţie mai bună pentru meditaţie decât sudul.
Rămâne totuşi întrebarea : care este cea mai bună direcţie pentru meditaţie, estul sau nordul? Iluminarea trebuie să vină înaintea eliberării. Prin urmare, estul este direcţia preferabilă pentru cel care o caută. Cu toate acestea, şi nordul este bun, dacă poziţia locului tău de meditaţie îl face preferabil.
Dacă îţi poţi rezerva un loc special pentru meditaţie, fă acest lucru. Desigur, cel mai bine ar fi să ai o cameră destinată exclusiv meditaţiei, dar, dacă acest lucru nu este posibil, atunci poţi separa, pur şi simplu, cu un paravan o parte din dormitor. Un asemenea spaţiu îţi va permite să acumulezi vibraţii meditative în el. După un timp, vei simţi liniştea chiar din momentul în care vei păşi în el.
Ce se poate spune despre postura? Există o poziţie optimă pentru meditaţie? Ţi-ai putea imagina că poziţia cea mai relaxată ar fi întins pe spate, pe podea. Ei bine, s-ar putea să fie cea mai relaxată, însă nu ar fi şi cea mai favorabilă pentru meditaţie. Problema poziţiei întins este aceea că îţi facilitează alunecarea în subconştient. Meditaţia trebuie să te ducă spre pacea superioară a supraconștiinței.
În Biserica Creştină Occidentală, poziţia tradiţională pentru rugăciune este în genunchi. În Biserica Ortodoxă Răsăriteana, oamenii se roagă în picioare. Îngenuncherea ajuta la inducerea unui spirit de umilinţă. Poziţia în picioare demonstrează un respect formal faţă de Dumnezeu. Problema ambelor poziţii, din punctul de vedere al meditaţiei, este aceea că nu ajută la relaxare. În timpul meditaţiei, vrei să te ridici deasupra conştiinţei corpului. A fi încordat înseamnă a fi legat de corp. Mai mult, nu are nici un rost să încerci să-L impresionezi pe Dumnezeu cu umilinţa sau cu veneraţia ta faţă de El. Îţi cunoaşte fiecare undă a inimii. În faţa Lui, nu poţi ascunde nimic. Prin urmare, a uita de tine este o umilinţă suficient de mare. Pe bună dreptate, cea mai bună definiţie a umilinţei este completă uitare de sine. Şi cea mai bună expresie a respectului este să fii absorbit contemplându-L.
Pentru că umilinţa nu este minimalizarea sinelui, cum îşi imaginează mulţi oameni. Ea înseamnă ridicarea deasupra eului mărunt pentru a te lăsa în seamă infinitei dragoste şi înţelepciuni ale lui Dumnezeu. Habotnicii care se înclină, ritualic, până la pământ de nenumărate ori, şi îşi aruncă, figurativ, ţărână în cap Îl uita pe Dumnezeu prea adesea, în timp ce acordă o atât de exagerată atenţie propriei lor nimicnicii.
Chiar nu însemnam nimic în faţa lui Dumnezeu? Şi atunci, de ce nu încetăm să ne mai gândim la acest “nimic“ şi să ne dăm Lui cu totul? Adeseori, în manifestarea exterioară a umilinţei lor, oamenii îşi exprima mai mult mândria.
Ştiu o poveste, care mi-a fost relatată de un prieten evreu, despre un rabin care, într-o sâmbătă, la sinagogă, s-a dus în faţa altarului, s-a aruncat în genunchi şi a strigat: “Sunt un nimic! Sunt un nimic!“
Ajutorul rabinului, inspirat de această dovadă de umilinţă, i-a urmat exemplul. Şi el s-a aruncat în genunchi şi a strigat: “Sunt un nimic! Sunt un nimic!“ În acest moment, portarul, mişcat de exemplul lor, a venit repede pe culoarul din mijloc şi s-a aruncat şi el în genunchi în faţa altarului, strigând: “Sunt un nimic! Sunt un nimic!“ Rabinul cu o expresie zeflemitoare, s-a întors către ajutorul lui şi i-a spus: “Ce să spun, uite cine se crede un nimic!“
De regulă, meditaţia este practicată ca un serviciu divin, dar nu trebie să fie aşa. Scopul său real este să ne ajute să ne dăm seama, la niveluri tot mai profunde ale fiinţei noastre, cine suntem în miezul nostru cel mai intim. Dacă, pentru tine, această căutare înseamnă să-ţi ţintuieşti ego-ul în adâncuri, atunci este posibil să nu-ţi fie necesară o atitudine de proslăvire. Pe de altă parte, dacă crezi că Dumnezeu Unicul este adevăratul tău eu, proslăvirea îţi va veni de la sine. În ambele cazuri, cu cât pătrunzi mai profund în inima adevărului, cu atât mai spontan se vor naşte în tine sentimente de proslăvire. Deoarece adevărul a ceea ce suntem în spatele ego-lui nostru inspiră evlavie. Însă, pentru moment, probabil că vrei să-ţi găseşti numai liniştea sufletească. În acest caz, şi aceasta este tot meditaţie. Important este să devii calm în lăuntrul tău. Iar primul pas către calmul interior este relaxarea totală.
Prin urmare, cea mai bună postura pentru obţinerea acestei stări este cea recomandată în Orient : poziţia şezând.
Dacă şezi pe podea, în poziţia tradiţională, cu picioarele încrucişate, său chiar pe un scaun nu are prea mare importanţă. Există unele avantaje legate de poziţia cu picioarele încrucişate. Poziţia lotus, de exemplu, şi unele dintre celelalte poziţii recomandate, în mod tradiţional, de învăţăturile yoga exercită presiune asupra anumitor nervi şi astfel, induc relaxarea fizică. Pentru mulţi occidentali dezavantajul acestor poziţii este acela că trupurile lor sunt obişnuite să şadă pe scaune. Relaxarea, în condiţiile în care picioarele sunt încrucişate în poziţia aceasta complicată, nu este doar dificilă, ci de-a dreptul imposibilă pentru mulţi dintre ei. Problema ridicării deasupra conştiinţei corpului devine cu totul discutabilă pentru ei. În loc să se întrebe: “Când mi se va înălţa spiritul?”, ei se întreabă cu disperare: “O să mai pot să merg vreodată? “
De fapt,numai două lucruri sunt necesare:coloana vertebrală să fie menţinută dreapta, iar corpul, relaxat. Poziţia dreaptă a coloanei vertebrale este necesară din două puncte de vedere: în primul rând, induce o atitudine mentală pozitivă şi,în al doilea rând, face că forţa vitală să urce la creier mai uşor. Prin urmare, stai pe un scaun, dacă preferi, dar ai grijă să-ţi ţii coloana vertebrală dreaptă.
Dacă stai pe un scaun, alege unul fără braţe. Pătura din lana ( şi bucata de mătase, dacă o foloseşti ca să acoperi pătură ) trebuie să coboare peste spătarul scaunului, peste scaunul propriu-zis şi să-ţi ajungă până sub tălpi. Așează-ţi mâinile pe coapse, cu palmele în sus, la ungiul pe care acestea îl fac cu abdomenul. Ţine coatele în spate, omoplaţii uşor apropiaţi şi piepul în faţă. În acest timp, urmăreşte relaxarea, nu sta încordat. Trage bărbia puţin pe spate, paralel cu podeaua. Priveşte în sus şi închide ochii.
În capitolul următor, vom discuta mai detaliat despre cum se relaxează corpul.

Întrebări şi răspunsuri

I: Ai menţionat “punctele de repaus”. Există asemenea puncte ale funcţiilor organismului, comparabile cu cele din natură obiectivă?
R: Există, desigur, pentru că suntem parte integrantă a Naturii. Acesta este şi motivul pentru care rezonam cu evenimentele exterioare din natură. De exemplu, între o respiraţie şi altă există un punct de repaus. Un punct de repaus apare şi între expiraţie şi inspiraţie şi, din nou, între inspiraţie şi expiraţie. Vei constată că este o practică bună să îţi urmăreşti respiraţia în timpul meditaţiei. Concentrează-te mai ales asupra acelor pauze dintre respiraţii. Bucură-te de ele. Fii atent însă şi la celelalte puncte de repaus din viaţa ta, de la capătul unei succesiuni de gânduri sau de sentimente, din momentul unei schimbări a direcţiei activităţilor tale, din momentul trezirii sau din momentul adormirii. Învaţă să trăieşti mai mult aceste pauze. Nu-ţi scufunda conştiinţa într-un vârtej de permanentă activitate. O tehnică bună pentru schimbarea direcţiilor din viaţă care nu îţi plac – de
exemplu, a unei stări de spirit proaste sau a unui acces de gelozie, furie său disperare – este crearea deliberată a unei pauze – atât fizice, cât şi mentale – pe care să o foloseşti apoi pentru a afirma schimbarea pe care ţi-o doreşti. Iată cum poţi face acest lucru:
Inspiră şi încordează-ţi corpul; expiră şi relaxează-te. Apoi, ţine-ţi respiraţia cât timp ţi se pare confortabil să o faci, păstrându-ţi, în acelaşi timp, mintea golită de orice gând. Când trebuie să inspiri din nou, inspiră, o dată cu aerul gândul la o enrgie opusă celei pe care vrei să o schimbi. În acelaşi timp, umpleţi mintea cu gânduri vesele şi constructive: bunătate şi acceptare faţă de toată lumea, dacă problema ta este gelozia; non-atașament calm şi o stare de spirit bună, dacă este vorba despre furie; curaj, dacă este vorba despre disperare. Şi aşa mai departe.

Vizualizare

( continuă vizualizarea pe care am urmat-o până acum )
Stai pe malul râului. Priveşte dincolo, pe celălalt mal, şi pregăteşte-te pentru traversare simţind în continuare în partea posterioară a creierului, nevoia de a calma acei curenţi de implicare a ego-ului, de gândurile, sentimentele şi dorinţele neobosite. Apoi, îndreaptă-te mental, către lumea din jurul tău. Simte influenţele subtile ale energiilor şi modurile în care acestea te afectează. Foloseşte-te de energiile care îţi sunt benefice. Protejează-te de cele care îţi sunt dăunătoare, închizându-le mental, într-o sferă de lumină. Intonează în minte: “ Sunt lumină! Sunt linişte! Sunt dragoste! Doar lumina, doar liniştea, doar dragostea mă ating şi mă fac să mă simt întreg “.
Meditează la ideea puterii divine protectoare, care te înconjoară şi te îmbrăţişează.

Read More

Gândul zilei de sâmbătă 20 septembrie 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Tulburările psihice – practica spirituală nu le rezolvă imediat, ci trebuie perseverat

“Cel care se decide să urmeze un învățământ spiritual nu trebuie să se aștepte ca problemele sale interioare să fie foarte repede rezolvate. Nimic nu este mai dificil ca introducerea ordinii și a luminii în propria lume interioară. Se poate întâmpla ca la începutel să se simtă chiar mai vulnerabil ca înainte. De ce? Fiindcă viața nouă ce o caută se ocupă mai întâi cu o curățenie a multor lucruri din el. Ce harababură, ce zdruncinare! Pe cât este de bine că se decide să dea o nouă orientare vieții sale, tot așa trebuie să fie conștient de tulburările pe care această decizie începe să le producă în el. Altminteri, neînțelegând ce i se întâmplă, el va reveni la vechile obiceiuri și totul va trebui luat de la început.

Pentru a ne regla problemele psihice trebuie să ne impunem o anumită lucrare, un program de urmat, și aceasta va dura, este adevărat. Din clipa în care vă fixați o sarcină de îndeplinit, există însă undeva cel puțin o amprentă gravată, iar forțele subconștientului încep să circule în interiorul canalelor ce le-ați săpat. Când ploaia cade, apa urmează cu exactitate șanțurile săpate. Trebuie să pregătiți, deci, niște canale în voi pentru ca noua viață să poată circula. ”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
Munca discipolului în timpul somnului
Sfaturi pentru sănătate
DE CE NE ÎMBOLNĂVIM?
Vampirii energetici si strategiile de lupta impotriva lor
Respirația – o metodă pentru a restabili armonia interioară

Read More

Curs de miracole – Exerciţii – Lecţia 009

Category: Curs de miracole Comments: No comments

Curs de miracole

Lecţia 9

“Nu văd nimic aşa cum este acum.”
Această idee decurge, evident, din cele două precedente. Numai că, deşi s-ar putea să o accepţi intelectualiceşte, este puţin probabil că va însemna ceva pentru tine deocamdată. Oricum, înţelegerea nu este necesară în acest stadiu. De fapt, a recunoaşte că nu înţelegi este o premisă pentru desfacerea ideilor tale false. Exerciţiile acestea privesc practica şi nu înţelegerea. Nu ai nevoie să exersezi ceea ce înţelegi deja. Ar fi un exemplu tipic de gândire circulară, să visezi înţelegerea şi să presupui că o ai deja.
Minţii neantrenate îi este greu să creadă că lucrurile cărora ea pare să le dea chip nu se află acolo. Această idee poate fi de-a dreptul răscolitoare şi poate întâmpina o rezistenţă activă sub o mulţime de forme. Aceasta nu împiedică însă aplicarea ei. Nimic mai mult nu se cere pentru acest exerciţiu sau oricare altul. Fiecare mic pas va risipi câte puţin din întuneric, iar înţelegerea va veni, în cele din urmă, să lumineze fiecare ungher al minţii, curăţat de reziduurile care îl întunecă.
Aceste exerciţii, pentru care sunt suficiente trei sau patru perioade de exersare, implică să te uiţi în jurul tău şi să aplici ideea zilei la tot ce vezi, amintindu-ţi nevoia aplicării ei în mod nediscriminator şi regula esenţială de a nu exclude nimic. De exemplu:
“Nu văd această maşină aşa cum este acum.”
“Nu văd acest telefon aşa cum este acum.”
“Nu văd acest braţ aşa cum este acum.”

Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere, apoi lărgeşte sfera de cuprindere:
“Nu văd cuierul acela aşa cum este acum.”
“Nu văd uşa aceea aşa cum este acum.”
“Nu văd faţa aceea aşa cum este acum.”

Se subliniază din nou că, aşa cum trebuie încercată o includere completă, trebuie evitată excluderea specifică. Încredinţează-te că eşti onest cu tine însuţi atunci când faci această distincţie. Ai putea fi tentat să ţi-o ascunzi.

Read More

Schimbarea angajamentului

Category: Dezvoltare spirituala Comments: 2 comments

Paul Ferrini

Cuvinte de intelepciune – 19 septembrie 2014

Atunci când cineva încetează să mai fie angajat faţă de o relaţie, are loc o schimbare. Energia este retrasă dintr-o direcţie şi plasată într-o direcţie nouă. Poţi să discuţi la nesfârşit faptul că e corect sau nu că cineva să nu mai rămână lângă tine, dar nu-ţi va fi de nici un folos. Nu poţi împiedica oamenii să meargă înainte şi să evolueze, chiar dacă nu eşti de acord cu deciziile lor.

Dacă vei privi cu suficientă atenţie, vei vedea că fiecare aparentă “pierdere” pe care o experimentezi, îţi aduce un câştig neaşteptat. Atunci când cineva părăseşte o relaţie care nu evolueazăspre o legătură mai strânsă, cealaltă persoană este eliberată la rândul ei.

Autor: Paul Ferrini

Recomandam urmatoarele articole:
A vindeca vindecătorul
Promisiuni – Nici Dumnezeu nu ne poate dezlega de ele
Nu te pedepsi!
DESPRE SCHIMBARE
SCHIMBAREA ÎN VIAŢĂ – POVARĂ SAU PROVOCARE?

Read More

Gândul zilei de vineri 19 septembrie 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Absurdul – noțiune străină filosofiei Inițiaților

“Tot ce se întâmplă în lume are o motivație. Iată certitudinea înțeleptului, și de aceea nimic nu îl face să-și piardă lumina, calmul, încrederea. Chiar dacă multe evenimente îi rămân încă de neexplicat, el nu pune la îndoială înțelepciunea divină, știind că într-o bună zi semnificația lor îi va fi descoperită.

Este adevărat că existența ne pune deseori în niște situații ce ne par la prima vedere de neînțeles, absurde, și chiar scndaloase: cum sunt posibile asemeneaa lucruri? Nimic nu este însă mai îngrozitor și periculos decât a concluziona că viața omenească este lipsită de sens. Niciodată înțeleptul nu va spune, asemenea unor așa ziși filosofi, că totul nu este decât hazard, haos și absurditate. Ce orgoliu să preteinzi că este lipsit de sens ceea ce nu ești încă în stare să înțelegi! Ce sărăcie a modului de a gândi!”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
Omraam Mikhael Aivanhov – “Fericiţi cei curaţi cu inima…”
Perceptia
Adrian Nuta – Infinitul mic iubindu-l pe cel Mare
Meditaţia. Asupra căror subiecte să medităm?
Iubire, înţelepciune şi adevăr (Gura, urechile şi ochii)

Read More

Gândul zilei de joi 18 septembrie 2014

Category: Omraam Mikhael Aivanhov Comments: No comments

Omraam Mikhael Aivanhov

Remușcarea – efectele ei negative. Să ne amintim mai degrabă de clipele de lumină și bucurie

“Este normal să ne regretăm greșelile, și chiar dacă acestea sunt grave, este inutil și chiar dăunător să ne lăsăm copleșiți și măcinați de remușcări, gândindu-ne că vom atrage astfel mila divină. Prin această atitudine, refacem de fapt în subconștient niște clișee, niște urâțenii, niște mizerii, mereu același, hrănindu-le. Remușcarea trebuie să folosească numai deciziei de a nu mai repeta aceleași greșeli. Cei care revin fără încetare asupra greșelilor lor pun în mișcare drojdia planului astral. Își fac astfel mult rău și, contrar a ceea ce unii fanatici își închipuie, această atitudine displace Domnului. Fiindcă Domnul nu i-a creat pe oameni să se simtă mizerabili, vinovați, nedemni, El i-a creat pentru ca ei să trăiască ca și El în frumusețe, bucurie și împlinire.

Ați acționat greșit? De îndată ce ați înțeles în ce constă greșeala și de ce, readuceți în memorie clipele luminoase ce le-ați trăi, când v-ați simțit niște copii al Domnului, fericiți, încrezători, supli. Restabiți astfel în sufletul vostru niște condiții pentru ca entitățile care au participat la aceste stări de bucurie și lumină să revină să vă viziteze, și primiți astfel forțe pentru a lua niște hotărâri corecte.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Recomandam urmatoarele articole:
A ierta – lăsând Cerului să-și exercite dreptatea
Despre responsabilitate
ADEVARUL – Doare sau Elibereaza
Respiraţia, cheie a ritmurilor din Univers
DESPRE VINDECARE

Read More